Retrocession of religious property: Inapplicability of OUG 94/2000 where land was reconstituted for third parties under land legislation and requirement for equivalent restitution

Şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanta Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Tăuţii Măgheruş a solicitat în contradictoriu cu intimata Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei 8566/24.04.2019 şi obligarea Comisiei speciale de retrocedare la emiterea unei decizii de restituire în natură sau, după caz, de propunere de acordare de despăgubiri pentru terenurile înscrise iniţial în cartea funciară nr. x a localităţii Tăuţii Măgheruş, nr. top. x dezmembrat ulterior în nr. top. x şi nr. top. x.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 221/2019 din 28 octombrie 2019, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Tăuţii Măgheruş şi, pe cale de consecinţă, a anulat decizia nr. 8566/24.04.2019 emisă de pârâtă şi a obligat pârâta la emiterea unei decizii cu propunere de acordare de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenurile înscrise iniţial în cartea funciară nr. x a localităţii Tăuţii Măgheruş, nr. top. x, dezmembrat ulterior în nr. top x şi nr. top. x.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După prezentarea situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că instanţa de fond a interpretat în mod greşit prevederile pct. 3 din Normele de aplicare a art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât:

Potrivit punctului 3 din Normele de aplicare a art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu intră sub incidenţa Ordonanţei de urgentă a Guvernului nr. 94/2000, republicată, imobilele care fac sau au făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator, precum şi construcţiile demolate.

Potrivit art. 11 şi 13 din Legea nr. 18/1991 emiterea titlurilor de proprietate se face prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza cererii depuse de către foştii proprietari persoane fizice sau de către moştenitorii acestora, iar emiterea Titlurilor de proprietate nr. x/23.05.1995 si nr. y/04.01.1994 s-a făcut prin reconstituirea dreptului de proprietate, nu prin constituirea dreptului de proprietate.

În ceea ce priveşte afirmaţia instanţei că "În speţă, imobilele solicitate, aflate iniţial în proprietatea Bisericii Greco-Catolice din Tăuţii Măgherăuş, se găseau după anul 1989 la dispoziţia unităţii administrativ-teritoriale făcând parte din rezerva comisiei locale de fond funciar, doar astfel putându-se atribui în proprietate unor persoane fizice prin reconstituirea dreptului de proprietate pe un alt amplasament", recurenta menţionează că la dosarul aferent cererilor de retrocedare nu există niciun înscris din care să rezulte că imobilul identificat cu nr. top. iniţial x se afla la dispoziţia unităţii administrativ-teritoriale făcând parte din rezerva comisiei locale de fond funciar.

În opinia recurentei, la pronunţarea sentinţei, instanţa de fond a interpretat şi a aplicat în mod greşit prevederile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă.

Potrivit art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.

Pornind de la aceste dispoziţii procedurale de principiu, instanţa de contencios administrativ se poate pronunţa numai asupra obiectului acţiunii cu care a fost învestită.

Prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, vin să detalieze suplimentar obiectul acţiunii în contencios administrativ, precizând care sunt soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de fond.

Aşadar, instanţa de fond, în mod greşit, a dispus anularea Deciziei nr. 8566/24.04.2019 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România şi a obligat pârâta la emiterea unei decizii cu propunere de acordare de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenurile înscrise iniţial în cartea funciară nr. x a localităţii Tăuţii Măgherăuş, identificate cu nr. top. x dezmembrate ulterior în nr. top. x şi y.

Nu în ultimul rând, menţionăm faptul că prin adresa nr. x/19.11.2019, Primăria oraşului Tăuţii Măgherăuş a comunicat că Parohiei Greco-Catolice Tăuţii Măgherăuş i-a fost atribuită, pe un alt amplasament decât cel iniţial, suprafaţa de 4,93 ha, în acest sens eliberându-se Titlul de proprietate nr. x/19.08.2019.

Din informaţiile primite prin adresa sus-menţionată reiese că solicitanta a formulat cereri de retrocedare şi în temeiul legilor fondului funciar, cereri soluţionate deja.

În acest context, sunt şi prevederile pct. 3 şi 4 din Normele metodologice corespunzătoare art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, cu modificările şi completările ulterioare potrivit cărora:

- pct. (3) "Nu intră sub incidenţa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, republicată, imobilele care fac sau au făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator, precum şi construcţiile demolate";

- pct. (4) "Nu fac obiectul Ordonanţei de urgentă a Guvernului nr. 94/2000. republicată, imobilele situate, în prezent sau la data preluării abuzive, în extravilanul localităţilor, întrucât acestea fac obiectul legilor speciale de restituire din domeniul fondului funciar".

În susţinerea recursului sunt indicate şi redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Tăuţii Măgheruş a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, prin cererile înregistrate pe rolul Comisiei speciale de retrocedare sub nr. x/19.01.2006, nr. y/19.01.2006 şi nr. z/19.01.2006 reclamanta Parohia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică Tăuţii Măgherăuş a solicitat restituirea imobilului casă de locuit şi curte în intravilan înscrise iniţial în cartea funciară nr. x a localităţii TĂUŢII MĂGHERUŞ, nr. top. x, dezmembrat ulterior în nr. top x şi nr. top. x.

Prin Decizia nr. 8566/24.04.2019, Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a respins cererea de retrocedare, întrucât imobilele cu nr. top. x şi nr. top x nu fac obiectul O.U.G. nr. 94/2000 susţinând că au făcut obiectul restituirii potrivit legilor fondului funciar, fiind emise Titlul de proprietate nr. x/23.05.1995 şi Titlul de proprietate nr. x/04.01.1994 în favoarea unor persoane fizice.

Înalta Curte are în vedere faptul că punctul 3 din Partea 11 a Normelor metodologice prevede că "nu intră sub incidenţa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, republicată, imobilele care fac sau au făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator, precum şi construcţiile demolate.

Interpretarea dată de instanţa de fond dispoziţiilor cuprinse în punctul 3 din Partea 11 a Normelor metodologice este corectă, pentru că interdicţia de retrocedare se referă numai la situaţia în care dreptul de proprietate asupra imobilelor solicitate a fost reconstituit deja în favoarea celui care a cerut reconstituirea în temeiul altor legi cu caracter reparator.

În ceea ce priveşte invocarea articolului 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Înalta Curte constată că instanţa de fond a acţionat în limitele prevăzute de acest text legal, anulând în integralitate Decizia contestată şi obligând ulterior recurenta să emită un act administrativ.

Instanţa de fond a constatat că decizia de respingere a cererii a fost ilegală, astfel că temeinic şi legal a dispus obligarea la soluţionarea favorabilă a cererii de retrocedare.

Cum instanţa a constatat că nu este posibilă retrocedarea în natură, a dispus retrocedarea prin echivalent a imobilelor solicitate. Instanţa nu a stabilit nici conţinutul actului administrativ, nici condiţiile în care trebuie soluţionată cererea.

Înalta Curte constată că Adresa nr. x/19.11.2019 a Comisiei Locale de Fond Funciar Tăuţii Măgherăuş se referă la imobil înscris în CF nr. x al localităţii Tăuţii Măgherăuş cu un nr. topografic diferit de cel al imobilelor solicitate. Adresa se referă la terenul cu nr. topografic x, în suprafaţă de 5790 m2, iar reclamanta a solicitat Comisiei retrocedarea imobilului cu nr. topografic x, în suprafaţă de 290 m2.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod temeinic şi legal a reţinut că imobilele în litigiu au fost înstrăinate legal, în aplicarea legilor fondului funciar, după data de 22 decembrie 1989, fiind îndeplinită condiţia prevăzută de lege pentru acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., instanţa va obliga recurenta la plata sumei de 3.800 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimată.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România împotriva sentinţei civile nr. 221/2019 din 28 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de 3.800 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 ianuarie 2022.