Nullity of civil appeal for failure to substantiate cassation grounds in challenge to EU funds project decision

Şedinţa publică din data de 11 martie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21.12.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti A. S.R.L. a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 86924/22.11.2018 emise de Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Competitivitate. Reclamanta a solicitat admiterea contestaţiei, obligarea pârâtei la anularea deciziei nr. 86924/22.11.2018 şi, în subsidiar, la reevaluarea conformităţii administrative si a eligibilităţii proiectului "Conducte edilitare inteligente pentru transformarea arealelor urbane în B.".

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2123 din 28 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii formulării cererii şi excepţia lipsei de interes ca neîntemeiate şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene -Direcţia Generală Programe Europene Competitivitate, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2123 din 28 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a formulat recurs principal, iar pârâtul Ministerul Fondurilor Europene-Direcţia Generală Programe Europene Competitivitate recurs incident.

Reclamanta A. solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare. Recurenta invocă drept temei al cererii de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a dezvolta critici ce pot fi subsumate acestui motiv de casare.

Pârâtul Ministerul Fondurilor Europene solicită admiterea recursului incident, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând cauza, respingerea cererii de anulare a Deciziei nr. 86924/22.11.2018, ca fiind lipsită de interes.

1.4 Apărările formulate în cauză

Ministerul Fondurilor Europene a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea căii de atac, în principal, ca fiind întocmită de o persoană fără calitate procesuală sau ca fiind lovită de nulitate absolută iar, în subsidiar, ca nefondată şi, pe cale de consecinţă, menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cererile de recurs, prin raportare la susţinerile părţilor precum şi a dispoziţiilor procedurale incidente cauzei, Înalta Curte constată că excepţia nulităţii recursului principal este întemeiată şi, în consecinţă, recursul incident este rămas fără efect, pentru considerentele prezentate în cele ce urmează.

II.1. În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamanta A., Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 Cod procedură civilă, excepţia nulităţii recursului, invocată de Ministerul Fondurilor Europene, pe care o consideră întemeiată pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

(...)

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din Codul de procedură civilă:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin dispoziţiile art. 489 Cod procedură civilă, legiuitorul sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Prevederile legale menţionate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 Cod procedură civilă.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare, şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

Noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta nu circumstanţiază în niciun mod criticile sale, în sensul că alegaţiile prezentate nu au corespondent în ipoteza motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., în sensul că nu se precizează care sunt normele de drept material încălcate de către instanţa de fond prin raţionamentul juridic dezvoltat în considerentele sentinţei recurate.

Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că argumentele prezentate de recurenta-reclamantă nu pot fi reîncadrate în alt motiv de casare dintre cele prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele 1-7 din C. proc. civ.

Or, simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia adoptată de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată şi reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt şi a acţiunii nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinţei, această neregularitate sancţionându-se cu nulitatea.

Deoarece recurenta-reclamantă nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 Cod procedură civilă, rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanţa pe care acestea o prezintă în raport cu soluţia instanţei de fond, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi va constata nul recursul declarat de recurenta - reclamantă A..

II.2. În ceea ce priveşte recursul incident formulat de pârât Ministerul Fondurilor Europene-Direcţia Generală Programe Europene Competitivitate, Înalta Curte, în raport de soluţia prefigurată a fi pronunţată asupra recursului principal, constată că sunt incidente dispoziţiile art. 491 raportate la cele ale art. 472 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora dacă recursul principal este respins pentru motive care nu implică cercetarea fondului, recursul incident rămâne fără efect.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din Codul de procedură civilă, va admite excepţia nulităţii recursului reclamantei, invocată de recurentul-pârât şi va constata nul recursul principal, urmând, în consecinţă, să constate recursul incident ca rămas fără efect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului reclamantei, invocată de recurentul-pârât.

Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 2123 din 28 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

În temeiul dispoziţiilor art. 491 alin. (1) raportate la cele ale art. 472 alin. (2) din C. proc. civ., constată recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Fondurilor Europene-Direcţia Generală Programe Europene Competitivitate împotriva aceleiaşi sentinţe, ca fiind rămas fără efect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2022.