Obligation of judges to pay health insurance contributions under the specialized Health Insurance Law versus the general Judiciary Law
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the procurator's appeal, quashed the lower court decisions, and dismissed the claim, ruling that the Ministry of Justice and the National Case of Health Insurance were not liable to return the health insurance contributions paid by the plaintiff. The dispute concerned whether a judge was obligated to pay a 7% contribution to health insurance under the specialized Health Insurance Law, challenging a lower court ruling that such payments were illegal under the General Law on the Judiciary. The court held that the specialized Health Insurance Law, being later in time and specific in nature, prevails over the general judicial status law, and as it explicitly excluded judges from the exemption from the 7% contribution, the obligation to pay was valid under the principle of *lex specialis derogat generali*.
Legislator headnote
AI generatedart. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1977; Obligation of judges to pay health insurance contributions under the specialized Health Insurance Law versus the general Judiciary Law: Ulterior, prin art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1977 privind asigurările de sănătate s-a prevăzut că „asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității….”. Dispozițiile art. 55 din această lege prevăd, limitativ, persoanele care beneficiază de asigurările de sănătate fără plata contribuției de 7%, între care nu sunt incluși magistrații”.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. La data de 28 iulie 2003 s-a înregistrat recursul în anulare contra deciziei civile nr. 967/R/11 septembrie 2002 și a sentinței civile nr. 134/D/13 mai 2002 prin care Ministerul Justiției și CASAOPSNAJ au fost obligați, în solidar, să restituie suma de 7%, reținută ilegal reclamantei, în perioada 1 ianuarie 2000 – 1 martie 2001, cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate, pe temeiul din art. 99 alin. (1) al Legii nr. 92/1992 republicată.
Se susține că Legea nr. 145/1997 a asigurărilor sociale de sănătate, intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998, este ulterioară Legii nr. 92/1992 și în art. 6 lit. d) nu sunt cuprinși magistrații ca fiind exceptați de la plata contribuției, iar, pe de altă parte, reclamanta a încheiat contractul cu CASAOPSNAJ angajându-se la plata acesteia.
2. Recursul în anulare este fondat.
2.1. Într-adevăr, conform art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 „magistrații … beneficiază, în mod gratuit de asistența medicală…”; textul nu prevede obligația acestora de plata contribuției la asigurările de sănătate.
Acest act normativ constituie legea organică (generală) a autorității judecătorești.
Ulterior, prin art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1977 privind asigurările de sănătate s-a prevăzut că „asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității….”. Dispozițiile art. 55 din această lege prevăd, limitativ, persoanele care beneficiază de asigurările de sănătate fără plata contribuției de 7%, între care nu sunt incluși magistrații”.
2.2. În materia asigurărilor sociale de sănătate legea specială este Legea nr. 145/1977 care are ca obiect reglementarea asigurărilor de sănătate, dispozițiile Legii nr. 92/1992 constituind legea generală, având ca obiect organizarea judecătorească și statutul magistraților.
Pe de altă parte, legea specială, care, de principiu, prevalează celei generale, este ulterioară acesteia din urmă, generând, implicit, abrogarea dispozițiilor contrare.
Ca atare, în speță se aplică legea specială care nu exceptează expres de la contribuția de 7%, astfel că recursul în anulare este fondat, urmând a fi casate ambele hotărâri și acțiunea respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.
Casează decizia civilă nr. 967/R din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, precum și sentința civilă nr. 134/D din 13 mai 2002 a Tribunalului Satu Mare și respinge acțiunea și cererea de chemare în garanție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2004.