Scope of Emergency Government Ordinance 13/2008: Exclusion of auxiliary personnel salary increases from magistrates and assimilated legal specialists

Şedinţa publică din data de 25 martie 2022

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 29 mai 2019, reclamanta A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

- anularea parţială a Ordinului de salarizare nr. 602/18.03.2019 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul calculării indemnizaţiei de bază prin raportare la un VRS de 440,16 RON, începând cu 09.04.2015, respectiv de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10 % prevăzută de Legea nr. 293/2015) începând cu 01.12.2015, valoare de referinţă sectorială care să cuprindă şi majorările cu 8,5% conform O.G. nr. 13/2008;

- recalcularea drepturilor salariale şi actualizarea sumelor cu indicele ratei inflaţiei şi acordarea dobânzii legale.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 71 pronunţată la data de 29 ianuarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta A..

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta A. întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei civile recurate, iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, a arătat în esenţă că a făcut dovada faptului că printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru familia ocupaţională din care face parte au fost recunoscute,majorările salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei pentru anul 2008.

Invocă recurenta dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 83/2014, dispoziţiile art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014 introdus prin Legea nr. 71/2015, Decizia nr. 23/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, norme juridice în raport de care arată recurenta că nu va funcţiona regula menţinerii în anul 2015 a aceluiaşi nivel de salarizare din anul 2014 pentru personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice salarizate la un nivel inferior în comparaţie cu salariile de bază şi sporurile stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie, grad, treaptă şi gradaţie, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu cel care beneficiază de un nivel de salarizare superior, urmând ca şi acesta să fie salarizat la nivel maxim, prin urmare, să beneficieze de o creştere salarială, prin derogare de la art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015 cu modificările şi completările ulterioare.

În acest sens, arată recurenta că s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 794/2016, cât şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 36/2018 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Precizează recurenta că hotărârile judecătoreşti prin care s-a recunoscut majorarea valorii de referinţă sectorială care prin definiţie vizează aplicabilitatea aceluiaşi criteriu de salarizare unui întreg sector de activitate nu vizează situaţii de fapt particulare, ci aplicarea unor prevederi legale cuprinse în acte normative, care au aplicabilitate generală astfel cum a reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în decizia nr. 36/2018 precum şi prin Decizia nr. 7/2019 - recurs în interesul legii (pct. 71).

Coroborând dispoziţiile art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. . 71/2015, considerentele Deciziei nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, şi ale Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale a României, rezultă că nivelul de salarizare ce va fi comparat, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice în aceleaşi condiţii, este nivelul de salarizare din luna decembrie a anului 2014, care, prin efectul art. 1 alin. (1) şi (2) s-a menţinut la acelaşi nivel şi în anul 2015, cu menţiunea că trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea-cadrul nr. 284/2010.

Legea nr. 293/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 a stabilit că începând cu data de 1 decembrie 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut/solda lunară brută/salariul lunar brut/indemnizaţia brută de care beneficiază personalul prevăzut în Anexa nr. VI Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie" se majorează cu 10% faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2015.

Pentru anul 2016 sunt incidente dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 57/2015.

Totodată, arată recurenta că O.U.G. nr. 57/2015 a fost modificată prin O.U.G. nr. 20/2016 care la art. 31 a stabilit că începând cu data de 01.08.2016 "personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivel maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Aceleaşi drepturi au fost menţinute şi prin Legea nr. 153/2017 pentru anii 2017, 2018 şi 2019.

Arată recurenta că prin sentinţa civilă nr. 829/2019 pronunţată de Tribunalul Mureş, definitivă prin neapelare, s-a stabilit ca pârâţii Tribunalul Mureş, Curtea de Apel Târgu-Mureş să plătească reclamanţilor o indemnizaţie brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de RON la care se adaugă o majorare de 8,5% acordată conform O.G. nr. 13/2008, şi începând cu data de 01.12.2015 o indemnizaţie brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON la care se adaugă majorarea de 8,5% acordată conform O.G. nr. 13/2008 şi procentul de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015 .

În consecinţă, la nivelul Familiei ocupaţionale "Justiţie" există la acest moment personal care este salarizat corespunzător unei valori de referinţă sectorială mai mare decât cea raportat la care sunt calculate drepturile recurentei.

Astfel pretenţiile de revizuire salarială sunt întemeiate sub aspectul VRS în raport de aspectele prezentate anterior şi de dispoziţiile art. 159 alin. (1)-(2), art. 160-161, art. 168, art. 169 alin. (1) şi art. 170 - 171 alin. (1) din Codul muncii.

4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a formulat întâmpinare în cauză.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamanta A., prin cererea formulată, a arătat că este personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Prin Ordinul nr. 602/18.03.2019 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie i-au fost recalculate drepturile salariale începând cu data de 09.04.2015 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON, respectiv începând cu data de 01.12.2015 prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON, modificându-se astfel ordinele de salarizare emise începând cu această dată până în prezent.

Împotriva acestui ordin, reclamanta a formulat contestaţie solicitând anularea parţială a acestuia în sensul în sensul calculării indemnizaţiei de bază prin raportare la un VRS de 440,16 RON, începând cu 09.04.2015, respectiv de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10 % prevăzută de Legea nr. 293/2015) începând cu 01.12.2015, valoare de referinţă sectorială care să cuprindă şi majorările cu 8,5% conform O.G. nr. 13/2008, precum şi recalcularea drepturilor salariale şi actualizarea sumelor cu indicele ratei inflaţiei şi acordarea dobânzii legale.

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost respinsă, reclamanta formulând recurs împotriva acestuia în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod proecedură civilă.

Într-adevăr, prin ordinul amintit s-a recunoscut dreptul reclamantei de a primi indemnizaţia brută lunară prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON, începând cu data de 09.04.2015, respectiv de 463,5 începând cu 01.12.2015.

În ceea ce priveşte criticile formulate cu privire la modul de soluţionare a fondului cauzei, formulate de către recurentă, Înalta Curte le apreciază ca nefondate, pentru argumentele ce se vor arăta în continuare:

În cauză, chestiunea litigioasă asupra căreia instanţa a fost chemată a se pronunţa a constat în faptul dacă solicitarea reclamantei de a i se calcula o indemnizaţie de bază prin raportare la un VRS de 440,16 RON, începând cu 09.04.2015, respectiv de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10 % prevăzută de Legea nr. 293/2015) începând cu 01.12.2015, valoare de referinţă sectorială care să cuprindă şi majorările cu 8,5% conform O.G. nr. 13/2008 respectă dispoziţiile legale incidente cauzei.

Observă Înalta Curte că în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 83/2014, în anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.

De asemenea, potrivit alin. (2) al art. 1 din acelaşi act normativ, în anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

La data de 9.04.2015 a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, prin care s-a introdus alin. (5) 1 al art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 în care se prevede că:

"Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară ac tivitatea în aceleaşi condiţii".

Art. 39 din O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei: "Valoarea de referinţă sectorială prevăzută în anexele nr. 2, 4, 5 şi 6 la Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu majorările şi indexările ulterioare, se majorează cu 4% începând cu data de 1 aprilie 2006 (VRS 267,28 RON, faţă de nivelul din luna martie 2006, şi cu 5% începând cu data de 1 septembrie 2006, faţă de nivelul din luna august 2006. (280,644 RON)

În anexă, VRS menţionat, la care se face trimitere, era acelaşi 257 RON.

Conform dispoziţiile art. 1 din O.G. nr. 13/2008: "(1) Valoarea de referinţă sectorială prevăzută în anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările ulterioare, se majorează, începând cu data de 1 aprilie 2008, cu 2% faţă de nivelul din luna decembrie 2007.

(2) Începând cu data de 1 octombrie 2008, creşterea valorii de referinţă sectoriale este de 2% faţă de valoarea din luna septembrie 2008.

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică şi pentru personalul din serviciile de probaţiune salarizat potrivit Legii nr. 327/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din serviciile de probaţiune".

Potrivit art. 2 din O.G. nr. 13/2008 privind creşterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei pentru anul 2008 privind creşterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei pentru anul 2008: "(1) Valoarea de referinţă sectorială prevăzută în anexele nr. 1c, 2c şi 3c la Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, se majorează, începând cu data de 1 aprilie 2008, cu 4% faţă de nivelul din luna decembrie 2007 (291,8 RON)

(2) Începând cu data de 1 octombrie 2008, creşterea valorii de referinţă sectoriale este de 4,5% faţă de valoarea din luna septembrie 2008 (305 RON).

Analizând susţinerile recurentei-reclamante, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, reţine că ceea ce s-a criticat a fost neaplicarea, în calculul VRS de la 09.04.2015, respectiv 01.12.2015, a procentului de 8,5 % (4%+4,5%) prevăzut de art. 2 O.G. nr. 13/2008.

Conform art. 1 din O.G. nr. 13/2008 procentele de majorare aplicabile magistraţilor, deci şi personalului de specialitate juridică asimilat sunt reglementate de dispoziţiile art. 1 al O.G. nr. 13/2008, care le este aplicabil, iar art. 2 este aplicabil personalului auxiliar. Observă instanţa că majorările de 2% din 1 aprilie 2008, respectiv încă 2% din 1 octombrie 2018 sunt deja incluse în drepturile salariale ale reclamantei.

În atare situaţie, nu există niciun temei legal pentru ca magistraţii să beneficieze, pe lângă majorările aplicabile lor, şi de majorările aplicabile personalului auxiliar, neintrând în sfera de aplicare a prevederilor art. 2 al O.G. nr. 13/2008.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, motivele invocate prin memoriul de recurs de către reclamantă nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 71 din 29 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2022.