Unlawful deduction of EU funds for de facto control of winning bidder by procurement committee member constituting conflict of interest under O.U.G. 66/2011

Şedinţa publică din data de 25 martie 2022

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. S.R.L. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

- anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 43532/11.06.2019 emisă de Direcţia Generală Programe Europene Competitivitate,

- anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă privind proiectul "Diversificarea activităţii firmei S.C. B. S.R.L înregistrat sub nr. x/04.03.2019,

- constatarea eligibităţii sumei de 4.355.472,80 RON, din care contribuţie din fonduri UE: 3.745.706,61 RON si contribuţie buget de stat: 609.766,19 RON şi pe cale de consecinţă exonerarea de la plata acestei sume,

- suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţa privind proiectul "Diversificarea activităţii firmei S.C. B. S.R.L " înregistrat sub nr. x/04.03.2019, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a prezentei cauze, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, modificată,

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 952 pronunţată la data de 06 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/04.03.2019 întocmit de către Ministerul Fondurilor Europene formulată de reclamanta A. S.R.L. şi a respins ca neîntemeiată cererea de anulare a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/04.03.2019 întocmit de către Ministerul Fondurilor Europene.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei anterior menţionată a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei atacate, rejudecarea cauzei şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, în sensul de a dispune:

- anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 43532/11.06.2019 emisă de Direcţia Generală Programe Europene Competitivitate,

- anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţa privind proiectul "Diversificarea activităţii firmei S.C. B. SRL" înregistrat sub nr. x/04.03.2019,

- constatarea eligibităţii sumei de 4.355.472,80 RON din care contribuţie din fonduri UNE: 3.745.706,61 RON şi contribuţie buget de stat: 609.766,19 RON şi pe cale de consecinţă exonerarea de la plata acestei sume,

- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului, susţine recurenta că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală prin încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi art. 14 din O.U.G. nr. 66/2011.

În acest sens arată recurenta că din interpretarea dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 sancţionarea unui conflict de interese se face prin deduceri, dar ea nu este una automată, de altfel, ordonanţa nici nu stabileşte vreun cuantum al deducerii ci, în funcţie de prejudiciul posibil de provocat ori deja provocat fondurilor europene şi/sau fondurilor publice naţionale aferente acestora. Acest text de lămurit de art. 8 din H.G. nr. 875/2011 Normele de aplicare a ordonanţei unde se întăreşte ideea că sancţiunea deducerii nu se aplică automat în toate cazurile şi că mărimea ei este lăsată la aprecierea autorităţii de control, de la caz la caz, ţinându-se deci seama de circumstanţele fiecărei situaţii de conflict de interese.

Instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că prin soluţia de clasare a răspunderii penale referitoare la procedura de achiziţie publică în discuţie are relevanţă juridică potrivit art. 8 lit. a) din H.G. nr. 875/2011.

Instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că pârâtul nu a contestat procedura de achiziţie şi nici realitatea plăţii preţului. De asemenea, nu a existat nicio depăşire a bugetului alocat pentru contractul de finanţare x/02.09.2015. Ca atare, această situaţie de conflict de interese nu a provocat niciun prejudiciu.

Un argument suplimentar al faptului că nu se impune deducerea automată a tuturor cheltuielilor îl reprezintă însăşi viziunea legiuitorului cu privire la încălcări similare ale procedurilor de achiziţie. Astfel, în esenţă scopul evitării conflictelor de interese este acela de a se evita favorizarea unuia din ofertanţii la procedura de achiziţie adică acela de a se respecta principiul tratamentului egal al ofertanţilor.

Or, această situaţie a tratamentului egal este prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011 anexă, partea a 2-a, pct. 4 beneficiari privaţi care au obligaţia respectării unor instrucţiuni şi este sancţionată de H.G. nr. 519/2014, anexa, partea 2, pct. 4 cu 10% din valoarea contractului în cauză, rata reducerii putând diminuată chiar până la 5% în funcţie de gravitatea abaterii.

În speţă nu se poate susţine că s-ar fi încălcat principiul tratamentului egal din moment ce la producerea s-a înscris un singur ofertant, C.., şi drept urmare nu se impunea aplicarea vreunei deduceri.

Susţine recurenta că această interpretare este în concordanţă şi cu principiul general al proporţionalităţii reglementat de art. 2 alin. (1) lit. n) şi de art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, dispoziţie legală al cărui conţinut este enunţat de recurentă.

Concluzionează recurenta în sensul că instanţa de fond nu a avut în vedere reglementări specifice precum O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 875/2011 şi H.G. nr. 519/2004 care detaliază sistemul sancţionator al neregulilor.

4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În esenţă arată intimatul că instanţa de fond în mod corect a reţinut că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 având în vedere că numitul D. a creat un mecanism economic fraudulos prin care a preluat, în fapt, controlul şi administrarea C., prin persoana interpusă E., şi a desfăşurat operaţiuni economice fictive în cadrul proiectului, simulând, astfel, procedura de achiziţie derulată de B. S.R.L. şi obţinând nedrept fonduri europene nerambursabile.

Din declaraţiile martorilor precum şi proba cu înscrisuri administrate de către DLAF, în baza art. 11 alin. (2) lit. b) şi c) din Legea nr. 61/2011, rezultă în mod expres legătura existentă între domnul D., în calitate de membru al comisiei de evaluare din cadrul reclamantei şi singurul ofertant declarat câştigător în cadrul procedurii de achiziţie publică, respectiv ofertantul C..

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Aminteşte Înalta Curte că potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit. În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, după cum se va arăta în cele ce succed.

în esenţă, ceea ce se critică prin recurs vizează greşita aplicare a dispoziţiilor art. 14 din O.U.G. nr. 66/2011 în sensul că sancţionarea unui conflict de interese se face prin deduceri, însă această sancţiune nu este una automată, O.U.G. nr. 66/2011 stabilind cuantumul deducerii "în funcţie de prejudiciul posibil de provocat ori deja provocat fondurilor europene şi/sau fondurilor publice naţionale aferente acestora."

Din această perspectivă a considerat că în mod greşit instanţa de fond a interpretat şi aplicat prevederile O.U.G. nr. 66/2011, criticând soluţia instanţei de fond şi pentru încălcarea principiului tratamentului egal, critici pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar şi să răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Prin cererea de chemare în judecată recurenta-reclamantă a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă privind proiectul "Diversificarea activităţii firmei S.C. B. S.R.L înregistrat sub nr. x/04.03.2019, precum şi anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 43532/11.06.2019 emisă de Direcţia Generală Programe Europene Competitivitate prin care contestaţia formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor a fost soluţionată în sensul respingerii.

Prin sentinţa recurată, instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată formulată reţinând că dispoziţiile art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 au fost încălcate de către recurenta-reclamantă în cadrul procedurii de achiziţionare a liniei de tocare-uscare rumeguş şi tocătură-măcinare-granulare peleţi şi brichete, având în vedere că numitul D. a creat un mecanism economic fraudulos prin care a preluat, în fapt controlul şi administrarea C. prin persoana interpusă E., desfăşurând operaţiuni economice fictive în cadrul proiectului, simulând astfel procedura de achiziţie derulată de S.C. B. S.R.L. şi obţinând pe nedrept fonduri europene nerambursabile.

Potrivit art. 14 din O.U.G. nr. 66/2011"(1)Pe parcursul aplicării procedurii de achiziţie, beneficiarii persoane fizice/juridice de drept privat au obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru a evita situaţiile de natură să determine apariţia unui conflict de interese, şi anume a situaţiei în care există legături între structurile acţionariatului beneficiarului şi ofertanţii acestuia, între membrii comisiei de evaluare şi ofertanţi sau în care ofertantul câştigător deţine pachetul majoritar de acţiuni în două firme participante pentru acelaşi tip de achiziţie.

(2)Încălcarea prevederilor alin. (1) se sancţionează cu deduceri/excluderi din cheltuielile solicitate la plată/rambursare, în funcţie de prejudiciul posibil de provocat ori deja provocat fondurilor europene şi/sau fondurilor publice naţionale aferente acestora".

Din analiza gramaticală a textului de lege ce reglementează conflictul de interese, reţinem ca situaţia de pericol care survine în cazul conflictului de interese prevăzut de art. 14 din O.U.G. nr. 66/2001 se referă în mod cert la legături între acţionarii beneficiarului şi ofertanţi la data când are loc procedura de achiziţie.

Se observă deci că alin. (1) enumeră cazurile de conflict de interese, iar alin. (2) indică sancţiunile ce se aplică în aceste cazuri.

În ceea ce priveste cazurile de conflict de interese, instanţa reţine că, într-adevăr, prin raportare la prevederile art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, recurenta-reclamantă A. S.R.L, pe parcursul aplicării procedurii de achiziţie, avea obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru a evita situaţiile de natură să determine apariţia unui conflict de interese, având în vedere legăturile existente între membrii comisiei de evaluare şi singurul ofertant care a depus o ofertă în cadrul procedurii având ca obiect achiziţionarea liniei de tocare-uscare rumeguş şi tocătură - măcinare - granulare peleţi şi brichete.

Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, reţine Înalta Curte că încheierea contractului de furnizare nr. x/23.09.2015 între B. S.R.L. şi C. a fost rezultanta creării de către numitul D. a unui circuit economic fraudulos, a falsificării de către acesta a procedurii de achiziţie publică care a stat la baza încheierii contractului de furnizare menţionat anterior, în condiţiile în care D. exercita, în fapt, controlul şi administrarea C., prin persoana interpusă E., situaţie ce se încadrează în ipoteza unui conflict de interese între un membru al comisiei de evaluare din cadrul achizitorului şi ofertantul declarat câştigător la procedura de achiziţie publică, în accepţiunea prevederilor art. 14 din O.U.G. nr. 66/2011, împrejurare care a determinat în mod legal recuperarea prejudiciului cauzat prin falsificarea procedurii de achiziţie publică menţionate anterior.

După cum se observă, textul nu enumeră tipurile de legături care pot exista, rezultând că sunt posibile orice fel de legături.

În cauză, legătura care atrage starea de conflict de interese este cea dintre numitul D., în calitate de membru al comisie de evaluare din cadrul reclamantei, care exercita, în fapt, controlul şi administrarea C., prin persoana interpusă E., societatea comercială care a fost desemnată câştigătoarea procedurii de achiziţie publică având ca obiect achiziţionarea liniei de tocare-uscare rumeguş şi tocătură - măcinare - granulare peleţi şi brichete.

De altfel, observă Înalta Curte din lecturarea cererii de recurs, că recurenta-reclamantă nici nu a formulat critici cu privire la stabilirea de către instanţa de fond a existenţei conflictului de interese între un membru al comisiei de evaluare din cadrul achizitorului şi ofertantul declarat câştigător la procedura de achiziţie publică prin crearea unui mecanism fraudulos de către numitul D. prin care a preluat, în fapt, controlul şi administrarea C. prin persoana interpusă E., desfăşurând operaţiuni economice fictive în cadrul proiectului, simulând astfel procedura de achiziţie derulată de S.C. B. S.R.L. şi obţinând pe nedrept fonduri europene nerambursabile.

În ce priveşte însă prejudiciul stabilit prin actele administrative atacate, recurenta formulează critici în sensul că sancţionarea unui conflict de interese se face prin deduceri, însă această sancţiune nu este una automată, invocând recurenta faptul că acest aspect a fost lămurit prin dispoziţiile art. 8 din H.G. nr. 875/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţiponale aferente acestora.

Analizând atât dispoziţiile art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 şi art. 8 din H.G. nr. 875/2011, cât şi înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte găseşte critica formulată ca fiind nefondată.

În acest sens, constatând că nu a fost respectată obligaţia prevăzută la art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, aceea de a lua toate măsurile necesare pentru a evita situaţiile de natură să determine apariţia unui conflict de interese, Înalta Curte reţine că sunt aplicabile prevederile art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, potrivit cărora se sancţionează cu deduceri/excluderi cheltuielile solicitate la plată/rambursare, în funcţie de prejudiciul posibil de provocat ori deja provocat fondurilor europene şi/sau fondurilor naţionale.

Prejudiciul identificat în acest caz este rezultat din neeligibilitatea cheltuielilor efectuate, ca efect al constatării încălcării de către recurenta-reclamantă a legislaţiei aplicabile, respectiv art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, fiind stabilit de către intimatul-pârât la suma de 4.355.472,80 RON, constând în cheltuieli rambursate în cadrul contractului de achiziţie publică nr. x şi în cadrul contractului de finanţare menţionat anterior.

Conform prevederilor art. 8 din H.G. nr. 875/2011 "În cazul în care constată abateri de la prevederile art. 11 alin. (2) şi art. 14 alin. (1) din ordonanţă referitoare la conflictul de interese, deciziile autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor europene şi ale structurilor de control cu privire la nivelul sancţiunii pe care o aplică trebuie luate, pentru fiecare caz în parte, ţinând cont de următoarele elemente:

a) caracterul intenţionat sau neintenţionat al abaterii, stabilit de instituţiile abilitate prin lege;

b) evaluarea prejudiciului creat de situaţia de conflict de interese, în sensul reanalizării deciziei de acceptare a cererii de finanţare sau de plată/rambursare care s-ar fi luat în cazul în care acest conflict de interese nu ar fi existat".

În raport cu această dispoziţie legală se observă că pentru pentru evaluarea prejudiciului creat de situaţia de conflict de interese trebuie evidenţiat caracterul intenţionat ori neintenţionat al abaterii.

Cu referire la acest aspect este de nătăgătuit caracterul intenţionat al abaterii în condiţiile în care numitul D. a creat un circuit economic fraudulos, a falsificării de către acesta a procedurii de achiziţie publică care a stat la baza încheierii contractului de furnizare menţionat anterior, în condiţiile în care D. exercita, în fapt, controlul şi administrarea C., prin persoana interpusă E., situaţie ce se încadrează în ipoteza unui conflict de interese între un membru al comisiei de evaluare din cadrul achizitorului şi ofertantul declarat câştigător la procedura de achiziţie publică, în accepţiunea prevederilor art. 14 din O.U.G. nr. 66/2011, împrejurare care a determinat în mod legal recuperarea prejudiciului cauzat prin falsificarea procedurii de achiziţie publică menţionate anterior.

În acest context, corect a fost stabilită în sarcina recurentei-reclamante o creanţă bugetară în cuantum de 4.355.472,80 RON, constând în cheltuieli rambursate în cadrul contractului de achiziţie publică nr. x şi în cadrul contractului de finanţare menţionat.

Nici susţinerea conform căreia scopul evitării conflictelor de interese este acela de a se evita favorizarea unuia din ofertantii la procedura de achizitie, adică acela de a se respecta principiul tratamentului egal al ofertantilor, nu poate fi primită având în vedere că la procedura de achiziţie publică a participat un singur ofertant, iar pe de altă parte controlul şi administrarea acestei societăţi ofertante fiind exercitat de către numitul D., membru şi al comisiei de evaluare din cadrul achizitorului.

De altfel, instanţa de fond nici nu a reţinut încălcarea de către recurentă a principiului tratamentului egal.

Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere şi înscrisul aflat la dosar recurs intitulat Minuta întâlnirii din 02.07.2021 din al cărui conţinut reiese că domnul D. în calitate de administrator al firmei S.C. Fabrique S.R.L. (actuala A. SRL) a arătat că "recunoaşte aspectele indicate în titlu de creanţă (Procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x/04.03.2019) precum şi culpa în faţa organelor de cercetare la DNA şi solicită achitarea debitului de 4.355.472,80 RON în mai multe tranşe, şi va depune cereri de eşalonare la ANAF".

În acest context, al recunoaşterii de către numitul D. a aspectelor indicate în Procesul-verbal de constatare a neregulilor anterior menţionat, şi mai ales a faptului că solicită achitarea debitului în mod eşalonat, criticile recurentului referitoare la greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 sunt nefondate.

Contrar susţinerilor recurentei, constată Înalta Curte că este fără relevanţă juridică pentru stabilirea răspunderii materiale a recurentei-reclamante în baza O.U.G. nr. 66/2011 împrejurarea că s-a pronunţat o soluţie de clasare a răspunderii penale referitoare la procedura de achiziţie publică în discuţie, întrucât cele două forme de răspundere nu se suprapun şi au la bază temeiuri juridice diferite.

În condiţiile în care s-a constatat o încălcare de către recurenta-reclamantă a legislaţiei interne privind achiziţiile publice, devin aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) al O.U.G. nr. 66/2011 care prevede că "neregulă" reprezintă "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit", normă juridică aplicată în mod corect de către instanţa de fond întrucât efectul vătămător asupra bugetului Uniunii sau asupra fondurilor naţionale corespunzătoare poate consta nu numai într-un impact financiar deja produs, ci şi într-un prejudiciu potenţial, iar in jurisprudenţa sa, CJUE a stabilit că inclusiv abaterile care nu au impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii (C-465/10, par. 47).

În mod corect s-a reţinut şi faptul că nu este necesară dovedirea unui prejudiciu concret, ci doar capacitatea abaterii constatate de a avea un efect prejudiciabil la adresa bugetului comunitar, fiind de necontestat faptul că încălcarea contractului de finanţare şi a legislaţiei achiziţiilor publice atrage caracterul neeligibil al sumelor solicitate ca finanţare nerambursabilă, indiferent dacă a fost probată sau nu producerea vreunei pagube, obligaţia de aplicare a deducerii/excluderii din cheltuielile solicitate la plată/rambursare existând în toate cazurile de constatare a unor fraude sau nereguli, fără a fi necesară probarea existentei vreunui prejudiciu.

În acest sens, instanţa de fond a avut în vedere jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, care a statuat că, inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare a Uniunii (C-46S/10 pct. 47 şi C-199/03 pct. 31, statul fiind în măsură să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanţării (C-271 pct. 48, C-465/10 pct. 32), regula generală fiind că orice abatere trebuie să ducă la retragerea avantajului obţinut în mod fraudulos (C-199/03, pct. 15), existând abatere şi în ipoteza in care nerespectarea legislaţiei privind achiziţiile publice "poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele ordonatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit", chiar dacă un astfel de efect nu a fost în concret constatat.

CJUE a statuat, în hotărârea din 26.05.2016 pronunţată în cauzele conexate C-260/14 şi C-261/14 (§ 57), următoarele:

"(...) principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, cu condiţia să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere, care trebuie să ţină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale."

Prin urmare, Înalta Curte constată că toate criticile formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 952 din 6 august 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2022.