Constitutional challenge to architects' professional law rejected as irrelevant to case outcome; appeal dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 22.11.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Filiala Bihor a Ordinului Arhitecţilor din România, anularea procesului-verbal din 10.05.2018, precum şi a procesului-verbal din data de 28.11.2018.

Prin încheierea nr. 442/CA/2020 din 09.07.2020, pronunţată de Tribunalul Bihor, a fost admisă excepţia de necompetenţă funcţională a secţiei a III-a contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bihor, invocată din oficiu de instanţă, şi a fost trimis dosarul spre soluţionare secţiei I Civile a aceleiaşi instanţe.

Împotriva hotărârii de declinare a promovat recurs reclamantul A., fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Oradea la data de 16.07.2020, sub nr. x/2019, iar prin precizările ulterioare depuse la dosar partea a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (4) din Legea nr. 184/2001, pe care le-a considerat neconstituţionale prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţia României. De asemenea, a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a art. 132 alin. (3) şi a prevederilor art. 197 teza I din C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 848/CA/2020-R din data de 27 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea reclamantului A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 132 alin. (3) şi a art. 197 teza I din C. proc. civ., precum şi a dispoziţiilor art. 35 alin. (4) din Legea nr. 184/2001 şi s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., excepţie invocată de acelaşi recurent.

De asemenea, s-a admis excepţia netimbrării recursului, excepţie invocată din oficiu, şi s-a anulat ca netimbrat recursul declarat de A. împotriva încheierii nr. 442/CA din 09.07.2020 pronunţată de Tribunalul Bihor, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Filiala Bihor a Ordinului Arhitecţilor din România.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul A., înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea la data de 24 decembrie 2020, sub nr. x/2020.

Cererea de contestaţie în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., partea invocând faptul că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale cu referire la chestiunea timbrajului. În cuprinsul cererii de contestaţie în anulare a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a art. 39 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, art. 488 alin. (1) şi art. 132 alin. (2) din C. proc. civ., precum şi art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004.

La termenul de dezbateri din data de 14 iunie 2021, instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare, în urma deliberării, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor menţionate mai sus, reţinând că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în sensul că textele de lege vizate de excepţie nu au legătură cu soluţionarea cauzei.

De asemenea, prin Decizia nr. 503/CA/2021-R din data de 14 iunie 2021, Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată contestaţia în anulare declarată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Filiala Bihor a Ordinului Arhitecţilor din România, împotriva deciziei nr. 848/CA/27.11.2020 pronunţate de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2019, care a fost menţinută în totalitate, fiind obligat contestatorul să plătească intimatei suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în contestaţie.

Împotriva soluţiei Curţii de Apel Oradea, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, respectiv a prevederilor art. 488 alin. (1) şi art. 132 alin. (2) din C. proc. civ., precum şi art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, contestatorul A. a formulat recurs, în termen legal, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 06.07.2021.

Prin întâmpinarea formulată în cauză la data de 16.09.2021, intimatul-pârât Ordinul Arhitecţilor din România-Filiala Bihor a solicitat, în principal respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar constatarea nulităţii acestuia pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON reprezentând onorariu de avocat, conform înscrisurilor depuse în dovedire.

La termenul de dezbateri din data de 23 septembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului, invocate de intimatul-pârât, apreciind că partea a formulat critici subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a transmis instanţei supreme, la data de 20.09.2021, prin intermediul poştei electronice, precizări prin care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 184/2001 privind organizarea şi exercitarea profesiei de arhitect, înregistrată sub nr. x/2020/a1, iar la data de 21.09.2021, tot prin poşta electronică, precizări în sensul invocării excepţiei nulităţii absolute a întâmpinării formulate de d-na avocat B. pentru intimatul-pârât.

Hotărârea recurată

În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţioanle cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 184/2001 privind organizarea şi exercitarea profesiei de arhitect, prin încheierea din data de 23 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de recurentul-reclamant A., privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 184/2001 privind organizarea şi exercitarea profesiei de arhitect.

Recursul

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 23 septembrie 2021 recurentul - contestator A. a formulat recurs.

In motivarea căii de atac, a susţinut recurentul că instanţa de judecată nu a respectat dispoziţiile Deciziei nr. XXXVI/2006 pronunţate Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, pronunţate chiar în raţiunea evitării unui mod subiectiv şi discreţionar de către instanţele de judecată a excepţiilor de neconstituţionalitate.

Astfel, instanţa are obligaţia de a răspunde excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa ei, ca o garanţie a liberului acces la justiţie, garantat de dispoziţiile art. 21 din Constituţia României.

De asemenea, competenţa instanţei în faţa căreia a fost ridicată o astfel de excepţie este limitată la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute în cuprinsul art. 29 din Legea nr. 47/1992, recurentul apreciind, totuşi, că obligaţia de a răspunde unei excepţii de neconstituţionalitate subzisă indiferent dacă aceasta are sau nu, potrivit regulilor generale, competenţă în soluţionarea fondului litigiului.

Apărările intimatului.

Intimata, Filiala Bihor a Ordinului Arhitecţilor din România deşi legal citată, nu a formulat întâmpinare.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi faţă de recurs

Examinând încheierea atacată prin prisma actelor şi lucrările dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din interpretarea logico-juridică a dispoziţiilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 rezultă că, pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, trebuie îndeplinite următoarele condiţii în mod cumulativ: excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare; norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Cu referire la condiţia de admisibilitate, în sensul că dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate a fost invocată să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte reţine că aceasta trebuie să vizeze incidenţa prevederii legale asupra soluţiei ce se va pronunţa în cauza dedusă judecăţii, adică asupra obiectului procesului civil aflat pe rolul instanţei judecătoreşti.

Stabilirea acestui interes se face de către instanţa de judecată, pe calea verificării pertinenţei excepţiei, în raport cu procesul în care a intervenit şi a efectului pe care decizia Curţii Constituţionale îl poate produce în soluţionarea procesului principal, respectiv asupra conţinutului hotărârii ce se va pronunţa în cauză.

În prezenta cauză, recurentul a solicitat exercitarea controlului de constituţionalitate a Legii nr. 184/2001 în integralitatea sa, apreciind că acet act normativ poate fi constituţional numai în măsura în care protejarea interesului public menţionalt la art. 1 se realizează prin garanţiile instituite de Constituţia României.

Or, după cum, în mod corect, s-a reţinut şi în cuprinsul încheierii recurate, se constată că nu există legătură între soluţia ce ar putea fi pronunţată de Curtea Constituţională a României asupra excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 184/2001, în măsura în care această lege priveşte modul de exercitare a profesiei de arhitect şi organizarea Ordinului Arhitecţilor din România. Totodată în mod corect a reţinut instanţa în soluţionarea cererii de sesizare că, excepţia a mai fost invocată în cadrul acestui litigiu în faţa Curţii de Apel Oradea, învestită cu soluţionarea recursului declarat împotriva încheierii nr. 442/CA din 09.07.2020 a Tribunalului Bihor, partea formulând, în esenţă, aceleaşi critici, însă doar cu privire la dispoziţiile art. 35 alin. (4). Soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a rămas definitivă, prin neatacarea acesteia, partea formulând, în schimb, contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 848/CA/27.11.2020. Or, această conduită procesuală corespunde unei reiterări a excepţiei de neconstituţionalitate pentru motive identice, considerente pentru care, în mod corect a reţinut instanţa că reprezintă un demers cu caracter inadmisibil.

Nu sunt fondate nici susţinerile recurentului privind nerespectarea dispoziţiilor Deciziei nr. XXXVI/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

Potrivit celor statuate prin această decizie, "Încheierile instanţelor de recurs de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale, cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, sunt supuse căii de atac a recursului.". Or, în cuprinsul încheierii recurate, instanţa a consemnat calea de atac împotriva acesteia - recursul, dar şi termenul pentru exercitarea acesteia - 48 de ore de la pronunţare, neputându-se constata încălcarea deciziei amintite.

Pentru aceste considerente, constatând că încheierea recurată nu este afectată de nelegalitate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ca nefondată calea de atac promovată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 23 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 ianuarie 2022.