Municipality wins retrial; court clarifies refusal-to-resolve claim needs no preliminary complaint.

Şedinţa publică din data de 3 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Timişoara, reclamantul Municipiul Timişoara reprezentat prin Primarul Municipiului Timişoara, în contradictoriu cu Administraţia Fondului pentru Mediu prin Comitetul Director, a solicitat obligarea pârâtului la reanalizarea dosarului depus de reclamant în cadrul programului "Programul privind îmbunătăţirea calităţii aerului şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, utilizând autovehicule mai puţin poluante în transportul public local de persoane". De asemenea, reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtului să îi comunice rezultatul reanalizării cererii de finanţare, respectiv să îi comunice decizia Comitetului Director de analiză a cererii de finanţare depusă de reclamant în temeiul Ordinului Ministerului Mediului nr. 741/2018 pentru aprobarea Ghidului de finanţare a Programul privind îmbunătăţirea calităţii aerului şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, utilizând autovehicule mai puţin poluante în transportul public local de persoane, publicat în Monitorul Oficial nr. 663/31.07.2018.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 252 din 11 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă acţiunea ca fiind inadmisibilă prin neparcurgerea procedurii prealabile.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat casarea sentinţei recurate şi rejudecarea fondului, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond a respins în mod nelegal cererea de chemare în judecată, interpretând în mod eronat dispoziţiile legale atunci când a apreciat că nu a fost făcută dovada parcurgerii procedurii prealabile.

Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv faptul că nu s-a solicitat anularea vreunui act administrativ, a menţionat recurentul că a fost în imposibilitatea parcurgerii procedurii prealabile.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului, solicitând în subsidiar respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurentă pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii recursului, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată, având în vedere că sentinţa a fost comunicată recurentului la 21 ianuarie 2020, iar recursul a fost declarat de acesta la 5 februarie 2020, cu respectarea termenului prevăzut de lege.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul Municipiul Timişoara reprezentat prin Primarul Municipiului Bucureşti a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat obligarea pârâtei Administraţia Fondului pentru Mediu prin Comitetul Director la reanalizarea dosarului depus de acesta în cadrul programului "Programul privind îmbunătăţirea calităţii aerului şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, utilizând autovehicule mai puţin poluante în transportul public local de persoane", precum şi obligarea pârâtei să îi comunice rezultatul reanalizării cererii sale de finanţare.

Acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă de instanţa de fond, pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Verificând sentinţa recurată prin prisma cazului de casare reglementat art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., referitor la interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."

Aşadar, dreptul la acţiune este recunoscut de legea contenciosului administrativ în favoarea persoanelor vătămate nu doar în ceea ce priveşte un act administrativ tipic, ci şi în privinţa actului administrativ asimilat, cum este refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, reţinând că prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 definesc acest refuz drept "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane".

Înalta Curte constată că litigiul dedus judecăţii a fost determinat de refuzul autorităţii pârâte de a soluţiona favorabil cererea reclamantului.

Instanţa de fond a respins acţiunea ca inadmisibilă, apreciind că în cauză lipseşte situaţia premisă, aceea a îndeplinirii procedurii prealabile, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte reţine că instanţa de fond a făcut o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i), art. 2 alin. (2), art. 8 alin. (1) teza a II-a şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cercetând obiectul cererii de chemare în judecată, se constată că acesta îmbracă forma refuzului autorităţii publice de a soluţiona cererea reclamantului, fiind vorba despre un act administrativ asimilat, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ce poate fi atacat în condiţiile art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Deşi atât actele administrative tipice, cât şi actele administrative asimilate sunt supuse controlului contenciosului administrativ, există şi anumite diferenţe de ordin procedural în ceea ce priveşte solicitările adresate instanţelor de judecată de către persoanele vătămate.

Dată fiind natura specială a actelor administrative asimilate (refuzul nejustificat şi "tăcerea administrativă"), acestea nu suportă o soluţie procedurală identică cu cea oferită în cazul actelor administrative tipice, unde partea interesată trebuie să solicite instanţei de judecată, în principal, anularea actului vătămător. În cazul nesoluţionării în termenul legal a unei solicitări ("tăcerea administrativa") nici nu se poate vorbi de un înscris supus anulării, iar în cazul refuzului nejustificat, deşi există un înscris ce conţine exprimarea explicită a autorităţii de a nu soluţiona cererea, valabilitatea acestuia este analizată în cadrul acţiunii prin care persoana vătămată solicită obligarea autorităţii la efectuarea prestaţiei ce i-a fost refuzată.

Înalta Curte reţine că procedura prealabilă a fost concepută în dreptul administrativ ca o cale ce poate oferi persoanei vătămate posibilitatea de a obţine rezolvarea diferendului prin recunoaşterea dreptului sau a interesului legitim vătămat mai rapid, fără mijlocirea instanţei, iar nu ca un obstacol în exercitarea dreptului de acces liber la justiţie.

Astfel fiind, cum obiectul cauzei deduse judecăţii vizează un refuz nejustificat în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu reprezintă o condiţie obligatorie pentru ca partea să acceadă la procedura judecătorească şi nu poate reprezenta un fine de neprimire al acesteia.

Prin urmare, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată recurentul-reclamant a solicitat ca instanţa să constate şi să sancţioneze refuzul pretins nejustificat de soluţionare a cererii sale, Înalta Curte apreciază că soluţia de respingere a acţiunii ca fiind inadmisibilă, fără a se mai păşi la cercetarea fondului cauzei, este greşită, criticile formulate de recurent fiind întemeiate sub acest aspect.

În consecinţă, întrucât nu a fost soluţionat fondul cauzei şi pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, Înalta Curte apreciază că se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de Municipiul Timişoara reprezentat prin Primar şi Primarul Municipiului Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 252 din 11 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului.

Admite recursul formulat de Municipiul Timişoara reprezentat prin Primar şi Primarul Municipiului Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 252 din 11 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 3 martie 2022.