Pensioners' delay complaint rejected: drafting deadline unexpired, decision already issued.

Şedinţa publică din data de 11 martie 2022

Asupra plângerii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Recursul şi contestaţia la tergiversare

La data de 3 martie 2021, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost înregistrat dosarul nr. x/2019, având ca obiect recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 1113 din 30 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin decizia nr. 4837 din 20 octombrie 2021, Înalta Curte a respins recursul declarat de reclamanţi, ca nefondat.

La data de 9 decembrie 2021, reclamanţii A. şi B. au formulat contestaţie privind tergiversarea procesului cu privire la dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestaţia fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2019/a1.

În susţinerea cererii, recurenţii-reclamanţi au învederat o serie de critici la adresa soluţiei de respingere a căii de atac, arătând că solicită a le fi pusă la dispoziţie motivarea deciziei pronunţate de Înalta Curte, pentru a se putea adresa instituţiilor şi instanţelor de judecată constituite la nivelul Uniunii Europene.

2. Hotărârea pronunţată asupra contestaţiei la tergiversare

Prin încheierea din şedinţa publică de la 19 ianuarie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia privind tergiversarea procesului, formulată de recurenţii-reclamanţi A. şi B. cu privire la dosarul nr. x/2019, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut Înalta Curte, în esenţă, că nu este îndeplinită ipoteza motivului de contestaţie la tergiversare prevăzut de art. 522 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., având în vedere că nu orice întârziere în efectuarea unui act procedural echivalează cu tergiversarea procesului, iar termenul de redactare de maxim 90 de zile instituit de art. 426 alin. (5) din C. proc. civ. trebuie privit prin prisma unor criterii obiective şi ţinând cont de volumul de activitate al redactorului deciziei şi de regulile de prioritizare la redactare a cauzelor cu caracter urgent.

3. Plângerea formulată împotriva încheierii pronunţate asupra contestaţiei la tergiversare

Împotriva încheierii din 19 ianuarie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal au formulat plângere petenţii A. şi B., susţinând că, în mod neîntemeiat a fost respinsă contestaţia la tergiversare, criticând faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de reexaminare a recursului, astfel cum au solicitat în cadrul contestaţie.

În continuarea motivării plângerii, petenţii critică soluţia de respingere a recursului prin Decizia nr. 4837 din 20.10.2021, susţinând că le-au fost încălcate drepturile în legătură cu stabilirea pensiilor şi că intenţionează să se adreseze Curţii Europene a Drepturilor Omului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra plângerii

Examinând încheierea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că prezenta plângere este neîntemeiată.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că prezentul cadru procesual vizează o procedură necontencioasă, reglementată de C. proc. civ.. pentru gestionarea raporturilor dintre părţile litigante şi instanţa de judecată învestită cu soluţionarea unui proces, născute pe tărâmul respectării dreptului la finalizarea judecăţii într-un termen optim şi rezonabil.

Prin urmare, orice referire sau critică pe care petenţii au dezvoltat-o cu privire la fondul litigiului şi la soluţiile pronunţate asupra acestuia, excedează limitelor procedurii contestaţiei la tergiversare şi nu pot fi examinate de Înalta Curte în această etapă procedurală necontencioasă, care nu se bazează pe contradictorialitate.

Potrivit art. 522 C. proc. civ.:

"(1) Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată.

(2) Contestaţia menţionată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri:

1. când legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat".

Prin încheierea atacată, Înalta Curte a analizat contestaţia la tergiversare formulată prin prisma încălcării termenului de motivare a Deciziei nr. 4837 din 20.10.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în soluţionarea recursului exercitat de reclamanţii B. şi A., împotriva sentinţei civile nr. 1113 din 30 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

A constatat Înalta Curte că nu a existat o tergiversare în redactarea deciziei pronunţate, existând cauze obiective pentru care motivarea hotărârii nu a fost posibilă într-un termen mai scurt, neputându-se reţine încălcarea unui termen optim şi previzibil.

În acord cu argumentaţia cuprinsă în încheierea menţionată, Înalta Curte constată că noţiunea de termen de finalizare trebuie apreciată nu prin raportare la elemente subiective, care ţin de dorinţa părţii de a-i fi soluţionată cauza şi redactată hotărârea într-un termen cât mai scurt, ci de posibilitatea obiectivă a judecătorului, conferită de lege, reglementată de art. 426 alin. (5) Cod procedură civilă, astfel cum au fost modificate de art. 16 alin. (3) din Legea nr. 304/2004

Potrivit acestui text legal, "hotărârea se redactează şi se semnează în termen de cel mult 30 zile de la data pronunţării, urmând ca în cazuri temeinic motivate, acest termen să fie prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori".

Fără a relua considerentele reţinute de Înalta Curte prin încheierea de respingere a contestaţiei la tergiversare, pe care şi le însuşeşte, prezenta instanţă reţine că, din verificările efectuate în sistemul ECRIS, completul de judecată care a pronunţat Decizia nr. 4837 din 20.10.2021 a apreciat, ca urmare a volumului mare de activitate al secţiei din care face parte magistratul redactor, că se impune prelungirea termenului de redactare a deciziei menţionate cu încă 60 de zile peste cele 30 de zile iniţiale.

În acest context, la data de 09.12.2021, când petenţii au formulat contestaţia la tergiversare, redactorul se afla în termenul legal de redactare, de 90 de zile, stabilit oficial de completul de judecată potrivit Regulamentului de ordine interioară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, termen calculat de la data pronunţării hotărârii, respectiv 20.10.2021.

Mai mult decât atât, la momentul soluţionării prezentei plângeri, Decizia nr. 4837/2021 a fost redactată şi este şi comunicată petenţilor, conform informaţiilor furnizate de sistemul ECRIS al instanţei.

În sensul acestei interpretări, instanţa de contencios constituţional a reţinut în Decizia nr. 33/2018 că dispoziţia legală a art. 426 alin. (5) C. proc. civ.. constituie premisa redactării unor hotărâri judecătoreşti de calitate, înlăturând posibilitatea ca termenul de 30 de zile să devină un element de presiune asupra judecătorului, care s-ar expune unor eventuale consecinţe de ordin disciplinar în cazul depăşirii sale, şi care, implicit, ar afecta calitatea actului de justiţie. Posibilitatea prelungirii termenului de 30 de zile, în cazuri temeinic justificate, cu încă 60 de zile nu este de natură să afecteze soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, având în vedere că dreptul la un proces echitabil presupune crearea unui cadru legal care să prevadă şi garanţia referitoare la redactarea unei hotărâri judecătoreşti în condiţii adecvate cauzei, rolului instanţei judecătoreşti sau situaţiei particulare a judecătorului.

Pe de altă parte, cu privire la soluţiile ce se pot dispune, se constată că, potrivit art. 525 alin. (2) C. proc. civ., în cazul în care plângerea ar fi întemeiată, instanţa care soluţionează plângerea "va dispune ca instanţa care judecă procesul să îndeplinească actul de procedură sau să ia măsurile necesare, arătând care sunt acestea precum şi stabilind, când este cazul, un termen pentru îndeplinirea lor".

Prin urmare pentru a se putea admite o astfel de plângere şi ca această procedură să aibă eficacitate juridică se impune ca motivul invocat de petenţi ca având efectul tergiversării procesului să subziste în momentul formulării şi soluţionării contestaţiei la tergiversare sau a plângerii.

Or, astfel cum s-a arătat, contestaţia la tergiversare a fost formulată mai înainte de împlinirea termenului de 90 de zile stabilit, în mod legal, pentru redactarea respectivei decizii, iar la momentul soluţionării prezentei plângeri, decizia este redactată şi comunicată petenţilor.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge plângerea formulată de petenţii B. şi A., împotriva încheierii din 19 ianuarie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge plângerea formulată de petenţii B. şi A. împotriva încheierii din 19 ianuarie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019, ca nefondată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2022.