Retrial for conflict of judgments denied where triple identity of parties, object, and cause was lacking between related fiscal enforcement disputes

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2022

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea a cărei revizuire se solicită

Tribunalul Timiş, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 1862 din 17 decembrie 2020, a respins apelul formulat de apelanta A., împotriva încheierii civile nr. 1372/19.05.2020 pronunţată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. x/2019 în contradictoriu cu intimaţii Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş în reprezentarea Serviciului Fiscal Municipal Lugoj, a admis apelul formulat de apelanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş în reprezentarea Serviciului Fiscal Municipal Lugoj împotriva aceleiaşi sentinţe civile, şi, în consecinţă, a schimbat în parte sentinţa civilă apelată în sensul că: a admis contestaţia la executare formulată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş în reprezentarea Serviciului Fiscal Municipal Lugoj în contradictoriu cu intimata A., a înlăturat în totalitate penalităţile stabilite în sarcina contestatoarei prin sentinţa civilă nr. 10014/17.10.2018 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2018, a anulat adresa de înfiinţare a popririi din data de 6.08.2019 emisă în dosarul execuţional nr. 4/2019 al B., menţinând în rest sentinţa civilă apelată, fără cheltuieli de judecată.

Prin încheierea nr. 1372/2020 din 19 mai 2020, Judecătoria Lugoj a respins cererea de suspendare a executării silite, a respins excepţia lipsei de interes, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului B., a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, în reprezentarea Serviciului Fiscal Municipal Lugoj, în contradictoriu cu intimatul B. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis în parte contestaţia la executare formulată de contestatoarea Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, în reprezentarea Serviciului Fiscal Municipal Lugoj în contradictoriu cu intimata A., a redus penalităţile stabilite în cadrul dosarului execuţional nr. 4/2019 al B. prin sentinţa civilă nr. 10014/2018 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2018 de la suma de 28.100 RON la suma de 10.000 RON, a anulat parţial adresa de înfiinţare a popririi executorii emise la data de 06.08.2019 de către B. în dosarul nr. x/2019 cu privire la cuantumul penalităţilor, acestea fiind reduse de la 28.100 RON la 10.000 RON, a respins în rest petitele formulate şi, pe cale de consecinţă, a obligat contestatoarea să achite B. suma de 64,29 RON, cu titlu de cheltuieli ocazionate de copierea dosarului execuţional.

2. Calea de atac exercitată

În temeiul dispoziţiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ., A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 1862 din 17 decembrie 2020, pronunţate de Tribunalul Timiş, secţia I civilă şi împotriva încheierii nr. 1372/2020 din 19 mai 2020 pronunţate de Judecătoria Lugoj, solicitând admiterea cererii de revizuire şi anularea în întregime a acestor hotărâri, susţinând că încalcă autoritatea de lucru judecat a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 669/2015 a Tribunalului Timiş, decizia civilă nr. 5347/2015 a Curţii de Apel Timişoara din dosarul nr. x/2015, a hotărârii nr. 5413/26.04.2017 din dosar număr nr. x/2017 şi a hotărârii nr. 4815/27.04.2018 din dosar nr. x/2017.

Revizuenta arată că, în fapt, a fost executată silit în anul 2013 de către AJFP Timiş - SFM Lugoj pentru suma de 2.176 RON reprezentând contribuţia de asigurări sociale de sănătate, stabilită prin documentele nr. x şi 1706606/28.02.2012. Aceste documente, deşi constituie titluri de creanţă, nu i-au fost comunicate în prealabil, aşa cum prevede art. 44 din Codul fiscal, astfel încât a fost privată de dreptul de a lua la cunoştinţă despre conţinutul for şi de dreptul de a le ataca pe cale administrativă.

Împotriva acestei executări silite a formulat contestaţie la executare înregistrată sub dosar nr. x/2013 al Judecătoriei Lugoj, unde în prima instanţă, i-a fost admisă, iar poprirea înfiinţată a fost anulată, motivat de faptul că la dosarul de executare silită nu există titlu de creanţă care să fi devenit executoriu.

Tribunalul Timiş a schimbat hotărârea primei instanţe şi a respins contestaţia, motivat de faptul că nu are relevanţă că executarea silită nu are la baza un titlu de creanţă, atâta timp cât aceasta nu a contestat titlu executoriu, care de altfel se constată că i-a fost comunicat prin afişare la sediul instituţiei.

De asemenea, subliniază că atât cu ocazia în primă instanţă a contestaţiei la executare, cât şi cu ocazia judecării recursului formulat de SFM Lugoj, SFM Lugoj a susţinut mereu ca executarea silită este legală şi ca deţine titlul de creanţa. Nu a invocat că documentele nu ar exista.

Prin titlul executoriu sentinţa civilă nr. 669/28.04.2015 a Tribunalului Timiş, în şnur cu Decizia nr. 5347/22.09.2015 a Curţii de Apel Timişoara, ambele pronunţate în Dosar nr. x/2015 Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş şi Serviciul Fiscal Municipal Lugoj au fost obligate să îi comunice revizuentei titlurile de creanţă intitulate documentele numărul 1706772 şi numărul 1706606 ambele emise la 28.02.2012.

Deoarece niciuna din pârâte nu s-a conformat titlului executoriu a promovat, în temeiul art. 906 C. proc. civ. o acţiune în vederea obligării acestora la plata de penalităţi pe zi de întârziere până la îndeplinirea obligaţiei de comunicare a documentelor.

Astfel, revizuenta menţionează:

a.) În ceea ce priveşte CJAS Timiş:

- prin încheierea civila nr. 5413 din data de 26.04.2017 pronunţată în dosar nr. x/2017, Judecătoria Timişoara obliga CJAS Timiş la plata de penalităţi de 100 RON/zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, respectiv comunicarea documentelor nr. x şi 1706606/28.02.2012, iar prin Hotărârea definitivă şi executorie nr. 4615 din dosar nr. x/2017 Judecătoria Timişoara obligă CJAS Timiş la plata sumei definitive în cuantum de 36500 RON cu titlu de penalitate pentru neîndeplinirea obligaţiei de comunicare a celor doua documente.

- prin hotărârea definitivă nr. 1452/A/16.11.2019 din dosar nr. x/2018 instanţa de apel, Tribunalul Timiş, admite contestaţia la executare formulată de Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş şi reduce penalităţile de la 36.500 RON la 10.000 RON.

b.) În ceea ce priveşte SFM Lugoj:

- prin sentinţa civilă nr. 10232/11.10.2017 pronunţată în dosar nr. x/2017, Judecătoria Timişoara obliga SFM-Lugoj la plata de penalităţi de 100 RON/zi de întârziere, până la executarea obligaţiei de comunicare a celor doua documente, iar prin sentinţa civilă nr. 10014/17.10.2018 pronunţată în dosar nr. x/2018, Judecătoria Timişoara obligă SFM-Lugoj la plata sumei definitive de 28100 RON cu titlu de penalităţi pentru neexecutarea obligaţiei de comunicare a documentelor.

- prin hotărârea nr. 1372/19.05 2020 din dosar nr. x/2019 Judecătoria Lugoj admite în parte contestaţia la executare formulata de către AJFP TIMIS-SFM Lugoj şi reduce penalităţile de 28.100 RON la 10.000 RON. Pentru a decide astfel, Judecătoria Lugoj invocă autoritatea de lucru judecat a hotărârii nr. 1452/16.11.2019 din dosar nr. x/2018 prin care Tribunalul Timiş admite contestaţia la executare formulată de Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş şl reduce penalităţile de la 36500 RON la 10000 RON şi reiterează considerentele acesteia. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, iar Tribunalul Timiş prin hotărârea nr. 1862/17.12.2020 modifică în parte hotărârea Judecătoriei Lugoj şi înlătură în totalitate penalităţile stabilite în sarcina AJFP Timiş-SFM Lugoj.

Considerentele hotărârii nr. 1862/17.12.2020 a Tribunalului Timiş, precizează reizuenta că nu le cunoaşte, deoarece până la data prezentei, hotărârea nu i-a fost comunicată, motiv pentru care îşi rezervă dreptul de a completa motivele prezentei cereri de revizuire, imediat după ce îi va fi comunicată hotărârea Tribunalului Timiş.

În motivarea cererii de revizuire, revizuenta susţine că Hotararea nr. 1372/19.05.2020 şi Hotararea nr. 1862/17.12.2020 ambele pronunţate în dosar nr. x/2019 încalcă autoritatea de lucru judecat a:

1. Titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 669/2015 a Tribunalului Timiş în şnur cu decizia civilă nr. 5347/2015 a Curţii de Apel Timişoara din dosarul nr. x/2015 prin care se dispune, obligarea CJAS Timiş şi AFP - SFM Lugoj la comunicarea documentelor nr. x şi 1706606/28.02.2012, care reprezintă titluri de creanţă şi nu a unor extrase din programul informatic SIUI (considerentele şi dispozitivul sentinţei civile nr. 669/2015 dosar x/2015). Extrasul din programul informatic SIUI nu este un titlu de creanţă, nu poate fi contestat pe cale administrativă şi nici nu se poate demara executarea silită în temeiul lui, or, susţine revizuenta, aceasta fost executata silit, se presupune astfel că SFM Lugoj deţinea titlul de creanţă.

Prin admiterea contestaţiei la executare doar prin simpla comunicare a unui extras din programul informatic SIUI, Tribunalul Timiş şi Judecătoria Lugoj au încălcat autoritatea de lucru judecat a titlului executoriu.

Extrasul din programul informatic SIUI, nu este un document în format electronic, aşa cum se reţine în considerentele hotărârii nr. 1452/16.11.2019 din dosar nr. x/2018, considerente pe care Judecătoria Lugoj şi le însuşeşte şi le reiterează în hotărârea nr. 1373/19.05.2020. La o simplă privire aruncată pe extras, se poate observa că nu este nici pe departe un document. Un document electronic este orice continui de informate memorat în formă electronică (altul decât programele sau fişierele de sistem - aşa cum este programul informate Sistemul Informatic Unic Integrat), destinat a fi utilizat fie ca material tipărit, fie ca atare. Or, este vizibil că extrasul din programul informatic SIUI comunicat şi depus la dosar nu este un document care poate fi utilizat ca material tipărit, el este doar un tabel care conţine printre alte informaţii şi câteva informaţii cu privire la cete două documente. De observat este şi faptul că în dreptul numărului 1706772 este trecută suma totală de virat de 444 RON, iar în dreptul nr. x este suma de 88 RON, or, precizează revizuenta, fost executată silit pentru suma de 2.176 RON aferentă celor două documente evidenţiate în titlul executoriu emise de SFM Lugoj în anul 2012.

În concluzie, arată că i-a fost comunicat doar un extras din programul informatic SIUI şi nu documentele în format electronic, deoarece Extrasul din programul informatic SIUI, nu este un document în format electronic. Astfel că, prin admiterea contestatei la executare în atare condiţii se încalcă autoritatea de lucru judecat a titlului executoriu care prevede obligaţia de comunicare a documentelor.

2. A hotărârii nr. 5413/26.04.2017 din dosar număr x/2017 şi a hotărârii nr. 4815/27.04.2018 din dosar nr. x/2017.

Aşa cum reţine şi Tribunalul Timiş la pagina 11 alin. (5) din Hotărârea 1452/A/2019 din dosar x/2018 extrasul din programul informatic SIUI emis în 4 aprilie 2017 a mai fost comunicat şi depus în probaţiune şi în fiecare din dosarele x/2017 şi y/2017 unde instanţele de judecata au concluzionat dar şi cu autoritate de lucru judecat ca, comunicarea extrasului din programul informatic SIUI nu înseamnă îndeplinirea obligaţiei de comunicare a documentelor.

Revizuenta arată că extrasul din programul SIUI a fost ataşat adresei numărul 11187 din 05 aprilie 2017 şi depus împreună cu întâmpinarea pârâtei din 05 aprilie 2017 în dosar număr x/2017, unde prin încheierea 5413 s-a statuat cu putere de lucru judecat că "nu pot fi primite apărările formulate de părâtă, respectiv aspectul că documentele numărul 1706772 şi 1706606 emise la 28.02.2012 nu reprezintă acte administrative care trebuiau comunicate contestatoarei, reprezentând în fapt numere de înregistrare, aspecte de fond care nu pot fi primite şi analizate în cadrul acestei proceduri." (pagina 2 paragraful 7), motiv pentru care obligă pârâta la 26 aprilie 2017 prin încheierea număr 5413 să îmi plătească penalităţi de 100 RON pe zi de întârziere până la îndeplinirea obligaţiei de comunicare a documentelor. La data de 27 aprilie 2018 prin sentinţa numărul 4815 pârâta este obligată să plătească suma de 36.500 RON pentru neîndeplinirea obligaţiei de comunicare a documentelor. Deşi prin toate aceste hotărâri definitive şi executorii încă din 26 aprilie 2017, respectiv 27 aprilie 2018 se constată că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de comunicare a documentelor până la data pronunţării lor deoarece comunicarea extrasului din programul informatic SIUI neînsemnând îndeplinirea obligaţiei de comunicare a documentelor, vine Tribunalul la data de 16 octombrie 2019 şi susţine, după cum se poate observa, total neîntemeiat că de fapt pârâta şi-ar fi îndeplinit obligaţia de comunicare â documentelor la data de 19 aprilie 2017 (pagina 11, paragraful 5 din hotărârea 1452/A/2019).

Instanţa de judecată din dosarul x/2018 a studiat în detaliu dosarele număr x/2017 şi y/2017, deoarece a cerut anexarea lor, deci cunoştea hotărârile şi probele administrate în dosare şi totuşi a încălcat autoritatea de lucru judecat a lor.

Judecătoria Lugoj prin hotărârea nr. 1372/19.05.2020 din dosar nr. x/2019, care fără a analiza actele şi probele de la dosar, a achiesat la cele cuprinse în hotărârea Tribunalului Timiş nr. 1452/A/16.10.2019, precum şi Tribunalul Timiş prin hotărârea nr. 1862/17.12.2020 din dosar nr. x/2019 au rejudecat practic fondul dosarului x/2015 şi y/2017 şi au lăsat prin aceasta fără efect titlul executoriu, încălcându-i, susţine revizuenta, prin aceasta dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Cartea Europeana a Drepturilor Omului.

Având în vedere că Judecătoria Lugoj prin Hotărârea nr. 1372/19.05.2020 din dosar nr. x/2019 reiterează considerentele hotărârii civile nr. 1452/A/16.10.2019 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul x/2018, se impune la analizarea motivelor de revizuire şi analizarea considerentelor hotărârii civile nr. 1452/A/16.10.2019.

Referitor la hotărârea civilă nr. 1452/a/16.10.2019 din dosar nr. x/2018, revizuenta învederează următoarele:

În considerentele Hotărârii civile nr. 1452 din data de 16.10.2019 instanţa de apel, investită să judece contestaţia la executare, reţine că: cele 2 documente nu sunt titluri de creanţa; că nici la judecata în fond a dosarului nr. x/2015 instanţele nu le consideră titluri de creanţă, ci fac referire la ele ca "documente"; cele 2 documente nu există în realitate cele 2 documente sunt doar nişte numere de înregistrare şi echivalează astfel, un extras din programul informatic SIUI cu comunicarea titlurilor de creanţă.

Prin aceasta, instanţa de apel a schimbat dispozitivul titlului executoriu şi considerentele acestuia, a rejudecat dosarul nr. x/2015 a încălcat autoritatea de lucru judecat a titlului executoriu din dosar x şi a lăsat fără efect titlul executoriu din dosar nr. x/2015.

Prin titlu executoriu sentinţa civilă nr. 668/2015 a Tribunalului Timiş, în şnur cu decizia civilă nr. 5347/2015 a Curţii de Apel Timişoara din dosarul nr. x/2015 s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat că: cele două documente sunt titluri de creanţa; la judecata în fond a dosarului nr. x/2015 instanţele le considera titluri de creanţa, chiar daca fac referire la ele ca "documente"; se constată că cele două documente există şi se prezumă că AFP Timiş deţine aceste titluri de creanţa atâta timp cât a fost executată silit în baza lor, iar în titluri executoriu este specificat clar ca documentele prin care s-a individualizat plata sunt documentele nr. x şi 1706606/28.02.2012, iar creanţa evidenţiată în cuprinsul lor reprezintă contribuţia de asiguraţi sociale de sănătate; fiind titluri de creanţă, în temeiul art. 44 din O.U.G. nr. 92/2003 CJAS Timiş are obligaţia de a îi comunica aceste documente; la fila x din titlul executoriu sentinţa nr. 669/2015 în dosar nr. x/2015 se retine că "se constata ca pârâta AJFP a declanşat procedura de executare silită împotriva reclamantei, menţionând, în cuprinsul titlului executoriu depus la dosar, că titlurile de creanţă sunt documentele nr. x şi 1706606/28.02.2012, În consecinţa se prezuma ca organul fiscal deţine titlurile de creanţa care au devenit titluri executorii … pârâta AJFP-SFM LUGOJ a arătat că în condiţiile în care documentele au fost emise de CJAS, nu a primit înscrisurile de la această autoritate, iar pârâta CJAS a arătat că a predat AJFP-SFM Lugoj titlurile de creanţă; la fila x din titlul executoriu decizia civilă nr. 5347/2015 a Curţii de Apel Timişoara din dosarul nr. x/2015 se reţine cu autoritate de lucru judecat că cele două documente sunt titluri de creanţă "niciuna din pârâte nu a făcut dovada comunicării celor două documente reprezentând titluri de creanţă fiscală".

Prin urmare, contrar celor reţinute de instanţa de apel în cadrul contestaţiei la executare, instanţa de judecată în dosar nr. x/2015 în sentinţa pronunţată constituie titlu executoriu, reţine că documentele sunt titluri de creanţă, că ele există, că în temeiul lor revizuenta a fost executată silit, motiv pentru care şi dispune obligarea CJAS Timiş şi AJFP-SFM Lugoj la comunicarea acestora.

De asemenea, susţine revizuenta, se încalcă şi autoritatea de lucru judecat a Hotărârii civile nr. 5413/26.04.2017 din dosar nr. x/2017, unde instanţa de judecată la fila x din hotărâre reţine cu autoritate de lucru judecat că documentele nu reprezintă acte administrative care trebuiau comunicate revizuentei, ci sunt doar nişte numere de înregistrare, "sunt aspecte de fond, care nu pot fi primite şi analizate în cadrul acestei proceduri", motiv pentru care constată că CJAS Timiş nu şi-a îndeplinit obligaţia de comunicare şi dispune aplicarea unei penalităţi în cuantum de 100 RON/zi de întârziere.

Se încalcă şi autoritatea de lucru judecat a Hotărârii civile nr. 4815/27.04.2018 din dosar nr. x/2017 unde de asemenea se constată că CJAS Timiş nu şi-a îndeplinit obligaţia de comunicare şi dispune obligarea acesteia la plata sumei de 36.000 RON cu titlu de penalizaţi pentru neîndeplinirea obligaţiei. Instanţa de apel, prin hotărârea pronunţată în prezentul dosar, încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârii mai sus amintite prin aceea că, considera obligaţia executată începând cu 05.04.2017, ceea ce contravine atât Hotărârii civile nr. 4815/27.04.2018 din dosar nr. x/2017 cât şi Hotărârii civile nr. 5413/26.04.2017 din dosar nr. x/2017 care statuează definitiv că până la data pronunţării acestor hotărâri, respectiv 26.04.2017 şi 27.04.2018, obligaţia nu a fost executată.

În atare condiţii, în prezentul dosar, instanţa de apel nesocotind aceste 2 hotărâri judecătoreşti definitive, susţine că de fapt obligaţia a fost executată în data de 05.04.2017, deci înainte de pronunţarea acestor hotărâri, iar pentru a decide astfel încalcă şi autoritatea de lucru judecat a titlului executoriu.

Revizuenta mai învederează că, la începutul judecaţii, chiar şi CJAS Timiş şi AJFP- SFM Lugoj le numeşte titluri de creanţă şi recunoaşte că ele există. Mai apoi, după ce a obţinut hotărârea definitivă prin care s-a dispus obligarea sa la comunicarea titlurilor de creanţă, CJAS Timiş şi-a schimbat poziţia procesuală şi a început să susţină că de fapt acele documente nu există. Legea nr. 544/2004 privind contenciosul administrativ recunoaşte dreptul de a contesta titlul de creanţă şi nu nişte numere de înregistrare. Neavând acele documente, revizuenta menţionează că a fost privată de dreptul de a le contesta. În temeiul celor două titluri de creanţă, împotriva acesteia s-a început şi executarea silită prin poprire, or acesta lucru nu ar fi fost posibil dacă aceste documente nu existau.

În concluzie, revizuenta apreciază că această hotărâre judecătorească creează un precedent judiciar foarte grav în favoarea instituţiilor statului şi în defavoarea contribuabililor prin aceea că: contribuabilii, ar putea fi oricând executaţi silit de instituţiile statului în temeiul unor numere de înregistrare, fără a li se comunica titlurile de creanţa şi fără a avea posibilitatea de a le contesta; titlul executoriu, deşi reprezentat de o hotărâre judecătorească definitivă şi executorie, poate fi oricând modificat şi lăsat fără efecte juridice; instituţiile statului s-ar putea oricând sustrage de la punerea în executare a unui titlu executoriu care conţine o obligaţie de a comunica documente, titluri de creanţa, prin simpla susţinere că documentele nu există, deşi existenta lor este constată printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi executorie; prin faptul că nu i-au fost comunicate titlurile de creanţă, a fost şi privată de dreptul de a contesta acele documente precum şi debitul cuprins în ele.

Totodată, susţine că, prin hotărârea pronunţată de instanţa de apel i-a fost încălcat dreptul la justiţie garantat de art. 6 din Cartea Europeana a Drepturilor Omului prin aceea că: instanţa de judecată a admis apelul, fără ca apelanta să îşi fi îndeplinit obligaţia de comunicare a celor două documente, iar prin aceasta titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 669/28.04.2015, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia nr. 5347/22.09.2015 a Curţii de Apel Timişoara, a rămas fără efecte juridice în defavoarea revizuentei; durata excesiv de lunga a procesului, mai exact hotărârea prin care CJAS Timiş a fost obligată la comunicarea unor documente către revizuentă a rămas definitivă la data de 22.09.2015, iar până în prezent nu a fost pusă în executare.

Revizuenta mai arată că, în prezent, nu mai are nicio cale legală de a pune în executare titlul executoriu şi de a obţine comunicarea documentelor, pe de o parte pentru că de la data pronunţării hotărârii care constituie titlu executoriu şi până la data pronunţării hotărârii în prezentul dosar, a intervenit prescripţia dreptului de a obţine executarea silita, iar pe de alte parte, pentru că prin hotărârea pronunţată în prezentul dosar, se consideră obligaţia ca executată, deşi acest lucru nu corespunde adevărului şi încalcă autoritatea de lucru judecat a titlului executoriu.

În jurisprudenţa CEDO s-a subliniat constant că dreptul la justiţie garantat de art. 6 protejează în egala măsură şi punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive şi obligatorii, care într-un stat care respectă preeminenţa dreptului, nu pot rămâne fără efect în defavoarea uneia din parţi. Prin urmare, executarea unei hotărâri judecătoreşti nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp (hotărârile Burdov împotriva Rusiei din 7 mai 2002, Homsby împotriva Greciei din martie 1997).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut constant că administraţia publică constituie un element al statului de drept, interesul sau fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiţiei. Pe cale de consecinţă, dacă refuză sau omite să execute o obligaţie legală sau întârzie executarea unei hotărâri judecătoreşti, garanţiile art. 6 de care a beneficiat justiţiabilul în fata instanţelor judecătoreşti pierd orice raţiune de a fi. Aceasta întrucât "procesul echitabil" nu implică, de plano, numai procedura judiciară în faţa instanţei ci şi procedura execuţională, ulterioară finalizării litigiului, în condiţiile în care finalitatea oricărui proces nu este numai obţinerea unei hotărâri favorabile prin statuarea scriptică a drepturilor reclamantului, ci realizarea efectivă a acestora, numai în acest mod procedura judiciară având finalitate practică.

Pentru toate aceste motive, solicită admiterea cererii de revizuire, iar, pe cale de consecinţă, dispunerea anulării Hotărârii nr. 1372/19.05.2020 şi a Hotărârii nr. 1862/17.12.2020 ambele pronunţate în dosar nr. x/2019 care încalcă autoritatea de lucru judecat a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 669/2015 a Tribunalului Timiş În şnur cu decizia civilă nr. 5347/2015 a Curţii de Apel Timişoara din dosarul nr. x/2015, a hotărârii nr. 5413/26.042017 din dosar număr nr. x/2017 şi a hotărârii nr. 4815/27.04.2018 din dosar nr. x/2017.

În drept, s-au invocat prevederile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Revizuenta a formulat o precizare a cererii de revizuire, arătând, că înţelege să solicite revizuirea doar a Deciziei nr. 1862/17.12.2020 a Tribunalului Timiş pronunţată în dosar nr. x/2019, nu şi Hotărârea nr. 1372/19.05.2020 a Judecătoriei Lugoj.

3. Apărările formulate în cauză

Intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, pe care instanţa a apreciat-o ca fiind o apărare pe fond.

4. Soluţia Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor expus în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că cererea de revizuire este nefondată.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin încheierea nr. 1372/2020 din 19 mai 2020, Judecătoria Lugoj a respins cererea de suspendare a executării silite, a respins excepţia lipsei de interes, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului B., a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, în reprezentarea Serviciului Fiscal Municipal Lugoj, în contradictoriu cu intimatul B. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis în parte contestaţia la executare formulată de contestatoarea Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, în reprezentarea Serviciului Fiscal Municipal Lugoj în contradictoriu cu intimata A., a redus penalităţile stabilite în cadrul dosarului execuţional nr. 4/2019 al B. prin sentinţa civilă nr. 10014/2018 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2018 de la suma de 28.100 RON la suma de 10.000 RON, a anulat parţial adresa de înfiinţare a popririi executorii emise la data de 06.08.2019 de către B. în dosarul nr. x/2019 cu privire la cuantumul penalităţilor, acestea fiind reduse de la 28.100 RON la 10.000 RON, a respins în rest petitele formulate şi a obligat contestatoarea să achite B. suma de 64,29 RON, cu titlu de cheltuieli ocazionate de copierea dosarului execuţional.

Prin decizia civilă nr. 1862 din 17 decembrie 2020, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a respins apelul formulat de apelanta A., împotriva încheierii civile nr. 1372/19.05.2020 pronunţată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. x/2019 în contradictoriu cu intimaţii Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş în reprezentarea Serviciului Fiscal Municipal Lugoj, a admis apelul formulat de apelanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş în reprezentarea Serviciului Fiscal Municipal Lugoj împotriva aceleiaşi sentinţe civile, şi, în consecinţă, a schimbat în parte sentinţa civilă apelată în sensul că: admite contestaţia la executare formulată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş în reprezentarea Serviciului Fiscal Municipal Lugoj în contradictoriu cu intimata A.. A înlăturat în totalitate penalităţile stabilite în sarcina contestatoarei prin sentinţa civilă nr. 10014/17.10.2018 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2018, a anulat adresa de înfiinţare a popririi din data de 6.08.2019 emisă în dosarul execuţional nr. 4/2019 al B., menţinând în rest sentinţa civilă apelată, fără cheltuieli de judecată.

Înalta Curte are în vedere faptul că revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se dovedeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunţarea acesteia, producând efecte grave pentru părţi şi pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.

Totodată, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa.

Revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi promovată doar pentru motivele şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 - 11 C. proc. civ.

Motivele de revizuire sunt expres şi limitativ prevăzute de lege şi impun, pentru fiecare caz în parte, îndeplinirea unor condiţii specifice de admisibilitate, în lipsa cărora cererea de revizuire nu poate fi primită.

Revizuenta a invocat în susţinerea cererii sale de revizuire, motivul prevăzut de dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora, "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (...) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;".

Revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, hotărârile judecătoreşti în cauză să fie potrivnice şi să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat şi are în vedere situaţia în care prin cea de-a doua hotărâre, pronunţată în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi căutate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarîetate de hotărâri reprezintă "constatarea cu întârziere a autorităţii lucrului judecat".

Pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., deci, este necesar ca hotărârile potrivnice să conţină elemente caracteristice pentru existenţa lucrului judecat, revizuirea neputând fi admisă atunci când, între decizia instanţei de recurs şi celelalte hotărâri invocate de revizuent nu există contrarietate, întrucât acestea nu conţin elementele caracteristice pentru existenţa lucrului judecat - "una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".

Prin hotărâri definitive potrivnice se înţeleg acelea care s-au pronunţat în dosare separate, prin hotărârea din cel de-al doilea dosar încălcându-se autoritatea lucrului judecat rezultat din hotărârea în primul dosar.

Prin "una şi aceeaşi pricină" se înţelege întrunirea condiţiilor triplei identităţi, de obiect, de cauză şi de părţi, cu privire la două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluţionarea celei de a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi, consecinţa în acest caz fiind, potrivit art. 513 alin. (4) teza a Ii-a C. proc. civ., anularea celei de a doua hotărâri.

Hotărârile pe care revizuenta le circumscrie cazului de revizuire reglementat de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., chiar dacă sunt date în soluţionarea unor cauze având obiect/cauză asemănătoare, raporturile procesuale se desfăşoară între părţi diferite, cu obiecte diferite, cu temeiuri de drept diferite şi nu îndeplinesc condiţiile reglementate de textul legal anterior citat.

Revizuenta circumscrie, aşadar, noţiunii de contrarietate, astfel cum este reglementată de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., modalitatea diferită de soluţionare a unor cauze similare, ceea ce nu poate fi primit, întrucât, relevant în aprecierea stării de contradicţie este împrejurarea ca acelaşi litigiu, supus judecăţii a doua oară, şi purtând între aceleaşi părţi şi având aceeaşi cauză, primeşte o altă rezolvare.

Or, în speţă, hotărârile pretins potrivnice nu întrunesc tripla identitate pe care o impun dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., soluţiile pronunţate nu sunt contrare unele altora, nu se exclud una pe alta, întrucât sunt pronunţate în litigii diferite, între părţi diferite, cu obiect şi cauze, de asemenea, diferite.

Între cauzele în care s-au pronunţat hotărârile pretins contrare s-ar putea, cel mult, afirma că există similitudini, asemănări, însă nu şi identitatea cerută în mod expres prin dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., care se referă la existenţa unor hotărâri definitive potrivnice date în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".

Or, scopul reglementării cazului de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. este acela de a înlătura situaţiile de încălcare a autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, pronunţate între aceleaşi părţi, şi având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, iar nu de a uniformiza practica judiciară într-o anumită materie.

Autoritatea de lucru judecat, astfel cum este reglementată de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., cunoaşte două manifestări procesuale, aceea de excepţie procesuală, şi aceea de prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi, ipoteză valabilă în cauza dedusă judecăţii.

Dacă în manifestarea sa de excepţie procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente (obiect, părţi, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Astfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Această reglementare a autorităţii de lucru judecat în forma prezumţiei vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătoreşti.

Principiul autorităţii de lucru judecat corespunde necesităţii de stabilitate juridică şi ordine socială, fiind interzisă readucerea în faţa instanţelor a chestiunii litigioase deja rezolvate şi nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, deoarece dreptul la acces la justiţie nu este unul absolut, el poate cunoaşte limitări, decurgând din aplicarea altor principii.

Autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente esenţiale ale judecăţii -respectiv obiect cauză şi părţi - care se impune în al doilea proces ce are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a fi contrazis.

Principiul corespunde necesităţii stabilităţii juridice şi ordinii sociale, interzisă fiind repunerea în discuţie a situaţiilor juridice rezolvate definitiv. În această măsură, efectul pozitiv al puterii de lucru judecat, a determinat constant jurisprudenţa, să sancţioneze o a doua cerere adresată justiţiei care, chiar şi în condiţiile lipsei identităţii obiectului celor două procese, scopul urmărit este acela de a readuce în discuţia judecătorului o chestiune deja stabilită definitiv.

Or, ceea ce principiul autorităţii de lucru judecat interzice părţilor, precum şi instanţei de judecată să nege, să conteste, este rezultatul finit al unei judecăţi, readucând-o în dezbaterea judiciară şi pretinzând o altă soluţie, şi nicidecum o soluţie pronunţată într-un cu totul alt litigiu, chiar similar.

Prin urmare, Decizia a cărei anulare se cere prin cererea de revizuire de faţă nu încalcă autoritatea lucrului judecat, sub niciun aspect - negativ sau pozitiv - în raport cu hotărârile judecătoreşti invocate de revizuenta ca fiind potrivnice celei ce face obiectul revizuirii.

Aşadar, chiar dacă revizuienta consideră că nu a beneficiat de o judecată echitabilă fiind încălcate prevederile art. 6 din Cartea Europeana a Drepturilor Omului, întrucât deşi sentinţa civila nr. 669/2015 a Tribunalului Timiş definitivă prin decizia civilă nr. 5347/2015 a Curţii de Apel Timişoara nu a mai fost pusă în executare, iar instanţele de judecată care au pronunţat hotărârile judecătoreşti a căror revizuire se solicită nu au obligat SFO Lugoj la plata penalităţilor de punere în executare a hotărârilor judecătoreşti, în realitate, întregul dispozitiv al sentinţei civile nr. 669/2015 a Tribunalului Timiş, definitivă prin decizia civilă nr. 5347/2015 a Curţii de Apel Timişoara, a fost adus la îndeplinire chiar de către Casa Judeţeană de Sănătate Timiş emitenta documentelor dispuse a fi comunicate revizuentei.

Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 1862 din 17 decembrie 2020, pronunţate de Tribunalul Timiş, secţia I civilă şi împotriva încheierii nr. 1372/2020 din 19 mai 2020 pronunţate de Judecătoria Lugoj, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 februarie 2022.