Declassification of State Secret Archival Documents: Existence and Identification of the Specific Act Under Challenge

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, declasificarea actului nr. x/11.12.1970 emis de către M.I.C.I.M. - C.N.M.N Întreprinderea Minieră Baia de Arieş, aflat în posesia IPJ Alba, cu obligarea pârâtei la plata de daune interese de 200 RON/zi până la executarea hotărârii.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 186/2019 din 13 decembrie 2019, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale Bucureşti.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că a formulat acţiunea pe rolul Curţii de Apel Galaţi pentru declasificarea documentului x/11.12.1970, însă instanţa a respins ca nefondată acţiunea.

În opinia recurentului, sentinţa instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, deoarece acesta nu este un document clasificat conform legii 182/2002. Acest document a fost clasificat conform legilor din perioada respectivă (Legea 23/1971, HCM 19/1972) care nu prevedeau că la expirarea perioadei de clasificare acestea trebuie declasificate (acest document a fost clasificat secret pe o perioadă de 30 ani). La apariţia Legii 182/2002 documentele a cărei perioadă de clasificare expirase nu mai puteau fi protejate de această lege, (conform principiului de drept "acolo unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem" şi art. 15 din Constituţia României care prevede că legea se aplică numai pentru viitor) acest act fiind document de arhivă conform Legii 16/1977.

Referitor la faptul că acest document nu există conform adresei înaintate de IPJ Alba, se menţionează faptul că IPJ Alba recunoşte existenţa documentului y/11.12.1970 prin două adrese, inclusiv Structura de Securitate din IGPR confirmă existenţa acestui document. Existând această contradicţie a solicitat instanţei să dispună înaintarea dosarului de arhivă în care este ataşat documentul x/11.12.1970, prin poşta secretă, pentru a se constata existenţa acestui document, însă proba a fost respinsă, ceea ce a dus la imposibilitatea aflării adevărului rezultând o gravă eroare judiciară, deoarece volumul de arhivă nr. VII/118/1971 este arhivat conform Legii 16/1996.

Recurentul mai arată că în anul 2015 împreună cu o echipă din cadrul IGPR-DICE a analizat mai multe dosare în arhiva IPJ Alba, fără a studia documente care aveau pe ele inscripţia clasificat.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale Bucureşti a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin cererea formulată reclamantul a solicitat ca pârâta să declasifice actul cu nr. y/11.12.1970 emis de M.I.C.I.M.-CNMN Întreprinderea Minieră, înscris aflat în posesia IPJ Alba.

Prin adresa nr. x/5.07.2017 IPJ Alba a încunoştiinţat instanţa că în arhiva IPJ al jud. Alba, nu a fost identificat niciun document cu nr. de înregistrare y/11.12.1070.

Astfel, s-a reţinut că documentul la care face referire recurentul-reclamant are numărul de înregistrare x/12.12.1970, conţine 3 anexe din care una este clasificată secret de stat nivel "SECRET", şi se află în volumul de arhivă nr. VII/118/1971.

De asemenea, s-a constatat că aceste aspecte i-au fost comunicate recurentului-reclamant în răspunsul la petiţia formulată de către acesta, şi înregistrată la nivelul unităţii sub nr. x/30.03.2016.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că documentul solicitat a fi declasificat, conţine trei anexe din care una este clasificată secret de stat nivel secret şi se află în volumul de arhivă nr. VII/118/1971, act care are număr diferit de cel ce formează obiect al acţiunii, şi pe care unitatea deţinătoare nu l-a identificat, rezultând astfel incertitudine asupra existenţei obiectului cererii deduse judecăţii.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a făcut toate demersurile necesare şi legale în vederea aflării situaţiei de fapt, solicitând relaţii la IPJ Alba în vederea transmiterii documentului pentru a da curs solicitării de declasificare şi apoi, faţă de răspunsul primit, l-a interogat pe reclamant în vederea precizării numărului actului a cărui declasificare o doreşte.

Recurentul-reclamant a precizat că numărul documentului este cel din cererea introductivă, adică nr. y/11.12.1970.

Astfel fiind, temeinic şi legal s-a constatat că ANRM nu este deţinătoarea documentului, iar IPJ Alba a comunicat instanţei că în arhiva sa există actul cu nr. x/12.12.1970, care conţine trei anexe din care una este clasificată secret de stat nivel secret şi se află în volumul de arhivă nr. VII/118/1971.

În aceste condiţii, instanţa de fond, în mod corect, a respins cererea, reţinând că actul are un număr diferit faţă de cel ce formează obiectul dosarului, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 9 alin. (2) C. proc. civ.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinţei nr. 186/2019 din 13 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 februarie 2022.