Late-payment penalties claim barred as direct appeal against payment-order ruling inadmissible; recurs dismissed, costs awarded.

Şedinţa publică din data de 13 ianuarie 2022

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, înregistrată la data de 17.11.2017, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, formând dosarul nr. x/2017, reclamantul Institutul Naţional De Statistică a chemat în judecată pârâta A. S.R.L. solicitând instanţei să emită o ordonanţă de plată prin care să fie obligată debitoarea la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,3% pe zi, respectiv 22.091,95 RON, calculate din suma datorată până la data întocmirii cererii de chemare în judecată, respectiv 23.10.2017, şi la plata penalităţilor de întârziere în continuare, calculate până la până la achitarea integrală a debitului.

Prin sentinţa civilă nr. 2166, pronunţată la data de 05.04.2018 de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti invocată de debitoare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 4835, pronunţată la data de 12.07.2018 de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea de şedinţă din data de 21.08.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a constatat că este competentă material să soluţioneze prezenta cauză

2. Soluţia pronunţată de Curtea de Apel

Prin sentinţa nr. 3739 din 21 septembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis excepţia inadmisibilităţii.

- a respins cererea formulată de reclamantul Institutul Naţional de Statistică, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., ca inadmisibilă.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 3739 din 21 septembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamantul Institutul Naţional de Statistică, criticând sentinţa atacată pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 3, 6 şi 8 din C. proc. civ.

În esenţă, recurentul a susţinut că pentru judecarea prezentei cauze era competentă Judecătoria Sector 1, din perspectiva dispoziţiilor art. 94 lit. k) din C. proc. civ.

În opinia recurentei, condiţiile de sesizare a instanţei în cadrul procedurii de contencios administrativ, sunt: i) actul trebuie să fi fost unilateral; ii) actul să fi produs o vătămare; iii) să fie respectată procedura prealabilă.

Prin urmare, apreciază că nu se justifică competenţa Curţii de Apel Bucureşti, de a soluţiona prezenta cauză, întrucât Institutul nu îşi poate revoca propriul sau modifica propriul act administrativ prin procedura prealabilă a contenciosului administrativ.

Referitor la cauza de faţă, arată că este vorba de un litigiu în care instituţia reclamantă încheie un contract între profesionişti, de administrare a unui bun din domeniul public, iar nu individual, normativ, emis în regim de putere publică aşa cum legea contenciosului o defineşte.

Deci, este vorba de un act juridic civil bilateral, care are un caracter oneros, prin care fiecare parte urmăreşte un avantaj; prin urmare, scopul actului în cauza este unul de a urmări un beneficiu.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., recurenta arată în esenţă, că hotărârea recurată este casabilă, deoarece în considerente nu sunt analizate şi sintetizate prin argumente şi raţionamente logice -juridice de ce au fost înlăturate, apărările supuse privind excepţia de inadmisibilitate, lipsa conformităţii acţiunii lipsa caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei accesorii datorate, pe care le consideră reţinute de instanţa de fond în mod eronat.

În fine, în susţinerea cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (8) C. proc. civ., recurenta arată că în mod eronat, instanţa a stabilit că cererea este inadmisibilă, nefiind îndeplinită procedura a somaţiei de plată, iar debitul accesoriu, reprezentat de penalităţi, în valoare de 22.091,95 de RON neavând un caracter cert, lichid şi exigibil.

Solicită să se observe că cererea este admisibilă aşa cum a fost încadrată drept somaţie de plată, având în vedere dispoziţiile Legii nr. 72/2013.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata - pârâtă A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil şi menţinerea, drept temeinică şi legală, a sentinţei recurate.

5. Răspuns la întâmpinare

Recurentul-reclamant Institutul Naţional de Statistică a formulat răspuns la întâmpinare prin care a învederat că în raport de Decizia nr. 17/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, împotriva sentinţei nr. 3739 din 21 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti poate fi exercitată numai calea de atac a recursului.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 494 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 4 septembrie 2020 s-a fixat termen de judecată la data de 13 ianuarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra apelului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului formulat de reclamantul Institutul Naţional de Statistică, invocată de intimata A., apreciază că acesta este inadmisibil pentru următoarele motive:

Cu titlu prealabil, contrar susţinerilor recurentei formulate prin răspunsul la întâmpinare, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente considerentele Deciziei nr. 17/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În acest sens, se reţine că prin Decizia nr. 17/2017 privind examinarea sesizării formulate de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Braşov cu privire la "interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor legale privind calea de atac a apelului în materia contenciosului administrativ", Înalta Curte a stabilit că împotriva hotărârilor pronunţate în această materie poate fi exercitată numai calea de atac a recursului, cu excepţia cazului prevăzut de dispoziţiile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În prezenta cauză, cererea de formulată de reclamant şi implicit şi calea de atac sunt supuse procedurii ordonanţei de plată, prevăzute de art. 1014-1025 C. proc. civ., astfel că nu îi sunt aplicabile, în sensul invocat, considerentele Deciziei nr. 17/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În ceea ce priveşte recursul formulat, din circumstanţele concrete ale cauzei, Înalta Curte reţine că, prin cererea formulată, reclamantul Institutul Naţional de Statistică a solicitat emiterea unei ordonanţe de plată prin care să fie obligată debitoarea la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,3% pe zi, respectiv 22.091,95 RON, calculate din suma datorată până la data întocmirii cererii de chemare în judecată, respectiv 23.10.2017, şi la plata penalităţilor de întârziere în continuare, calculate până la până la achitarea integrală a debitului, în temeiul art. 1014 C. proc. civ. referitoare la procedura ordonanţei de plată.

Prin sentinţa civilă ce face obiectul prezentului recurs, instanţa fondului a respins cererea ca inadmisibilă, reţinând că reclamanta nu a parcurs procedura prevăzută de art. 1015 C. proc. civ., prevăzută sub sancţiunea inadmisibilităţii, iar împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Or, împotriva modalităţii de soluţionare a ordonanţei de plată nu exista deschisă calea formulării unui nou recurs.

Raportat la datele speţei de faţă, Înalta Curte observă că prin sentinţa civilă nr. 3739 din 21 septembrie 2018 a fost soluţionată ordonanţa de plată formulată de Institutul Naţional de Statistică, iar potrivit dispoziţiilor art. 1024 alin. (1) din C. proc. civ., "Împotriva ordonanţei de plată prevăzute la art. 1022 alin. (1) şi (2), debitorul poate formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia."

De asemenea, conform prevederilor art. 1024 alin. (2) C. proc. civ. "Cererea de anulare poate fi introdusă de creditor împotriva încheierilor prevăzute la art. 1021 alin. (1) şi (2), precum şi împotriva ordonanţei de plată prevăzute la art. 1022 alin. (2) în termenul prevăzut la alin. (1)."

Având ca reper aceste dispoziţii legale, în contextul factual expus, Înalta Curte constată că împotriva hotărârii prin care s-a soluţionat ordonanţa de plată, se poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la comunicare.

Drept urmare, faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, calea de atac a recursului promovată de reclamantă este inadmisibilă, întrucât, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

În egală măsura, Înalta Curte reţine că din cuprinsul textelor de lege anterior menţionate, rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 457 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de control judiciar urmează să admită excepţia inadmisibilităţii şi să respingă recursul, ca inadmisibil.

Totodată, observând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimata-pârâtă A. S.R.L., Înalta Curte, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., o va admite şi va dispune obligarea recurentului la plata sumei de 2380 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocate de intimata-pârâtă A. S.R.L..

Respinge recursul formulat de reclamantul Institutul Naţional de Statistică împotriva sentinţei civile nr. 3739 din 21 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil. Obligă recurentul-reclamant Institutul Naţional de Statistică la plata sumei de 2380 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă A. S.R.L..

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 ianuarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.