Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1140/2022 AI generated

EU funding reimbursement upheld as land acquisition cost linked to project not proven

Case Number Decizia nr. 1140/2022
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The court dismissed the taxpayer's appeal as unfounded, affirming the lower court's judgment that rejected the claim to annul the administrative decision and the prior irregularity report establishing a budget claim of RON 205,958.69 (for 947.59 sqm of land deemed ineligible). The dispute concerned EU-funded project (Fisheries Operational Programme 2007–2013) reimbursement of land acquisition costs; the authority found that only 63.21 sqm of a 1,010.8 sqm plot was actually used for the project. The court held that the claimant failed to prove a direct link between the purchased land and the project objectives, as required by Articles 3 and 7 of Government Decision No. 442/2009, and that the irregularity was properly defined under Article 2(1)(a) of Emergency Ordinance No. 66/2011; the appellate court also rejected procedural complaints about reasoning under Article 488(1)(6) and (8) of the Civil Procedure Code.

Legislator headnote

AI generated

art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; EU funding reimbursement upheld as land acquisition cost linked to project not proven: The dispute concerned EU-funded project (Fisheries Operational Programme 2007–2013) reimbursement of land acquisition costs; the authority found that only 63.21 sqm of a 1,010.8 sqm plot was actually used for the project. The court held that the claimant failed to prove a direct link between the purchased land and the project objectives, as required by Articles 3 and 7 of Government Decision No. 442/2009, and that the irregularity was properly defined under Article 2(1)(a) of Emergency Ordinance No. 66/2011; the appellate court also rejected procedural complaints about reasoning under Article 488(1)(6) and (8) of the Civil Procedure Code.

Keywords

AI generated
project funding reimbursement of costs acquisition costs government programme direct cost civil dispute

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
Art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

Main ground for the decision: the court dismisses the appeal as unfounded based on this provision.

Art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

Procedural rule applied in the dispositive to reject the appeal as unfounded.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamanta A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, cerere de chemare în judecată prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 5/C/02.08.2016 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia administrativă formulată de reclamanta împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/13.05.2016 şi, pe cale de consecinţă, anularea acestuia cu repunerea părţilor în situaţia anterioară, prin anularea corecţiei financiare stabilite prin actele contestate şi implicit a valorii creanţei bugetare.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1612 din 24 aprilie 2019, a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

După prezentarea situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că în mod neîntemeiat instanţa de fond a considerat cheltuiala cu achiziţia de teren ca fiind neeligibilă, fiind întrunite cerinţele cumulative prevăzute la art. 3 şi art. 7 din H.G. nr. 442/2009.

Achiziţia terenului identificat cu nr. cadastral x în suprafaţă de 16.570 mp pe care a fost implementat proiectul a fost în conformitate cu prevederile contractului de finanţare şi a existat o legătură directă între achiziţionarea terenurilor care au fost alipite şi dezmembrate, rezultând în final parcela în suprafaţă de 16.570 mp pe care a fost implementat proiectul şi obiectivele proiectului cofinanţat.

În sentinţa recurată s-a reţinut în mod greşit, contrar înscrisurilor depuse la dosar, că s-ar fi solicitat la rambursare valoarea totală de 2.001.133 RON, reprezentând contravaloare terenuri, printre care şi suprafaţa de 1.010,80 mp. achiziţionată prin contractul nr. x/03.06.2010, cu o valoare de achiziţie de 380.280,15 RON.

Din totalul suprafeţei de 1.010,80 mp., achiziţionată prin contractul nr. x/03.06.2010, s-a solicitat la rambursare doar valoarea de piaţă a unei suprafeţe de 63,21 mp., care a fost alipită şi face parte din numărul cadastral x, fiind încorporată suprafeţei de 16.570 mp pe care a fost implementat proiectul.

Susţinerile din considerentele sentinţei recurate conform cărora reclamanta ar fi solicitat în mod nelegal la rambursare toată cheltuiala cu achiziţia terenului în suprafaţă de 1.011 mp, cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. x/2010, deşi din această suprafaţă doar 63,21 mp. ar face parte din suprafaţa de teren pe care s-a implementat proiectul, sunt eronate şi contrazise de înscrisurile depuse în probatoriu la instanţa de fond.

În opinia recurentei, terenul care a făcut obiectul contractului de achiziţie nr. x/2010 nu mai există din punct de vedere al identificării cadastrale, acesta transformându-se succesiv prin operaţiuni de alipire şi dezmembrare cu alte terenuri în noi parcele de teren care în final au fost dezmembrate în două loturi, identificate cu nr. cadastral x şi y.

De asemenea, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că nu ar fi îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 7 din H.G. nr. 449/2009.

Astfel, recurenta precizează că în cererea de finanţare trimisă AM POP, a fost menţionat faptul că proiectul se implementează pe un teren identificat cu nr. cadastral x, în suprafaţă de 16570 mp, având ataşate documente privind achiziţiile, alipirile şi dezlipirile de terenuri, necesare formării suprafeţei de 16570 mp şi pentru care societatea a plătit o sumă totală de 1.036.287,80 euro, la un preţ mediu de achiziţie de 62,54 euro/mp, echivalentul a 4.170.463,16 RON, în acest sens fiind ataşate documentele justificative cererii de finanţare si cererii de rambursare a cheltuielilor, conform condiţiilor Ghidului solicitantului şi a celor cuprinse în contractul de finanţare.

Chiar dacă printre documentele care au stat la baza achiziţiei tuturor terenurilor care au stat la baza întocmirii nr. cadastral x, în mod firesc a fost ataşat şi contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. x/2010 pentru terenul în cauză în suprafaţă de 1.011 mp, acest fapt nu înseamnă că s-ar fi solicitat la rambursare valoarea eligibilă din întregul cost de achiziţie al acestui teren de 1.011 mp, aşa cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond.

În altă ordine de idei, recurenta susţine că în mod temeinic instanţa de fond a înlăturat concluziile Raportului de expertiză contabilă judiciară în care expertul contabil afirma că terenul de 1.010,80 mp ar fi fost inclus în suprafaţa de 16.570 mp, identificată cu numărul cadastral x pe care s-a implementat proiectul, arătând instanţa de fond în mod corect că, pe de o parte, concluzia expertului contabil excede obiectivului stabilit de instanţă şi, pe de altă parte, este infirmată de probele administrate în cauză.

În susţinerea recursului sunt indicate şi redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Finanţelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", Înalta Curte constată că din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurenta a încheiat Contractul de finanţare nerambursabilă nr. 55/11.12.2013 în cadrul POP "Programul Operaţional pentru Pescuit" 2007-2013 pentru proiectul "Depozit frigorific peşte, secţie reambalare peşte, birouri şi utilităţi" cu un buget total de 29.563.882,32 RON.

Suspiciunea de neregulă a avut la bază constatările menţionate în "Raportul de verificare la faţa locului nr. x/13.01.2014" întocmit de către Autoritatea de Certificare şi Plată, reţinându-se încălcarea prevederilor art. 22 din Hotărârea Guvernului nr. 442/2009, privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanţate din Fondul European pentru Pescuit prin Programul Operaţional pentru Pescuit 2007 - 2013, cu modificările şi completările ulterioare.

Autoritatea de Certificare şi Plată a propus "amânarea la certificare a sumei de 380.280,15 RON, care reprezintă contravaloarea solicitată la rambursare a terenului achiziţionat în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. x/03.06.2010.

Urmare a verificărilor efectuate, echipa de control a constatat faptul că beneficiarul, în cadrul Cererii de rambursare 1 cu nr. x/17.12.2013 a solicitat la rambursare valoarea totală de 2.001.133 RON, reprezentând contravaloare terenuri, valoare pentru care au fost identificate în anexa la cererea de rambursare, distinct şi nominal un număr de 10 contracte de vânzare - cumpărare/achiziţie terenuri, printre care şi contractul nr. x/03.06.2010, pentru achiziţionarea unui teren în suprafaţă de 1010, 8 mp, cu o valoare de 380. 280,15 RON, solicitată integral la rambursare.

S-a reţinut că, având în vedere documentele cadastrale puse la dispoziţie de beneficiarul proiectului, s-a reţinut că deşi a fost solicitată la rambursare contravaloarea unui termen de 1010, 8 mp, cu o valoare de achiziţie de 380. 280,15 RON, în scopul investiţiei nu a fost folosită întreaga suprafaţă a terenului, ci doar o parte a acesteia.

Echipa de control a apreciat că terenul care face obiectul contractului nr. x/03.06.2010 nu respectă condiţiile de eligibilitate prevăzute la art. 3 lit. c) din H.G. nr. 442/2009 (să fie în conformitate cu prevederile deciziei de finanţare sau ale contractului de finanţare) coroborat cu art. 7 lit. a) din H.G. nr. 442/2009(trebuie să existe o legătură directă între achiziţionarea de terenuri şi obiectivele operaţiunii/proiectului confinanţate/confinanţat).

În consecinţă, echipa de control a constatat că pentru suprafaţa de 947,59 m.p. (1.010,80 m.p. - 63,21 m.p.) contravaloarea acesteia a fost rambursată în mod nejustificat, deoarece acesta suprafaţă nu are o legătură directă cu investiţia aprobată.

Raportând suprafaţa de 947,59 m.p. la preţul de piaţă la momentul depunerii cererii de rambursare 1, respectiv 217,35 RON/m.p., a rezultat o valoare de 205.958,69 RON, reprezentând plată necuvenită pentru acest teren.

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/13.05.2016, s-a constatat că valoarea de 205.958,69 RON, aferentă suprafeţei de 947,59 m.p., decontată dar neutilizată în cadrul proiectului "Depozit frigorific peşte, secţie reambalare peşte, birouri şi utilităţi" din terenul în suprafaţă de 1.010,80 m.p., este considerată neeligibilă.

Recurenta-reclamantă a formulat contestaţie înregistrată la Biroul de soluţionare a plângerilor şi a contestaţiilor cu nr. x/21.06.2016, împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/13.05.2016 emis de Direcţia Generală de Inspecţie Economică - Financiară din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.

Prin Decizia nr. 5/C/02.08.2016 a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia administrativă formulată de recurenta-reclamantă împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/13.05.2016.

Instanţa de fond, analizând înscrisurile şi normele legale aplicabile, a apreciat faptul că suma solicitată la rambursare se încadrează de principiu în limita superioară a plafonului de 10% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile aprobate pentru acest proiect.

Astfel, s-a reţinut aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 3 din H.G. nr. 442/2009, privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanţate din Fondul European pentru Pescuit prin Programul Operaţional pentru Pescuit 2007 - 2013, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, s-a avut în vedere faptul că art. 7 din acelaşi act normativ stabileşte că eligibilitatea cheltuielii este analizată şi din perspectiva unor condiţii specifice.

Prin urmare, Înalta Curte constată că este necesar să existe o legătură directă între achiziţionarea de terenuri şi obiectivele operaţiunii/proiectului cofinantate şi, totodată, să existe o certificare din partea unui evaluator independent autorizat cu privire la preţul/costul de achiziţie al terenului în sensul că acesta nu depăşeşte valoarea de piaţă.

De asemenea, este necesar ca partea din suma totală a cheltuielilor legate de operaţiune/proiect, reprezentată de achiziţionarea terenului, nu trebuie să depăşească 10% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile aferente operaţiunii.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond în mod corect a constatat că societatea nu a dovedit că ar fi folosit în integralitate terenul achiziţionat cu suprafaţa de 1010,8 mp în vederea realizării implementării proiectului Depozit frigorific peşte, secţie reambalare peşte, birouri şi utilităţi.

Astfel, temeinic şi legal s-a reţinut că recurenta nu a dovedit că suprafaţa de 947,59 mp are legătură directă cu investiţia aprobată şi, raportând suprafaţa de 947,59 mp la preţul de piaţă, existent la momentul depunerii cereri de rambursare 1, respectiv 217,35 RON/mp, a rezultat o valoare de 205.958,69 RON reprezentând plată necuvenită pentru acest teren.

Prin urmare, instanţa de fond a constatat că modalitatea aleasă de recurentă de a nu se conforma dispoziţiilor legale incidente constituie o neregulă aşa cum aceasta este definită la art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1612 din 24 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - Veche, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 februarie 2022.