Forest protective function compensation claims contingent on unadopted state aid methodological norms

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanta Obştea Satului Coza a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, obligarea pârâtului la plata sumei de 428.787,25 RON reprezentând compensaţii băneşti cuvenite pentru anii 2010 - 2011, conform prevederilor art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 Codul silvic, precum şi la plata dobânzii legale de la data de 10.10.2013 până la data încasării efective.

Prin cererea depusă la data de 12.06.2015 reclamanta a solicitat introducerea, în cauză, în calitate de pârât, a Comisariatului de Regim Silvic şi Cinegetic Focşani, precizând că este necesar ca această instituţie să fie introdusă în cauză pentru a face dovada că s-a conformat deciziei nr. 5260/2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi.

Prin sentinţa nr. 578/02.10.2015 Tribunalul Vrancea a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 20.10.2015.

Prin încheierea pronunţată la data de 17.11.2015, în baza art. 520 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea sesizării înregistrate sub nr. x/2015 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia contenciosului administrativ şi fiscal.

Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 15.09.2016, iar în şedinţa publică din data de 03.11.2016 instanţa a invocat excepţia perimării cererii de chemare în judecată.

Prin sentinţa nr. 337/2016 pronunţată în data de 03.11.2016, Curtea de Apel Galaţi a constatat perimarea cererii formulate de Obştea Sat Coza, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor şi Comisariatul de Regim Silvic şi Cinegetic.

Prin decizia nr. 2464 din 10.05.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul declarat de reclamanta Obştea în devălmăşie sat Coza, fiind casată sentinţa nr. 337/2016 a Curţii de Apel Galaţi, cu trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 189/2019 din 19 decembrie 2019, judecând cauza în fond, după casare, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile invocate ca nefondate şi a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta Obstea în devălmăşie Sat Coza, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apelor şi Pădurilor şi Garda Forestieră Focşani.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta Obstea în devălmăşie Sat Coza declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După prezentarea situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că în mod nelegal instanţa a reţinut că nu poate dispune obligarea pârâţilor la plata sumelor datorate cu titlul de compensaţii, prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea 46/2008, datorită lipsei adoptării de către Guvern a normelor metodologice ulterioare.

În opinia recurentei, a reţine faptul că nu se pot acorda compensaţiile băneşti datorită lipsei normelor metodologice, nu poate fi calificată decât ca o gravă încălcare a dreptului de proprietate, o privare de proprietate, o ingerinţă în dreptul de proprietate, deoarece, în condiţiile în care însăşi legea a stabilit în sarcina statului obligaţia de a achita compensaţii pentru limitarea adusă dreptului de proprietate, ar fi neproporţional să se considere că tot statul ar putea să îşi amâne sine die obligaţia de plată prin neîntocmirea normelor metodologice.

De asemenea, deşi Guvernul nu a elaborat norme metodologice pentru anii 2010-2011, acţiunea trebuie admisă chiar şi în lipsa normelor metodologice pentru următoarele argumente:

Aceste "compensaţii" după cum rezultă chiar din termenii utilizaţi de legiuitor şi din conţinutul textului art. 97 alin. (1) lit. b) din Codul Silvic reprezintă o compensare a proprietarilor de păduri pentru limitări pe care le suportă în exploatarea masei lemnoase datorită funcţiilor de protecţie a pădurii instituite de către stat. Fiind vorba de o ingerinţă asupra dreptului de proprietate, care intră sub domeniul de aplicare al art. 1 din Primul Protocol CEDO, această ingerinţă pentru a fi permisă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: legalitatea, cauza de utilitate publică, conformitatea cu principiile de drept internaţional şi proporţionalitatea.

Conform jurisprudenţei CEDO în materie, orice privare a titularului de dreptul său de proprietate impune obligaţia de indemnizare a acestuia (a se vedea, Corneliu Bârsan, Convenţia europeană a drepturilor omului, Comentariu pe articole, vol. I, Ed. All Beck, Bucureşti 2005, pag,1029 şi urm.).

Pe de altă parte, argumentul lipsei normelor metodologice este fals, deoarece există H.G. nr. 861/2009 care este aplicabilă obiectului cauzei.

Prin art. 6 din H.G. nr. 861/2009 se stipulează următoarele: formele de sprijin prevăzute la art. 97 din Lg. 46/2008 se vor finanţa după primirea deciziei favorabile a comisiei europene privind ajutoarele de stat. Potrivit art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 861/2009 toate formele de sprijin prevăzute în Lg. 46/2008 vor fi continuate după data de 1.01.2010 numai după decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat.

Prin art. 17 din H.G. nr. 447/2017 au fost abrogate doar prevederile art. 3 alin. (3) şi art. 6 din H.G. nr. 861/2009 şi Anexele 2 şi 4.

Comisia Europeană a avizat favorabil prin decizia CE C/(2012) 5166 final/19.07.2012 acordarea sumelor pentru anul 2012.

Prin decizia 36/2015 a ÎCCJ Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a stabilit că: " Pentru acordarea compensaţiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, şi de art. 4 lit. s) pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 74/2010, cu modificările şi completările ulterioare, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat şi să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condiţiile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010."

Aplicând textele constituţionale invocate, rezultă, fără echivoc, că proprietatea privată este ocrotită de lege indiferent de proprietar şi că nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta şi prealabilă despăgubire, restrângerea exerciţiului unor drepturi putându-se face doar în anumite cazuri expres prevăzute de lege, iar măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

Recurenta apreciază că în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile de acordare a compensaţiilor băneşti, respectiv obligaţia de plată rezultând din textul de lege al art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat (CE C/(2012) 5166 final/19.07.2012 acordarea sumelor pentru anul 2012) şi normele metodologice aplicabile, conform H.G. nr. 861/2009.

Chiar şi în situaţia în care nu ar exista normele metodologice aplicabile, neacordarea compensaţiilor ar echivala cu o ingerinţă asupra dreptului de proprietate, care intră sub domeniul de aplicare al art. 1 din Primul Protocol CEDO, astfel că, orice privare a titularului de dreptul său de proprietate impune obligaţia de indemnizare a acestuia.

În susţinerea recursului sunt indicate şi redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii Ministerul Apelor şi Pădurilor şi Garda Forestieră Focşani au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinările intimaţilor, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin acţiunea formulată reclamanta a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Focşani reprezentată legal prin A. în calitate de Inspector Şef, prin care a solicitat să se constate refuzul nejustificat al acestei instituţii publice de a analiza şi aviza în vederea decontării situaţia calculului sumelor cuvenite drept compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii de păduri nu le recoltează datorită funcţiilor de protecţie ale acestora stabilite prin amenajamentele silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă.

Totodată, s-a solicitat anularea adresei nr. x din 27.01.2012 prin care conducerea ITRSV Focşani a comunicat refuzul de a soluţiona favorabil cererea, cu consecinţa obligării acestei instituţii publice de a verifica, aviza şi transmite la autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură situaţia calcului valorii compensaţiilor cuvenite obştii pentru anul 2010 şi anul 2011 în sumă de 428.787,25.

În dosarul x/2012, prin sentinţa civilă nr. 5260 din 10.10.2013 s-a admis acţiunea, dispunându-se anularea adresei nr. x din 27.01.2012 emisă de pârâtă.

De asemenea, instanţa de judecată a obligat pârâta să avizeze favorabil în vederea decontării situaţia calculului sumelor cuvenite drept compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează în sumă de 428.787,25 RON.

Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Focşani, judeţul Vrancea a transmis cu adresa nr. x/20.06.2014 la Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi decontul justificativ conform H.G. nr. 861/2009, iar autoritatea finanţelor publice a restituit această documentaţie avizată aşa cum rezultă din adresa nr. x din data de 29.08.2014.

Prin adresa nr. x/23.09.2014, I.T.R.S.V. Focşani a comunicat Obştii Satului Coza următoarele:

"Referitor la solicitările dumneavoastră de sume compensatorii aferente contravalorii produselor pe care nu le recoltaţi datorită funcţiilor de producţie stabilite prin amenajamentele silvice, respectiv decizia Curţii de Apel Galaţi nr. 5260/2013, vă comunicăm faptul că I.T.R.S.V. Focşani prin adresa nr. x/22.09.2014 a înaintat documentaţia către M.M.C.S."

La data de 09.07.2014 reclamanta a formulat plângere prealabilă prin care s-a solicitat ca autoritatea publică să dispună măsurile necesare pentru decontarea sumei de 428.787,25 RON conform documentaţiei pe care a primit-o de la structura teritorială din subordinea sa, plângere prealabilă rămânând fără răspuns.

Comisia Europeană a avizat favorabil prin decizia CE C//2012) 5166 final/19.07.2012 acordarea sumelor pentru anul 2012.

Prin adresa M.M.A.P. nr. x/16.10.2014, se menţionează că perioada de aplicare a Deciziei Comisiei Europene C(2012) 5166 final din 19.07.2012 a expirat la data de 31.12.2013, iar perioada de aplicare a Deciziei Comisiei Europene C(2013) 9369 final din 18.12.2013 a expirat la data de 30.06.2014, fără a fi adoptată o hotărâre de guvern prin care să se aprobe schema de ajutor privind acordarea de compensaţii, deci nu ar fi adoptat cadrul legal de acordare şi calcul al sumelor cuvenite drept compensaţii.

Instanţa de control judiciar are în vedere faptul că prin Decizia nr. 36 din 23 noiembrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, pentru acordarea compensaţiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, şi de art. 4 lit. s) pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 74/2010, cu modificările şi completările ulterioare, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat şi să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condiţiile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010.

În concordanţă cu considerentele deciziei nr. 36/2015, instanţa reţine că măsurile de compensare, sub forma ajutorului de stat, stabilite prin dispoziţiile art. 97 alin. (1) lit. b) din Codul silvic, au ca obiectiv acoperirea costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor

Prin H.G. nr. 861/2009 au fost aprobate Normele metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale.

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a comunicat Comisiei Europene, în anul 2007, măsurile de sprijin existente în domeniul agriculturii, dezvoltării rurale, precum şi cele aplicabile în sectorul forestier, prevăzute în H.G. nr. 1071/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru acordarea, utilizarea şi controlul sumelor destinate proprietarilor de păduri pentru gestionarea durabilă a acestora (care a fost abrogată prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009).

Până la data de 31 decembrie 2009, nu s-a pus problema conformării măsurilor de ajutor de stat aflate în discuţie cu legislaţia europeană, în acest sens fiind prevederile anexei nr. V pct. 3 "Agricultura" lit. (b) din Tratatul privind aderarea Bulgariei şi României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, potrivit cărora ajutoarele acordate înainte de data aderării sunt calificate ca "ajutoare existente", în înţelesul art. III - 168 alin. (1) din Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, "până la sfârşitul celui de-al treilea an de la data aderării".

Acest aspect a fost recunoscut atât în practica administrativă a instituţiilor publice cu competenţe în domeniu, cât şi în jurisprudenţa instanţelor de contencios administrativ.

Prin urmare, Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 861/2009 se înscriu în cadrul de reglementare al "ajutoarelor de stat existente" până la sfârşitul anului 2009.

Acordarea tuturor formelor de sprijin prevăzute de legislaţia naţională se poate face, începând cu data de 1 ianuarie 2010, în baza alocaţiilor bugetare, după parcurgerea procedurii de notificare a schemelor de ajutor de stat, conform Liniilor directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol şi forestier 2007-2013 (publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene, seria x, nr. 319 din 27 decembrie 2006), şi adoptarea cadrului normativ intern pentru punerea în aplicare a acestora.

Astfel, în baza prevederilor art. 176 din Liniile directoare, "Comisia va declara compatibile cu articolul 87 alin. (1) (3) lit. c) din Tratat ajutoarele de stat destinate împăduririi terenurilor agricole sau neagricole, instituirii de sisteme agroforestiere pe terenurile agricole, plăţilor Natura 2000 (...), dacă îndeplinesc condiţiile enunţate la articolele 43-49 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 şi nu depăşesc intensitatea maximă prevăzută la articolele menţionate."

Pe aspectul analizat, pentru perioada de referinţă (2010-2013), prezintă relevanţă dispoziţiile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 137/2007, potrivit cărora "ajutorul de stat nou, supus obligaţiei de notificare, nu poate fi acordat decât după autorizarea acestuia de către Comisia Europeană sau după ce acesta este considerat a fi fost autorizat."

De asemenea, art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 861/2009 stabileşte în mod explicit faptul că "toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat."

Prin O.G. nr. 14/2010 a fost stabilit cadrul juridic privind condiţiile generale pentru acordarea ajutoarelor de stat în agricultură, în conformitate cu Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol şi forestier 2007-2013. În concret, prin art. 4 lit. s) pct. 4 din acest act normativ se conferă Guvernului competenţa de a acorda forme de ajutor de stat pentru activităţile de dezvoltare rurală, respectiv pentru plăţile Natura 2000.

De asemenea, prin art. 5 din O.G. nr. 14/2010 se menţionează faptul că "normele metodologice privind modul de acordare a ajutoarelor de stat prevăzute la art. 4 se aprobă prin hotărâri ale Guvernului, cu respectarea prevederilor comunitare şi naţionale în domeniul ajutorului de stat, şi reglementează scopul, obiectivul, durata, cuantumul ajutorului exprimat ca procent din cheltuiala eligibilă şi valoare în RON, fluxurile financiare pentru acordarea ajutoarelor de stat, criteriile de eligibilitate, procedurile de implementare, supraveghere şi control."

Aşadar, se poate observa că normele metodologice ce urmează a fi adoptate de către legiuitorul delegat au un rol determinant în individualizarea dreptului la compensaţii al beneficiarului, în condiţiile în care au ca obiect de reglementare atât modul de calcul, cât şi criteriile de eligibilitate, procedurile de supraveghere şi control.

În baza celor două dispoziţii normative anterior enunţate a fost elaborat proiectul de hotărâre a Guvernului privind Normele metodologice de acordare, utilizare şi control al ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000, şi a fost concepută schema de ajutor de stat pentru acordarea acestor compensaţii.

Reprezentanţa Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană a notificat Comisiei Europene schema de ajutor de stat, în conformitate cu prevederile art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

Prin Decizia nr. C (2012) 5166 final din data de 19 iulie 2012, Comisia Europeană a avizat favorabil schema de ajutor de stat prezentată în proiectul de hotărâre a Guvernului anterior arătat, apreciind că ajutoarele prevăzute în cadrul acesteia sunt compatibile cu piaţa internă.

Prin pct. 5 al deciziei, se arată că "temeiul juridic al schemei este proiectul de hotărâre a Guvernului de aprobare a normelor metodologice pentru acordarea de ajutoare de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice şi a costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor."

La pct. 6 din aceeaşi decizie, se precizează cuantumul ajutorului compensatoriu, elementele formulei de calcul, cu referire la datele extrase din lucrarea "Statistica activităţilor din silvicultură în 2010", iar la pct. 7 din decizie se menţionează că ajutorul se aplică suprafeţelor forestiere cu funcţie de protecţie de tip T1 sau T2 situate în întregime în zona Natura 2000.

Semnificative pe aspectul analizat sunt prevederile pct. 11 din Decizia Comisiei Europene în care se precizează faptul că "schema, care va expira la data de 31 decembrie 2013, nu va intra în vigoare decât după ce va fi aprobată de Comisie şi publicată în Monitorul Oficial al României (...)."

Ca atare, schema de ajutor de stat, având ca temei legal proiectul de hotărâre a Guvernului de aprobare a normelor metodologice, avizată favorabil prin decizia Comisiei Europene, nu poate produce efecte juridice decât după adoptarea acestui act normativ intern.

Prin urmare, nu se poate aprecia că ar exista, în cadrul legislativ naţional, un act care reglementează domeniul specific al acordării, utilizării şi controlului sumelor anuare destinate gestionării durabile a fondului forestier.

Procedura internă necesară acordării ajutoarelor de stat vizate de Decizia Comisiei Europene nu a fost finalizată, în condiţiile în care nu a fost adoptată şi publicată în Monitorul Oficial al României hotărârea Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control al ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă Obştea în devalmăşie Sat Coza împotriva sentinţei nr. 189/2019 din 19 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 februarie 2022.