Appeal against salary adjustment order for judge dismissed as lacking interest due to subsequent administrative compliance

Şedinţa publică din data de 25 martie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 09.09.2017, astfel cum a fost modificată/precizată prin cererea depusă la dosar în data de 18.09.2017, respectiv la 20.09.2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Braşov, Tribunalul Braşov şi Ministerul Justiţiei, obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la modificarea în parte a Ordinului 1473/C prin care s-a dispus emiterea ordinelor de stabilire a drepturilor salariale a judecătorilor din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Braşov şi emiterea dispoziţiei de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, majorata cu 10%, începând cu data de 09.04.2015, precum şi obligarea pârâţilor la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţei sectoriale menţionate anterior şi venitul efectiv plătit, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 107 pronunţată la data de 18 martie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia de perimare şi excepţia prescripţiei ca neîntemeiate.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Braşov şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. ca privind o persoană fără calitate procesuală pasivă.

A admis în parte cererea de chemare în judecată modificată/precizată. A obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să modifice în parte Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1473/C/2017 doar în ceea ce priveşte pe reclamantă, în sensul de a emite pentru reclamantă ordin de încadrare salarială producător de efecte juridice începând cu data de 09.04.2015 cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON ţinând seama şi de majorarea cu 10% conform Legii nr. 293/2005.

Totodată, a obligat pârâtul Tribunalul Braşov să plătească diferenţele salariale rezultate aferente perioadei în care s-a aflat în raporturi de serviciu cu reclamanta, precum şi actualizarea acestora cu indicele de inflaţie şi dobânda legală de la data scadenţei fiecărui venit salarial lunar şi până la data plăţii efective.

A respins în rest cererea de chemare în judecată modificată/precizată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei.

Prin recursul său, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, în sensul admiterii excepţiei lipsei de obiect şi înlăturarea obligaţiei Ministerului Justiţiei de emitere a unui nou ordin de încadrare salarială.

În motivarea recursului, în esenţă se arată de către recurentul-pârât Ministerul Justiţiei că la acest moment pretenţiile au fost satisfăcute şi drept urmare apreciază că acţiunea reclamantei a rămas fără obiect având în vedere că la data de 04.01.2019 ministrul justiţiei a emis Ordinul nr. 38/C/2019 în aplicarea dispoziţiilor Ordinului ministrului justiţiei nr. 2066/C/24.05.2018.

Pe de altă parte, precizează recurentul că începând cu data de 01.07.2018, în favoarea reclamantei a fost emis Ordinul nr. 3077/C/2018 prin care au fost stabilite drepturile salariale ţinând seama şi de Ordinul nr. 2066/C/2018, prin care s-au pus în aplicare dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1)1 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, decizie în care s-a reţinut că "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare care trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive sau irevocabile, urmează să se stabilească prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceleaşi condiţii de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale, indiferent de instituţia sau autoritatea publică".

Prin urmare consideră recurentul că reclamanta nu mai justifică un interes în susţinerea pretenţiilor formulate.

Afirmă recurentul că prin OMJ nr. 38/C/2019 şi OMJ nr. 3077/C/2018 indemnizaţia de încadrare brută lunară a intimatei-reclamante a fost stabilită în mod corect la nivelul maxim de salarizare, prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceleaşi condiţii de studii, raportat la valoarea de referinţă sectorială de 463,5 RON, motiv pentru care apreciază că nu se mai justifică admiterea acţiunii.

Pe de altă parte, susţine recurentul că Ministrul Justiţiei a emis Ordinul nr. 4988/C/2019 în temeiul dispoziţiilor art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi ale prevederilor art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor ţinând seama de faptul că, în sistemul justiţiei, prin hotărâri judecătoreşti definitive, a fost acordată valoarea de referinţă sectorială de 484,18 RON.

Având în vedere că prin OMJ nr. 38/C/2019 şi OMJ nr. 3077/C/2018 intimatei-reclamante i-au fost acordate drepturile salariale, solicită admiterea recursului, şi respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect.

4. Apărările intimatei

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând că emiterea Ordinelor nr. 38C/2019, nr. 3077/C/2018, nr. 4988/C/2019 vin să confere o vocaţie la creanţa dedusă judecăţii, iar nicidecum situaţia avută în vedere de recurent. Sumele pentru perioada 09.04.2015 - prezent nu au fost achitate, fiind la latitudinea exclusivă a recurentului alegerea momentului eventualei plăţi. Prin admiterea unui astfel de argument, în sensul că prin emiterea ordinelor acţiunea ar fi rămas fără obiect, apreciază intimata că s-ar aduce atingere substanţei dreptului său de creanţă.

Arată intimata că începând cu datele menţionate în ordine, intimata a beneficiat de valorile de referinţă sectorială indicate în cuprinsul lor, însă pârâţii nu au achitat diferenţele de drepturi între ceea ce se cuvenea şi ceea ce s-a primit efectiv, pentru perioada 09.04.2015 până la datele din ordine.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul formulat de Ministerul Justiţiei este lipsit de interes.

Examinând cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea recurentului-pârât Ministerul Justiţiei la modificarea în parte a Ordinului 1473/C prin care s-a dispus emiterea ordinelor de stabilire a drepturilor salariale a judecătorilor din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Braşov şi emiterea dispoziţiei de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, majorata cu 10%, începând cu data de 09.04.2015, precum şi obligarea pârâţilor la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţei sectoriale menţionate anterior şi venitul efectiv plătit, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective, în acord cu prevederile legale invocate de reclamantă, în stabilirea interesului procesual al susţinerii recursului trebuie avute în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise de recurentul Ministerul Justiţiei.

Înalta Curte reţine că, potrivit înscrisurilor anexate cererii de recurs, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a emis:

- Ordinul nr. 38/C2019 prin care a fost acordată valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, iar pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.20147 drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Braşov se stabilesc prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON.

- Ordinul nr. 3077/C/2018 prin care începând cu data de 01.07.2018, judecătorii din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Iaşi beneficiază de drepturile salariale menţionată în anexa corespunzătoare fiecărui judecător,

- Ordinul nr. 4988/C/2019 în temeiul dispoziţiilor art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi ale prevederilor art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin care a fost acordată valoarea de referinţă sectorială de 484,18 RON în perioada 01.12.2016 - 31.12.20217.

Totodată, reţine Înalta Curte că prevederile acestui ordin se vor aduce la îndeplinire de către tribunale şi curţile de apel, aşa cum dispune art. 5 din Ordinul nr. 4988/C/2019.

În raport de această împrejurare, se constată că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susţinerii recursului, având în vedere faptul că, ulterior pronunţării sentinţei atacate, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin sentinţa instanţei de fond, cu efectul unei recunoaşteri implicite a pretenţiilor reclamantei.

Cum interesul de a acţiona al pârâtei nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul promovat de Ministerul Justiţiei ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes invocată din oficiu.

Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurentul - pârât Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 107 din 18 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2022.