Validity of forest management plan approval under environmental transparency and precautionary principles

Şedinţa publică din data de 10 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins."

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 14.02.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Apelor şi Pădurilor, Ocolul Silvic Făgăraş, Direcţia Silvică Braşov şi a APM Braşov, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună: în temeiul art. 1 şi 11 din Legea nr. 544/2004 a contenciosului administrativ, anularea Ordinului 2228/2013, emis de pârâta Ministerul Apelor şi Pădurilor în beneficiul Direcţiei silvice Braşov şi Ocolului Silvic Făgăraş, precum şi a amenajamentului silvic aprobat; în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea Ordinului 2228/2013, emis de pârâta Ministerul Apelor şi Pădurilor în beneficiul Direcţiei Silvice Braşov şi Ocolului Silvic Făgăraş, precum şi a amenajamentului silvic aprobat.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 640 din 23 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins ca neîntemeiată excepţia de nelegalitate a Deciziei de încadrare nr. 9913 din 21.05.2013 emisă de A.P.M.Braşov; s-a respins cererea în anulare formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apelor şi Pădurilor, Direcţia Silvică Braşov, Ocolul Silvic Făgăraş, A.P.M. Braşov şi Regia Naţională a Pădurilor Romsilva- Direcţia Silvică Braşov, ca neîntemeiată; s-a respins cererea de suspendare a executării ca lipsită de obiect.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin1 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivare se arată că hotărârea nu cuprinde motive pe care se întemeiază întrucât potrivit art. 14 alin. (5), art. 22 alin. (6) C. proc. civ., coroborat cu art. 21 din Constituţia României şi cu art. 6 din CEDO, instanţele de judecată trebuie să motiveze hotărârea pronunţată, făcând un examen efectiv al tuturor argumentelor invocate şi al mijloacelor de probă administrate, numai astfel putându-se considera că a fost respectat dreptul la un proces echitabil, aşa cum este el reglementat prin practica CEDO1.

În speţă, instanţa de fond nu a analizat toate motivele de nelegalitate a actului administrativ şi nici toate mijloacele materiale de probă administrate în cauză.

În ceea ce priveşte primul motiv de nelegalitate din excepţia de nelegalitate invocată, referitor la momentul punerii în aplicare al amenajamentului silvic faţă de data realizării evaluării de mediu, instanţa de fond nu a motivat nici în fapt nici în drept acest motiv

Astfel, s-a invocat ca şi motiv de nelegalitate punerea în aplicare a amenajamentului silvic înainte de emiterea deciziei de încadrare, arătând astfel încălcarea dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1076/2004, care dispune că "Evaluarea de mediu se efectuează în timpul pregătirii planului sau programului şi se finalizează înainte de adoptarea acestuia ori de trimiterea sa în procedură legislativă". Or, în speţă, conform probei cu înscrisuri administrată în cauză, amenajamentul silvic se aplică de la 1.01.2009, evaluarea de mediu a fost demarată şi finalizată ulterior anului 2011, adică de la 23.09.2010 la 21.05.2013, dată la care a fost emisă decizia de încadrare, iar trimiterea în procedură legislativă, adică procedura pentru emiterea ordinului de aprobare atacat în prezenta cauză, a fost realizată în 2013 şi finalizată în acelaşi an, cu emiterea ordinului nr. 2228/2013.

Instanţa de fond nu a motivat nici în fapt nici în drept respingerea cererii de chemare în judecată faţă de aceste argumente şi probe administrate în cauză.

Referitor la nerespectarea dispoziţiilor art. 7 coroborat cu art. 6 din Convenţia de la Aarhus precum şi cu art. 8 din aceeaşi Convenţie, precum şi nerespectarea art. 7 din Lg. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică se arată că nici acest argument nu este analizat de instanţa de fond nefiind motivat în fapt şi în drept, de ce a fost respins sau mai bine zis neluat în seama de instanţa de fond.

Afirmaţiile instanţei că aceste obligaţii ar fi în sarcina titularului planului şi autorităţii competente de protecţia mediului nu au legătură cu cauza, de vreme ce în speţă era vorba de normele de asigurare a transparenţei decizionale pentru un ordin de ministru, în care nici autorităţile de mediu, altele decât Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor, sau beneficiarul actului, nu pot avea în mod legal niciun fel de competenţe. Astfel această motivare pare complet străină de natura cauzei, în speţă fiind vorba despre "emiterea unui ordin de ministru şi nu despre simpla publicare sau nu a amenajamentelor silvice. La emiterea unui act administrativ normativ, obligaţia de consultare a publicului care este reglementată de Legea nr. 52/2003, incumbă autorităţii emitente a actului respectiv, adică pârâtului Ministerul Mediului care nu a făcut niciun act de consultare publică, nici de publicare a ordinului şi nici a planului pe care îl aprobă.

În ceea ce priveşte pronunţarea asupra aplicabilităţii principiului precauţiei în luarea deciziilor şi obligaţia statelor membre de a emite acte de reglementare de mediu (în speţă decizie de încadrare şi ordin de ministru) numai dacă au fost furnizate toate dovezile ştiinţifice necesare, conform legislaţiei UE şi practicii CJUE indicate în acţiune, instanţa de fond nu a făcut nicio referire ia îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiilor legale din actele normative care transpun acest principiu la nivel naţional, respectiv art. 28 din O.U.G. nr. 57/2007 şi Ordinul 19/2010. Instanţa de fond nu face decât o analiză formală a câtorva paşi administrativi-principali care se realizează în cadrul acestei proceduri fără a intra în substanţa cauzei, aşa cum o impune atât Lg. 554/2004 cât şi Convenţia de la Aarhus şi a motiva cum a ajuns la constatarea că au fost îndeplinite toate condiţiile necesare pentru emiterea legală a actului atacat cu excepţia de nelegalitate, adică decizia de încadrare. Instanţa de fond nu face decât să enumere câteva din prevederile acestei decizii fără a verifica însă, dacă ele se circumscriu sau nu rigorilor substanţiale cerute de aplicarea principiului prevenţiei în luarea deciziilor.

Lipsurile evidente din memoriul de prezentare şi din documentaţia depusă spre avizare la APM Braşov sunt:

- neefectuarea vizitelor în teren, vizite care sunt obligatorii şi care au rolul de a verifica informaţiile furnizate de titular.

- analiza impactului planului propus în combinaţie cu alte planuri. în aceeaşi arie protejată există mai multe amenajamente silvice, dar evaluarea impactului nu a analizat prevederile acestor amenajamente în combinaţie cu planul propus. Conform Ordinul 19/2010, trebuia analizat în cadrul etapei de încadrare planul propus împreună cu existenţa altor PP implementate şi a celor, aflate în procedură de reglementare şi de asemenea, nu numai din PP localizate în interiorul unei arii naturale protejate de interes comunitar, dar şi din PP localizate în afara acesteia.

- neidentificarea suprafeţelor acoperite de specii şi habitate protejate la nivel comunitar şi neidentificarea zonelor sensibile pentru acestea (cuibărit, hrănire, împerechere), întrucât nu au fost depuse informaţiile solicitate de Ordinul 19/2010 pct2.1 lit. b) prezenta şi efectivele/suprafeţele acoperite de specii si habitate de interes, comunitar în zona PP; or, în lipsa acestor informaţii nu se poate aprecia că au fost realizate evaluarea de mediu a impactului lucrărilor silvice asupra speciilor şi habitatelor protejate la nivel comunicat de vreme ce nici nu se ştie unde sunt localizate acestea si nu au fost nici identificate si analizate obiectivele de conservare ale acestor specii

- inexistenţa Avizului Natura 2000, act emis de APM, neconfundându-se cu avizul emis de custozi sau administratori, aviz care este reglementat de art. 281 din O.U.G. nr. 57/2007. Avizul Natura 2000 se emite de APM în cazurile în care nu este necesară realizarea evaluării strategice de mediu aşa cum se pretinde şi în prezenta cauză.

Instanţa de fond nu a analizat aceste argumente şi nu a apreciat cum şi în ce temei juridic a constatat că toate condiţiile de mai sus pentru emiterea unui act administrativ legal, au fost îndeplinite. Mai mult decât atât, decizia de încadrare nu menţionează nici o singură specie protejată, nici o singură măsură de protecţie, nici un singur obiectiv de conservare, făcându-se o referinţă generică la un raport de evaluare adecvată, raport care nu se ştie însă în ce procedură a fost adoptat, întrucât el nu este cu certitudine elaborat ca urmare a adoptării prezentei decizii de încadrare ce face obiectul prezentei cauze, care nu decide că este necesară realizarea evaluării adecvate, studiul fiind gata elaborat şi nici nu există un aviz Natura 2000 emis de Agenţia de protecţie a mediului.

În ceea ce priveşte reglementările privind pădurile virgine, instanţa nu a motivat cazul ca urmare a analizei în substanţă a probelor aflate la dosar - înscrisuri şi a argumentelor aduse. Astfel obligaţia legală reclamată ca nefiind respectată, prevăzută de Ordinul 3397/2012, dispoziţie legală intrată în vigoare înainte de emiterea actelor administrative ce fac obiectul prezentei cauze, se referă la includerea parcelelor identificate ca fiind posibil păduri virgine în studiul B., în categoria funcţională funcţională "1,50 - păduri cvasivirgine", tipul I funcţional - (TI). O astfel de măsură a fost stabilită de instanţă în aplicarea principiului prevenţiei pentru a evita distrugerea caracteristicilor acestor păduri de a fi "virgine" adică de a nu se fi efectuat lucrări silvice pe suprafaţa acestora. Neincluderea lor în aceasta categorie înseamnă neacordarea regimului de protecţie legal si aprobarea de lucrări silvice care ar distruge caracteristicile de pădure virgină. Instanţa de fond face o singură motivare şi anume că decizia de încadrare ar solicita respectarea prevederilor Ordinului 3397/2012. Această motivare nu are, în mod evident nicio legătură cu motivul de nelegalitate invocat de noi şi anume că amenajamentul silvic nu a inclus pădurile potenţial virgine în categoria de protecţie necesară.

În ceea ce priveşte afirmaţia instanţei de fond, că argumentele invocate nu ar putea fi analizate deoarece "amenajamentul nu se amplasează în perimetrul vreunui parc naţional ci doar în arii naturale protejate de interes comunitar" precum şi la faptul că nu ar fi fost desemnate păduri virgine său cvasivirgine, această motivare este străină de natura cauzei. Regimul juridic al pădurilor virgine este acelaşi indiferent dacă acestea sunt amplasate în parc naţional sau în Sit Natura 2000, în sit trebuind să fie făcută dovada faptului că speciile si habitatele protejate la nivel comunitar nu suferă diminuări sau scăderi ale numărului de exemplare.

În ceea ce priveşte respingerea excepţiei de nelegalitate s-a arătat că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 3 din H.G. nr. 1076/2004, respingând acţiunea practic a validat legalitatea unui amenajament silvic intrat în vigoare şi aplicat înainte de începerea procedurii de evaluare de mediu şi înainte de trimiterea sa în procedură legislativă.

De asemenea a încălcat dispoziţiile art. 7 coroborat cu 6 din Convenţia de la Aarhus ratificată de România prin Legea 86/2000 precum şi a dispoziţiilor art. 9 - 12 coroborat cu art. 29 din H.G. nr. 1076/2004 coroborate cu art. 20 din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului.

Consultarea publicului este o procedură obligatorie în România. Instanţa de fond a încălcat aceste norme de drept material apreciind că este legală procedura de consultare a publicului realizată cu încălcarea acestor texte de lege:

- anunţurile privind declanşarea etapei de încadrare s-au făcut mult mai târziu decât data depunerii notificării la APM. Astfel, notificarea a fost depusă pe data de 23.09.2010 iar anunţurile au fost publicate pe data de 4 iulie 2011 şi 7 iulie 2011. Anunţurile se referă la prima variantă a planului, deşi amenajamentul silvic era în vigoare şi se aplică încă din 2009.

- de asemenea, anunţurile nu se referă sub nicio formă la procedura de evaluare adecvată, pentru care nu a fost realizată nicio formă de publicitate sau de consultare a publicului

- amenajamentul silvic elaborat şi pus în aplicare din 2009 nu a fost niciodată pus la dispoziţia publicului, ci numai memoriul de prezentare aflat şi la dosarul cauzei, aceasta reprezentând pretinsa primă versiune a planului deşi în fapt planul era deja elaborat şi pus în aplicare. Aşa cum se observă, între planul pus în aplicare în 2009 şi memoriul de prezentare există o diferenţă foarte mare.

- decizia finală de încadrare nu a mai fost adusă la cunoştinţa publicului

Totodată au fost încălcate dispoziţiile art. 191 din TFUE şi al art. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului, coroborate cu dispoziţiile art. 28 alin. (2) din O.U.G. nr. 157/2007 şi cu Ordinul 19/2010, privind aplicarea principiului prevenţiei şi precauţiei în luarea deciziilor.

Instanţa de fond a încălcat aceste dispoziţii legale, atunci când a apreciat că memoriul de prezentare este întocmit conform dispoziţiilor Ordinului nr. 19/2010 fără să observe însă că elemente specifice solicitate de acest ordin precum şi de art. 28 din O.U.G. nr. 57/2007, lipsesc din conţinutul acestui memoriu, hotărârea fiind şi nemotivată, pentru că instanţa nu a motivat cum este conform memoriul cu dispoziţiile legale.

Planurile şi/sau proiectele publice ori private pentru care trebuie stabilită necesitatea efectuării evaluării de mediu/evaluării impactului asupra mediului sunt cele care sunt realizate în cadrul unei arii naturale protejate, indirect legate de aceasta sau necesare pentru managementul ariei naturale protejate, şi care, fie individual, fie împreună cu alte planuri/proiecte, pot avea efecte negative semnificative asupra ariei naturale protejate, avându-se în vedere obiectivele de conservare.

În decizia de încadrare nu sunt evidenţiate niciun fel de obiective de conservare pentru speciile şi habitatele protejate la nivel comunitar.

S-au încălcat şi dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Codul silvic coroborat cu Ordinul 3397/2012 privind stabilirea criteriilor şi indicatorilor de identificare a pădurilor virgine şi cvasivirgine în România

Amenajamentul silvic nu a prevăzut suprafeţele care pot constitui păduri virgine şi nu le-a protejat în vederea introducerii în catalogul Pădurilor virgine. Instanţa de fond a încălcat legislaţia, indicată apreciind că nu există păduri virgine sau cvasivirgine pe suprafaţa acestui amenajament. Conform dispoziţiilor Ordinului 3397/2012 privind stabilirea criteriilor şi indicatorilor de identificare a pădurilor virgine şi cvasivirgine în România, înainte de includerea în catalog, suprafeţele care pot constitui astfel de păduri trebuie să fie strict protejate astfel încât să se evite efectuarea de lucrări silvice pe suprafaţa lor, lucrări care ar duce ulterior la deteriorarea acestora şi imposibilitatea includerii în catalog. Amenajamentul nici nu a protejat în acest fel parcelele de păduri identificate conform studiului B. care ar fi putut constitui păduri virgine/cvasivirgine ci a programat peste tot lucrări silvice, cu încălcarea legislaţiei în vigoare.

B. Privind emiterea Ordinului nr. 2228/2013 privind aprobarea amenajamentului silvic OS Făgăraş s-au încălcat dispoziţiile art. 7, 8 din Convenţia de la Aarhus, art. 7 din Legea nr. 52/2003 privind consultarea publicului la data emiterii Ordinului nr. 2228/2013 prin care a fost aprobat amenajamentul silvic OS Făgăraş.

Instanţa de fond a încălcat aceste dispoziţii legale apreciind că este legal acest ordin, deşi nu au fost realizate niciun fel de consultări publice pentru emiterea acestuia. Obligaţia de transparenţă decizionala reglementată de normele de drept legal indicate a fost încălcată în prezenta cauză, adoptarea amenajamentului în 2013 care se aplica deja din 2009 fiind ascunsă publicului prin nepublicarea proiectului de ordin în vederea consultării publicului şi prin nepublicarea acestuia în Monitorul Oficial.

4. Apărările formulate în cauză

În cauză au formulat întâmpinări intimaţii-pârâţi Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor, APM Braşov şi Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, apreciind, în esenţă, că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept material incidente circumstanţelor factuale reţinute.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 19 octombrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 2 decembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când cauza a fost amânată la data de 10 februarie 2022.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Analizând probele administrate în cauză Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu cererea de chemare în judecată prin care reclamanta A. a solicitat:

- în temeiul art. 1 şi 11 din Lg. 544/2004 a contenciosului administrativ, anularea Ordinului 2228/2013, emis de pârâta Ministerul Apelor şi Pădurilor în beneficiul Direcţiei Silvice Braşov şi Ocolului Silvic Făgăraş, precum şi a amenajamentului silvic aprobat;

- în temeiul art. 15 din Lq. 554/2004, suspendarea Ordinului 2228/2013, emis de pârâta Ministerul Apelor şi Pădurilor în beneficiul Direcţiei Silvice Braşov şi Ocolului Silvic Făgăraş, precum şi a amenajamentului silvic aprobat.

În motivare, s-a arătat că ordinul atacat în prezenta cauză a aprobat un amenajament silvic, iar ordinul a fost emis fără a se ţine seama de legislaţia privind protecţia mediului şi fără consultarea publicului.

Ordinul de aprobare a fost adoptat după intrarea în vigoare şi aplicarea amenajamentului silvic, fără consultarea publicului

Elaborarea planurilor se face în conformitate cu dispoziţiile legale enunţate mai sus numai în baza consultării publicului, ultima versiune a planului trebuind să fie şi ea pusă în discuţia publicului conform art. 30 din H.G. nr. 1076/2004 precum şi conform art. 7 coroborat cu art. 6 din Convenţia de la Aarhus precum şi cu art. 8 din aceeaşi Convenţie.

Aceeaşi obligaţie este prevăzută şi de art. 7 din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică.

Astfel, orice decizie luată de administraţia publică trebuie să fie luată în baza consultării publicului, nu numai emiterea actelor normative. Având în vedere că este o decizie de aprobare a unui plan implementat în cadrul unor arii protejate, decizia fiind luată prin act normativ, respectiv ordin de ministru, procedura de consultare a publicului trebuie să suporte rigorile prevăzute de legislaţia specifică de mediu în ceea ce priveşte consultarea publicului, menţionată mai sus.

Prin urmare, punerea la dispoziţia publicului a amenajamentului silvic trebuia să se facă în mod efectiv încă de la iniţierea planului (art. 71. 3 din H.G. nr. 1076/2004 şi urm) şi de asemenea la momentul adoptării sale în formă finală prin ordin de ministru (art. 7, 8 din Convenţia de la Aarhus, art. 7 din Lg. 52/2003).

De asemenea, punerea la dispoziţie a documentaţiei şi realizarea anunţurilor publice presupune şi respectarea dispoziţiilor art. 7 coroborat cu art. 6 din Legea 86/2000 privind ratificarea Convenţiei de la Aarhus. Astfel, anunţurile trebuiau să cuprindă toate informaţiile relevante despre procedură, inclusiv faptul că este realizată şi procedura de evaluare adecvată. Informaţiile privind acest aspect nu au fost conţinute de anunţurile publicate iar informaţiile specifice nu au fost puse la dispoziţia publicului.

Încălcarea principiului precauţiei în luarea deciziilor, precum şi a O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice şi a Ordinului 19/2010 emis de ministrul mediului şi pădurilor pentru "aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potenţiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar şi a H.G. nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe. Lipsa realizării evaluării adecvate - etapa de încadrare. Conform principiului precauţiei în luarea deciziei, definit în TFUE art. 191 alin. (2), în art. 3 din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului precum şi în deciziile CJUE ataşate, principiul precauţiei în luarea deciziilor obligă autorităţile ca. înainte de luarea unei decizii cu impact asupra mediului. În mod special asupra zonelor pentru care a fost instituită o protecţie specială, să fie realizate toate dovezile că nu se vor produce prejudicii semnificative care să conducă la deteriorarea factorilor de mediu, la deteriorarea statusului de conservare a speciilor şi habitatelor din aria protejată.

Prin decizia de încadrare nu au fost avute în vedere măsuri de conservare a speciilor/habitatelor ariilor protejate ca site-uri Natura 2000.

De altfel, la întocmirea planului nici nu au fost avute în vedere zonele cu potenţial de a fi încadrate ca păduri virgine/cvasivirgine şi care se impuneau a fi protejate ca o categorie specială pentru a se evita deteriorarea statutului acestora, conform Ordinului 3397/2012, ordinului 1417/2016 (în vigoare la data realizării amenajamentului) modificat prin Ordinul 2525/2017^ Mai mult decât atât, din decizia de încadrare nu au fost menţionate noţiunile de păduri virgine/cvasi virgine, ele nefiind identificate şi încadrate în categoria funcţională legală prevăzută de lege: T1. De asemenea, faţă de speciile protejate de păsări din ROSPA ROSPA 0098 Piemontul Făgăraş şi celelalte specii şi habitate nu a fost realizată procedura etapei de încadrare Ordinului 19/2010, deloc, nefiind analizate lucrările propuse în comparaţie cu zonele sensibile pentru fiecare specie existentă în zona de proiect. Aceste specii şi habitate nu sunt analizate sau prezentate în decizia de încadrare a cărei suspendare o solicităm, nefiind propuse niciun fel de măsuri de protecţie şi nici nu se demonstrează de ce nu ar fi nevoie de măsuri de protecţie faţă de acestea. Acest lucru era obligatoriu şi conform art. 28 din O.U.G. nr. 57/2007 şi Ordinul 19/2010, dispoziţii citate mai sus.

Încălcarea procedurii reglementată de Ordinul 19/2010 emis de ministrul mediului şi pădurilor pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potenţiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar.

Decizia de încadrare şi amenajamentul silvic, nu au prevăzut niciun fel de măsuri de protecţie a pădurilor virgine şi cvasivirgine, nici privind identificarea acestora şi nici privind protecţia acestora, neexistând niciun fel de referinţă.

Prin urmare, pătrunderea în aceste păduri şi exploatarea acestora distruge caracterul sălbatic ala cestora, împiedicând introducerea lor în catalogul pădurilor virgine şi cvasivirgine şi perturbând statusul de conservare natural al speciilor şi habitatelor prezente.

Recurenta reclamantă a invocat, totodată, şi excepţia de nelegalitate a deciziei de încadrare nr. 9913/21.05.2013 emisă de către Agenţa pentru Protecţia Mediului Braşov, prin care, pentru planul Amenajamentului Silvic al UP I ŞINCA şi UP H FĂRĂGRAŞ din Ocolul Silvic Făgăraş (titular Regia Naţională a Pădurilor ROMSILVA- Direcţia Silvică Braşov) se propune executarea de tratamente şi lucrări de îngrijire, de igienă, de conservare, precum şi de lucrări de regenerare naturală şi împădurire.

Cu titlu prealabil, ÎCCJ observă că principalele critici dezvoltate în cuprinsul motivelor de recurs vizează sentinţa civilă pronunţată în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei de nelegalitate a deciziei de încadrare nr. 9913/21.05.2013, doar tangenţial recurenta reclamantă criticând şi soluţia referitoare la respingerea capătului de cerere privind anularea ordinului nr. 2228 din 2013, astfel încât prezentele considerente vor avea în vedere cu prioritate criticile dezvoltate de către recurentă anterior menţionate.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentei privind încălcarea de către prima instanţă a dispoziţiilor legale care prevăd obligativitatea motivării hotărârii pronunţate, potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1).6 C. proc. civ., ÎCCJ reţine că acestea sunt neîntemeiate, întrucât, pe de-o parte, judecătorul fondului a expus întreaga argumentaţie logico-juridică pe care şi-a întemeiat sentinţa, iar pe de altă parte, a analizat sistematic atât motivele de nelegalitate a actelor administrative invocate prin cererea de chemare în judecată, atât în privinţa capătului de cerere referitor la anularea actului administrativ, cât şi în privinţa excepţiei de nelegalitate, dar şi mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse de către părţi.

Susţinerile recurentei reclamante circumscrise dispoziţiilor art. 488 alin. (1).6 C. proc. civ. se referă, în fapt la o pretinsă nerespectare de către autoritatea publică emitentă şi de către judecătorul fondului a dispoziţiilor art. 7 din Convenţia de la Aarhus şi ale dispoziţiilor art. 7 din legea 52/2003, dispoziţii legale a căror incidenţă a fost, în fapt, analizată de către instanţa de fond, reţinându-se aşadar că motivarea sentinţei recurate este conformă dispoziţiilor procedurale civile, chiar dacă argumentele de fapt şi de drept nu au fost întemeiate pe dispoziţiile legale invocate de către recurenta reclamantă.

În ceea ce priveşte criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1).8 C. proc. civ. (referitoare îndeosebi la pretinsa respingere în mod eronat a excepţiei de nelegalitate a deciziei de încadrare 9913 din 21.05.2013 emisă de către Agenţia Pentru Protecţia Mediului Braşov) relative la încălcarea principiului transparenţei decizionale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt neîntemeiate, întrucât din analiza materialului probator administrat în cauză, reiese faptul că în cadrul procedurii de emitere a acestui act administrativ recurenta reclamantă nu a înţeles să formuleze nicio obiecţie, în condiţiile în care au existat informări conform legislaţiei în vigoare ale Agenţiei Pentru Protecţia Mediului Braşov, dar şi în mass media.

Aşadar, în mod corect a apreciat judecătorul fondului, că emiterea actului administrativ contestat s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor legale privind transparenţa decizională şi cu asigurarea accesului liber al publicului la informaţiile de interes public.

Înalta Curte va înlătura susţinerile recurentei referitoare la faptul că intimatul pârât Ministerul Mediului avea obligaţia punerii în dezbatere publică a deciziei de încadrare nr. 9913/21.05.2013 emisă de Agenţia de Protecţia a Mediului Braşov în considerarea faptului că nicio dispoziţie legală nu prevede o asemenea obligaţie în sarcina unei autorităţi care nu a emis actul administrativ a cărui nelegalitate se solicită a se constata.

Susţinerile recurentei referitoare la încălcarea de către prima instanţă în motivarea sentinţei a principiului precauţiei în luarea deciziilor şi obligaţia statelor membre ale Uniunii Europene de a emite acte de reglementare de mediu numai dacă au fost furnizate toate dovezile ştiinţifice necesare sunt, de asemenea, nefondate, în condiţiile în care pe de-o parte, instanţa de fond a analizat riguros procedura urmată de către autorităţile publice emitente ale actelor administrative contestate, astfel cum, de altfel, chiar recurenta indică în cuprinsul motivelor de recurs, susţinând că nu a fost analizată, însă, circumscrierea prevederilor deciziilor contestate, rigorilor principiului prevenţiei.

Instanţa de control judiciar constată, însă, că judecătorul fondului, din analiza materialului probator administrat în cauză, a concluzionat că amenajamentul silvic la care se referă decizia de încadrare nr 9913/21.05.2013 are la bază principiul continuităţii, al eficacităţii funcţionale şi al conservării şi ameliorării biodiversităţii, principii a căror respectare nu impun în mod necesar, astfel cum susţine recurenta reclamantă, efectuarea vizitelor în teren, analizarea prevederilor unor amenajamente în combinaţie cu planul propus, în condiţiile în care astfel cum, în mod corect a subliniat judecătorul fondului, prin punerea în aplicare a prevederilor amenajamentului nu se produc modificări fizice, nu se exploatează resurse naturale neregenerabile din cadrul ariei naturale protejate, ci doar se efectuează lucrări de regenerare naturală din specii principale corespunzătoare tipului natural de pădure.

În mod corect s-a arătat în cuprinsul sentinţei recurate că singura modificare operată în amenajamentele vizate de decizia de încadrare nr. 9913/21.05.2013 este înlocuirea treptată a arborilor maturi fără implicaţii asupra pădurilor virgine, concluzia fiind întemeiată pe o analiză riguroasă a conţinutului deciziei 9913/21.05.2013 care prevede cu stricteţe lucrările silvo-tehnice care se pot realiza (tratamente, lucrări de îngrijire, tăieri de igienă, lucrări de conservare, lucrări de regenerare naturală şi împădurire), neexistând, aşadar, nicio legătură între conţinutul acestor lucrări şi situaţii pădurilor virgine la care face referire recurenta reclamantă.

Referitor la criticile recurentei reclamante privind greşita respingere de către instanţa de fond a cererii de anulare a ordinului 228/2013 emis de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor, ÎCCJ reţine aceleaşi considerente expuse anterior referitoare la respectarea de către autoritatea publică emitentă a obligaţiei de transparenţă decizională, în condiţiile în care, de asemenea, recurenta reclamantă nu a invocat în momentul punerii în dezbatere publică a acestui act încălcarea acestui principiu.

Observând că principalele critici ale recurentei reclamante în privinţa adoptării acestui act administrativ vizează încălcarea art. 78 din Convenţia de la Aarhus, art. 7 din legea 52/2003 şi încălcarea procedurilor de către pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor, ÎCCJ reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) indice 1 din legea 46/2008 privind codul silvic, potrivit cărora până la aprobarea amenajamentului silvic elaborat în condiţiile legii, se aplică prevederile şedinţei de preavizare a soluţiei tehnice. În cauză, astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, autoritatea publică pârâtă emitentă a actului administrativ contestat a respectat procedurile legale impuse de textele anterior menţionate, beneficiind de avizul comisiei tehnice de avizare pentru silvicultură nr. 159/2009 şi transmiţând, ulterior, ordinul emis Regiei Naţionale a Pădurilor ROMSILVA- Direcţia Silvică Braşov.

În consecinţă, reţinând că actele administrative a căror anulare s-a solicitat, respectiv în privinţa cărora s-a invocat excepţia de nelegalitate au fost emise cu respectarea normelor legale în temeiul şi în executarea cărora au fost emise, apreciind că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată în baza materialului probator administrat în cauză, ÎCCJ va respinge recursul formulat ca nefondat.

Temeiul de drept al soluţiei adoptate

Faţă de aceste considerente şi în raport de prevederile art. 496 din C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 640 din 23 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 martie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.