VAT assessment upheld as taxpayer's annulment claim barred by six-month filing deadline

Şedinţa publică din data de 16 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, prin Administraţia Sectorului 4 a Finanţelor Publice, şi Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea:

1. Deciziei nr. 314/21.12.2016 privind soluţionarea contestaţiei fiscale depuse de reclamant;

2. Deciziei de impunere nr. x/29.04.2013 privind taxa pe valoarea adăugată şi alte obligaţii fiscale stabilite de inspecţia fiscală la persoane fizice care realizează venituri impozabile din activităţi economice nedeclarate organelor fiscale, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului obligaţii fiscale de plată în cuantum de 12.161.038 RON, compuse din:

- TVA de plata în cuantum de 3.931.953 RON;

- majorări aferente TVA în cuantum de 7.639.292 RON şi

- penalităţi aferente TVA în cuantum de 589.793 RON.

3. Raportului de Inspecţie Fiscală Parţială nr. x/29.04.2013 care a stat la baza emiterii deciziei de impunere.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2529 din 14.11.2019, a admis excepţia prescripţiei invocată de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi, în consecinţă, a respins acţiunea reclamantului A. ca fiind prescrisă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul, care a solicitat casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut faptul că a primit Decizia nr. 314/21.12.2016 emisă de ANAF la data de 13.11.2017, odată cu întâmpinarea depusă de ANAF în dosarul nr. x/2017. Ca atare, în mod greşit, prima instanţă a reţinut că nu a făcut dovada comunicării deciziei în discuţie la o altă dată şi că a depus prezenta cerere de chemare în judecată cu depăşirea termenului de prescripţie reglementat de prevederile art. 11 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimatele au formulat întâmpinări în care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru apărările prezentate la dosar. De asemenea, intimata ANAF a invocat excepţia nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 483 alin. (3) şi art. 489 C. proc. civ., întrucât acesta nu a fost motivat în drept.

4.2. Recurentul a formulat răspuns la întâmpinarea ANAF în care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului, deoarece a invocat în calea de atac nerespectarea prevederilor art. 11 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi şi-a întemeiat demersul judiciar pe prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

5. Soluţia instanţei de recurs

5.1. Referitor la excepţia nulităţii recursului

Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, deoarece criticile prezentate în cadrul memoriului de recurs pot fi subsumate cazului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

5.2. Referitor la recurs

Aşa cum s-a prezentat la pct. 1 al prezentei decizii, recurentul a supus controlului instanţei de contencios administrativ legalitatea:

- Deciziei de impunere nr. x/29.04.2013 privind taxa pe valoarea adăugată şi alte obligaţii fiscale stabilite de inspecţia fiscală la persoane fizice care realizează venituri impozabile din activităţi economice nedeclarate organelor fiscale, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului obligaţii fiscale de plată în cuantum de 12.161.038 RON;

- Deciziei nr. 314/21.12.2016 privind soluţionarea contestaţiei fiscale depuse de parte împotriva actului de impunere anterior nominalizat.

După cum s-a arătat la pct. 2 al deciziei de faţă, prima instanţă a respins acţiunea reclamantului ca fiind prescrisă, pentru următoarele argumente juridice:

Potrivit dispoziţiilor art. 281 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală:

"(1) Decizia privind soluţionarea contestaţiei se comunică contestatorului, persoanelor introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei, precum şi organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.

(2) Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor împreună cu actele administrative fiscale la care se referă pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.

(3) În situaţia atacării la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit alin. (2) a deciziei prin care s-a dispus desfiinţarea, încheierea noului act administrativ fiscal ca urmare a soluţiei de desfiinţare emise în procedura de soluţionare a contestaţiei se face în termen de 60 de zile în cazul contribuabililor mari şi mijlocii şi în termen de 30 zile în cazul celorlalţi contribuabili, de la data aducerii la cunoştinţa organului fiscal a deciziei de desfiinţare.

(4) În situaţia în care instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit alin. (2) admite, în totalitate sau în parte, acţiunea prevăzută la alin. (3), organul fiscal emitent anulează în mod corespunzător noul act administrativ fiscal, precum şi, după caz, actele administrative subsecvente, iar contestatorul este pus în situaţia anterioară emiterii deciziei de desfiinţare.

(5) În situaţia nesoluţionării contestaţiei în termen de 6 luni de la data depunerii contestaţiei, contestatorul se poate adresa, pentru anularea actului, instanţei de contencios administrativ competente potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. La calculul termenului de 6 luni nu se iau în considerare perioadele prevăzute la art. 77 alin. (2) şi nici cele în care procedura de soluţionare a contestaţiei este suspendată potrivit art. 277.

(6) Procedura de soluţionare a contestaţiei încetează la data la care organul fiscal a luat la cunoştinţă de acţiunea în contencios administrativ formulată de contribuabil/plătitor.

(7) În situaţia atacării la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit alin. (2) a deciziei prin care s-a respins contestaţia de către organul fiscal fără ca acesta să intre în cercetarea fondului raportului juridic fiscal, dacă instanţa constată că soluţia adoptată de către organul fiscal este nelegală şi/sau netemeinică, se va pronunţa şi asupra fondului raportului juridic fiscal".

Conform prevederilor art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004:

"(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă".

Decizia nr. 314/21.12.2016 de soluţionare a contestaţiei administrativ-fiscale a fost comunicată recurentului la data de 27.12.2016, astfel cum rezultă din dovada de comunicare depusă în copie la dosar dar şi în original, fiind supusă probei cu expertiza grafică administrată în cauză la solicitarea reclamantului (care s-a înscris în fals, arătând că nu recunoaşte semnătura de la rubrica destinatar).

Deoarece acţiunea în anularea acestei decizii este introdusă pe rolul instanţei de judecată la data de 22.12.2017, a fost depăşit termenul de 6 luni de la comunicarea deciziei, astfel că este fondată excepţia tardivităţii acţiunii invocată de pârâtă, calificată de instanţă ca fiind excepţia prescripţiei, raportat la prevederile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Este de observat că menţionata decizie este emisă în urma pronunţării sentinţei civile nr. 3354/09.12.2014 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a CAF în dosarul nr. x/2014, definitivă prin Decizia nr. 3266/18.11.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia CAF, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 281 alin. (5) din Legea nr. 207/2015.

Cu privire la pretinsa necomunicare a deciziei la data susţinută de pârâtă, respectiv 27.12.2016, Curtea de apel a apreciat că aceasta nu poate fi primită, deoarece reclamantul nu a făcut nicio dovadă în acest sens ori în sensul comunicării actului la o altă dată.

În plus, decizia este comunicată reclamantului cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, semnând personal, aspect cu privire la care se reţin concluziile Raportului de expertiză criminalistică nr. 234/11.09.2019 elaborat de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, conform cărora, "semnătura de la poziţia "Confirm primirea" de pe confirmarea de primire din data de 27.12.2016, ce poartă impresiunea de ştampilă a Oficiului Poştal 11, a fost executată de numitul A." . şi nu a dovedit existenţa unor

Reclamantul nu a invocat şi nu a dovedit existenţa unor "motive temeinice" pentru a se putea prevala de termenul de un an de zile, nominalizat în art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ.

Soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii, ca prescrisă, este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Contrar celor susţinute de către recurent, Decizia nr. 314/21.12.2016 de soluţionare a contestaţiei administrativ-fiscale a fost comunicată acestuia de către ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, la data de 27.12.2016, astfel cum rezultă din dovada de comunicare depusă în copie la dosar. Semnătura existentă pe dovada de comunicare aparţine recurentului, aspect care rezultă din conţinutul raportului de expertiză criminalistică nr. 234/11.09.2019 elaborat de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti. Comunicarea s-a realizat la adresa indicată de parte. În plus de aceasta, deşi contestă primirea deciziei aflate în discuţie, recurentul nu a indicat ce act i s-a comunicat cu respectiva scrisoare, în condiţiile în care emitentul este ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 249 C. proc. civ.: "Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege."

În aplicarea normei anterior citate, recurentul trebuia să probeze faptul că a primit comunicarea deciziei la o altă dată, respectiv la data de 13.11.2017, odată cu întâmpinarea depusă de ANAF în dosarul nr. x/2017. Or, recurentul nu a făcut o astfel de dovadă. Instanţa de control judiciar nu poate primi alegaţia recurentului în sensul că dovada comunicării deciziei odată cu întâmpinarea depusă în dosarul nr. x/2017 rezultă chiar din cuprinsul acesteia. Pe acest aspect, instanţa are în vedere faptul că în întâmpinarea aflată în discuţie se precizează în mod expres următoarele: "De asemenea, precizăm că Decizia nr. 314/21.12.2016 a fost transmisă reclamantului prin poştă la adresa menţionată în contestaţie, respectiv în str. x, apt. 13, Bucureşti, cu adresa nr. x SLP 2170/22.12.2016, fiind confirmata primirea de către petent în data de 27.12.2016, sub semnătură."

În consecinţă, instanţa de control judiciar reţine la rândul său faptul că autoritatea fiscală intimată a respectat procedura de comunicare a Deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 314/21.12.2016, procedură reglementată de prevederile art. 281 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală coroborate cu cele ale art. 47 din acelaşi act normativ.

În contextul în care decizia anterior enunţată a fost primită de către recurent la data de 27.12.2016, iar acesta a introdus acţiunea în contencios administrativ la data de 22.12.2017, în mod corect prima instanţă a reţinut că nu a fost respectat termenul de 6 luni de formulare a acţiunii, termen reglementat de prevederile art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Prin urmare, recursul este nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, precum şi recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 2529 din 14 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 16 martie 2022.