Road-Accident Victim's Compensation Claim Upheld Over Prescription Error; Damages Rejected

Şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată contestatorul A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Fondul de Garantare a Asiguraţilor ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea Deciziei nr. 17974/14.01.2019 şi obligarea pârâtului la plata integrală a sumelor solicitate ca daune materiale şi morale pentru accidentul suferit din partea unui asigurat al S.C. B. S.A., în cuantum de 47300 RON, respectiv 51560 RON, în total 98860 RON, penalităţi de întârziere în cuantum de 185461 RON.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 312 din 26 iunie 2019, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a anulat Decizia nr. 17974/14.01.2019 şi a obligat F.G.A. la analiza cererii de plată nr. x/19.04.2017, respingând în rest acţiunea.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

După prezentarea situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că au fost încălcate prevederile art. 426 C. proc. civ., pct. (3), potrivit căruia: "Hotărârea va fi semnată de membrii completului de judecată şi de către grefier", având în vedere că exemplarul pe care l-a primit, nu poarta semnăturile completului de judecată.

Se mai susţine că nu au fost respectate nici prevederile art. 426 C. proc. civ. pct. (5), potrivit căruia: "Hotărârea se va redacta şi se va semna în cel mult 30 de zile de la pronunţare...", care a avut loc la data de 26.06.2019.

În opinia recurentului, nu a fost respectat nici art. 427 pct. (1) C. proc. civ., care prevede că: "Hotărârea se va comunica din oficiu părţilor...".

Recurentul precizează că aceasta s-a efectuat la solicitarea expresă, intrând în posesia unui exemplar al hotărârii, nesemnat de completul de judecată, la data de 18 decembrie 2019.

Apreciază că instanţa de fond, a înţeles pe deplin situaţia creată şi faptul că pârâtul în această cauză, în mod greşit a considerat că cererea de plata nr. x/19.04.2017, care a stat la baza Deciziei nr. 17974/14.01.2019 a fost lovită de intervenţia termenului de prescripţie legală şi, în consecinţă a anulat această decizie a pârâtului, obligandu-1 să reia analiza cererii de plată nr. x/19.04.2017.

Consideră că aceasta "tergiversare" şi lipsa de respectare a prevederilor C. proc. civ., constituie un mijloc de "favorizare" al pârâtului, care nu urmăreşte altceva decât să intervină termenul de prescriere a obligaţiei acestuia de a-şi acoperi pierderile materiale şi morale suferite în urma accidentului produs de un asigurat al fostei S.C. B. S.A., intrat în faliment.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că la data de 26.08.2013 a avut loc un accident de circulaţie din culpa conducătorului autovehiculului cu nr. de înmatriculare x, care rula pe strada x din municipiul Satu Mare, iar la intersecţia cu, strada x, pe fondul neacordării de prioritate, a intrat în coliziune cu motocicleta cu nr. de înmatriculare x, care circula pe drumul prioritar.

În urma impactului a rezultat vătămarea corporală a reclamantului A.. La data evenimentului, autovehiculul cu nr. de înmatriculare x era asigurat RCA la B. S.A., conform poliţei de asigurare nr. x

Urmare avizării daunei, a fost constituit dosarul nr. x (număr unic 165616).

Prin cererea de plată nr. x/19.04.2017 înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraţilor, reclamantul a solicitat să fie despăgubit din disponibilităţile F.G.A. cu suma 50.633 RON daune materiale şi 51.560 RON daune morale, reprezentând prejudiciul suferit în urma evenimentului rutier din data de 26.08.2013.

În cadrul instrumentării dosarului de daună, din analizarea documentaţiei aferente, FGA a constatat faptul că între data evenimentului (26.08.2013) şi data deschiderii procedurii de faliment a S.C. B. S.A. (16.02.2017) s-a împlinit termenul de prescripţie în conformitate cu art. 2517 din C. civ., în condiţiile în care nu a intervenit nici una dintre situaţiile prevăzute la art. 2532 - 2539 C. civ., privind cazurile de suspendare a prescripţiei sau de întrerupere a prescripţiei.

Prin urmare, a apreciat autoritatea pârâtă că, termenul de prescripţie a început să curgă la data de 26.08.2013, iar, întrucât petentul nu a făcut dovada faptului că ar fi intervenit vreo cauză de întrerupere sau suspendare, s-a concluzionat că data limita până la care petentul putea pretinde un drept de creanţă s-a împlinit la data de 26.08.2016.

Înalta Curte constată că instanţa de fond temeinic şi legal a reţinut că, în mod greşit autoritatea intimată a reţinut că în ceea ce îl priveşte pe petent nu sunt incidente prevederilor art. 2537 pct. 2 din C. civ. cu privire la întreruperea prescripţiei prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, câtă vreme, de la data producerii evenimentului 28.08.2013 până la data depunerii cererii de plată, 19.04.2017 reclamantul a probat că nu a fost lipsit de diligenţă şi nici nu a stat în pasivitate.

Astfel fiind, în mod corect a fost admisă acţiunea reclamantului cu consecinţa anulării Deciziei nr. 17947/2019 şi obligării FGA la analizarea cererii de plată a reclamantului.

De asemenea, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a respins capătul de cerere prin care recurentul-reclamant a solicitat obligarea pârâtului la plata integrală a sumelor solicitate ca daune materiale şi morale pentru accidentul suferit din partea unui asigurat al S.C. B. S.A., în cuantum de 47.300 RON, respectiv 51.560 RON, în total 98.860 RON, penalităţi de întârziere în cuantum de 185.461 RON, apreciind că nu poate proceda la o analiză pe fondul pretenţiilor de despăgubiri solicitate, actul administrativ litigios neconţinând vreo verificare sub acest aspect, pentru ca instanţa de judecată să procedeze la un control de legalitate şi temeinicie a deciziei.

Consecinţa anulării deciziei este aceea a obligării pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor la reanalizarea cererii de plată.

Recurentul-reclamant în mod eronat consideră faptul că soluţia instanţei de fond de obligare a FGA la reanalizarea cererii de plată este un mijloc de favorizare a acestuia.

Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a apreciat că se impune înlăturarea motivării deciziei FGA fondată pe impedimentul intervenirii prescripţiei cererii de plată, şi în temeiul dispoziţiilor art. 13 alin. (4) din Legea specială nr. 213/2015, a dispus, în mod corect, obligarea intimatului-pârât la soluţionarea cererii de plată pe fond - aprobarea sau respingerea în tot ori în parte a unei cereri de plată fiind atributul Comisiei speciale, în cadrul procedurii administrative necontencioase.

În ceea ce priveşte criticile privind încălcarea dispoziţiilor art. 427 alin. (1) şi 426 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, hotărârea instanţei fiind semnată de membrii completului de judecată şi comunicată recurentului-reclamant.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 312 din 26 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 ianuarie 2022.