Dismissal of public prosecution appeal for lack of interest after defendant voluntarily satisfied the court-ordered salary adjustments

Şedinţa publică din data de 11 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019 la data de 13.06.2019, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W. au formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care au solicitat anularea ordinelor Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru fiecare dintre reclamanţi, astfel:

- A., ordinul nr. 888 din 5 aprilie 2019, comunicat la 16 aprilie 2019, a cărei contestaţie a fost respinsă la data de 17 mai 2019;

- B., ordinul nr. 725 din 3 aprilie 2019, comunicat la 16 aprilie 2019, a cărei contestaţie a fost comunicată ca fiind respinsă la data de 23 mai 2019;

- C., ordinul nr. 1183 din 26 aprilie 2019, comunicat la 10 mai 2019, a cărei contestaţie a fost respinsă la data de 22 mai 2019;

- D., ordinul nr. 663 din 22 martie 2019, comunicat la 2 aprilie 2019, a cărei contestaţie a fost respinsă la data de 17 mai 2019;

- E., ordinul nr. 1109 din 24 aprilie 2019, comunicat la 10 mai 2019, a cărei contestaţie a fost respinsă la data de 17 mai 2019;

- F., ordinul nr. 645 din 21 martie 2019, comunicat la 28 martie 2019, a cărei contestaţie a fost respinsă la data de 22 mai 2019;

- G., ordinul nr. 591 din 18 martie 2019, comunicat la 28 martie 2019, a cărei contestaţie a fost respinsă la data de 23 mai 2019;

- H., ordinul nr. 664 din 22 martie 2019, comunicat la 2 aprilie 2019, a cărei contestaţie a fost respinsă la data de 14 mai 2019;

- I., ordinul nr. 1038 din 12 aprilie 2019, comunicat la 23 aprilie 2019, a cărei contestaţie a fost respinsă la data de 22 mai 2019;

- J., ordinul nr. 1144 din 24 aprilie 2019, comunicat la 13 aprilie 2019, a cărei contestaţie a fost respinsă la data de 22 mai 2019;

- K., ordinul nr. 1134 din 24 aprilie 2019, comunicat la 10 mai 2019, a cărei contestaţie a fost respinsă la data de 17 mai 2019;

- L., ordinul nr. 1130 din 24 aprilie 2019, comunicat la 10 mai 2019, a cărei contestaţie a fost respinsă la data de 17 mai 2019;

- M., ordinul nr. 1145 din 24 aprilie 2019, comunicat la 10 mai 2019, a cărei contestaţie a fost respinsă la data de 17 mai 2019;

- N., ordinul nr. 1128 din 24 aprilie 2019, comunicat la 10 mai 2019, a cărei contestaţie a fost respinsă la data de 17 mai 2019;

- O., ordinul nr. 641 din 21.03.2019, comunicat la 27 martie 2019, a cărei contestaţie a fost respinsă la 23 mai 2019

- P., ordinul nr. 643 din 21 martie 2019, a cărei contestaţie a fost respinsă la 23 mai 2019

- Q., ordinul nr. 727 din 3 aprilie 2019, a cărei contestaţie a fost respinsă la 23 mai 2019

- R., ordinul nr. 646 din 21 martie 2019, a cărei contestaţie a fost respinsă la data de 14 mai 2019

- S., ordinul nr. 1142 din 24 aprilie 2019, a cărei contestaţie a fost respinsă

- T., ordinul nr. 661 din 22 martie 2019, a cărui contestaţie a fost respinsă la 17 mai 2019

- U., ordinul nr. 642 din 21 martie 2019, a cărei contestaţie a fost respinsă la data de 23 mai 2019

- V., ordinul nr. 571 din 18 martie 2019, a cărei contestaţie a fost respinsă la data de 23 mai 2019,

- W., ordinul nr. 1255 din 25 aprilie 2019, a cărei contestaţie a fost respinsă la data de 03.06.2019 prin care, conform ordinului nr. 897/2018 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a recalculat indemnizaţia de încadrare brută lunară cuvenită prin raportarea la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON pentru perioada 9 aprilie 2015-30 noiembrie 2015; la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON pentru perioadele 1 decembrie 2015-31 iulie 2016, 1 august 2016-30 septembrie 2016 şi 1 octombrie 2016-31 decembrie 2017;

Reclamanţii au solicitat obligarea Ministerului Public - Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să emită noi ordine de salarizare, cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017, prin care să se acorde o valoare de referinţă sectorială majorată cu 8,5%, conform Ordonanţei Guvernului nr. 13/2008, astfel:

• pentru perioada 9.04.2015 - 30.11.2015 majorarea de 8,5% a valorii de referinţă sectorială prevăzută de Ordonanţa Guvernului nr. 13/2008, în loc de 4% cum s-a dispus prin ordinele sus menţionate, rezultând o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 440,16 RON

• pentru perioada 1.12.2015 - 31.12.2017 majorarea de 8,5% a valorii de referinţă sectorială, la care se adaugă creşterea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, rezultând o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 484,18 RON;

• începând cu data de 1.01.2018 şi în continuare, majorarea de 25% prevăzută de art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017 să se aplice faţă de nivelul acordat în luna decembrie 2017 recalculat prin acordarea valorii de referinţă sectorială de 484,18 RON

Reclamanţii au solicitat obligarea Ministerului Public - Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţei sectoriale menţionată anterior şi venitul efectiv plătit, obligarea Ministerului Public - Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să plătească dobânda legală şi rata inflaţiei la sumele datorate până la data plăţii efective; obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la cheltuieli de judecată.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 944 din 10 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., prin reprezentant V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a anulat ordinele de salarizare atacate, a obligat pârâtul să emită noi ordine de salarizare prin care să stabilească drepturile salariale ale reclamanţilor prin raportare la VRS de 440,16 RON pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015 şi prin raportare la VRS de 484,18 RON pentru perioada începând cu 01.12.2015, a obligat pârâtul la plata diferenţelor salariale dintre salariile stabilite conform prezentei hotărâri şi cele efectiv achitate, actualizate cu rata inflaţiei, precum şi la plata dobânzii legale de la data scadenţei fiecărei sume şi data plăţii efective şi a obligat pârâtul să plătească suma de 50 RON cheltuieli de judecată către reclamantă V. (taxa de timbru).

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 944 din 10 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

În motivare arată că în mod greşit instanţa de fond a acordat reclamanţilor valoarea de referinţă sectorială determinată prin raportare la majorările salariale prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 3/2006 şi art. 1 din O.G. nr. 10/2007, deoarece reclamanţii nu fac parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar şi nici din categoria personalului care ocupă funcţii de demnitate publică. Acordarea majorărilor în discuţie numai anumitor categorii profesionale a reprezentat opţiunea legiuitorului, şi nu o formă de discriminare.

Prin cererea de recurs, recurentul-pârât a invocat excepţia lipsei de obiect a acţiunii pentru perioada ulterioară datei de 01.12.2016, având în vedere că începând cu această dată s-au acordat drepturile salariale solicitate de reclamanţi.

La termenul de judecată din 11 martie 2022, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, având în vedere că Ministerul Public a emis ordinul prin care au fost recunoscute şi acordate drepturile salariale la nivelul şi în cuantumul solicitat de reclamanţi prin prezenta acţiune.

1.4. Apărările formulate de intimaţi

Intimaţii-reclamanţi au formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia au arătat că Ministerul Public a recunoscut pretenţiile reclamanţilor deduse judecăţii, prin emiterea Ordinului nr. 3206 din 29.11.2019 al Procurorului General.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia lipsei de interes a recursului este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect emiterea unor ordine de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanţi, în stabilirea interesului procesual în susţinerea recursului se au în vedere şi evenimentele survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv, actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

În acest sens, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 1 din Ordinul nr. 3206 din 29.11.2019 al Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în perioada 01.12.2016 -31.12.2017, procurorii din cadrul acestui parchet, parchetelor de pe lângă curţile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale şi parchetelor de pe lângă judecătorii, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, specialiştii IT şi specialiştii din cadrul Ministerului Public se salarizează având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 484,18 RON.

Atâta vreme cât recurentul-pârât Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie susţine că şi-a îndeplinit obligaţiile de plată care au stabilite prin sentinţa ce face obiectul prezentului recurs, situaţie confirmată de intimaţi prin întâmpinarea formulată în cauză, nu mai justifică un interes în continuarea şi susţinerea prezentului recurs,

În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susţinerea recursului, având în vedere că recurentul-pârât, ulterior promovării căii de atac, şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin sentinţa de fond, cu efectul recunoaşterii pretenţiilor reclamanţilor.

Prin urmare, interesul de a acţiona al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., iar o eventuală soluţie de admitere a recursului, ar fi lipsită de eficacitate juridică.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes a recursului, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 944 din 10 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2022.