Dentist's suspension challenge fails as appeal partly annulled for undeveloped grounds, partly dismissed; action for suspension moot after revocation.

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Colegiul Medicilor Stomatologi din România şi Casa de Asigurări de Sănătate Arad, suspendarea Deciziei nr. 13/38BExN/2021 din 18.03.2021, emisă de Biroul Executiv Naţional al Colegiului Medicilor Stomatologi din România până la soluţionarea pe fond a contestaţiei împotriva acestui act administrativ.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 378 din 23 iunie 2021, a admis excepţia tardivităţii modificării cererii de chemare în judecată, a decăzut reclamanta din dreptul de a modifica acţiunea, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Arad, a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Arad, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis excepţia lipsei de obiect, a respins ca fiind rămasă fără obiect acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din România şi a obligat pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din România să plătească reclamantei suma de 1.700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 Cod procedură civilă.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că instanţa de fond nu a decelat în mod corect raportul procesual pasiv dedus judecăţii, raport care presupune participarea în calitate de pârâtă şi a Casei de Asigurări de Sănătate Arad, pe de o parte sentinţa recurată cuprinzând motive contradictorii de natura cauzei şi, pe de altă parte, că au fost aplicate în mod greşit normele de drept material.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. b) şi art. 36 teza întâi din C. proc. civ., într-un litigiu de drept civil, calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi persoana titulară de obligaţii din raportul juridic dedus judecăţii.

În opinia recurentei, în mod corect a reţinut instanţa de fond culpa procesuală a pârâtului Colegiul Medicilor Stomatologi din România, dublat şi de culpa procesuală a Casei de Asigurări de Sănătate Arad, care nu a fost însă reţinută în speţă fiind admisă în mod greşit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei instituţii.

Recurenta mai arată că revocarea Deciziei nr. 13/3BExN/2021, a avut loc abia ulterior primirii citaţiei în acest dosar (citaţie recepţionată de pârâtul Colegiul Medicilor Stomatologi din România la data de 06.05.2021), prin Decizia nr. 24/3BexN/2021 din data de 13 mai 2021, cheltuielile de judecată s-au generat atât, pe fondul existenţei culpei procesuale a pârâtului Colegiul Medicilor Stomatologi din România dar şi a refuzului Casei de Asigurări de Sănătate Arad de a da curs solicitărilor şi de a o include, în calitate de beneficiar al decontărilor serviciilor medicale prestate.

Aşadar, litigiul a fost în mod evident generat de actul administrativ vătămător contestat şi ulterior revocat, dar în primul rând de refuzul Casei de Asigurări de Sănătate Arad de a lua act de faptul că a fost contestată Decizia nr. 13/3BExN/2021 în procedura prealabilă şi de a nu pune în aplicare Decizia 8/18.12.2020 emisă de Comisia de disciplină a CMS Arad (care nu a fost transmisă spre soluţionare Comisiei Superioare de disciplină din cadrul CMSR şi practic nu există o soluţiei a comisiei superioare de disciplină care să fie supusă controlului instanţei judecătoreşti de contencios administrativ), prin intermediul căreia a fost sancţionată nelegal cu sancţiunea disciplinară a suspendării activităţii de medic stomatolog pe o perioadă de 6 luni.

Chiar dacă actul administrativ individual Decizia nr. 13/38BExN/2021 din 18.03.2021 a fost emis de Biroul Executiv National din cadrul pârâtului Colegiului Medicilor Stomatologi din România, efectele sale se răsfrâng şi asupra naşterii şi suportării cheltuielilor de judecată ocazionate în primă instanţă de către recurentă cu promovarea litigiului privind suspendarea actului administrativ individual cât şi în ceea ce priveşte exercitarea propriu-zisă de către recurentă a profesiei de medic stomatolog, care prespune o relaţie legală şi contractuală atât cu CAS Arad în materia decontării serviciilor medicale, în baza căreia CAS Arad poate face verificări, poate dispune controale şi poate lua anumite măsuri legale, după caz.

Recurenta mai precizează că prin Notificarea nr. x/12.04.2021 emisă de CAS Arad a fost informată despre faptul că a fost "suspendată" din contractul de furnizare servicii medicale de specialitate din ambulatoriu pentru medicina dentară nr. 1552/2018, începând cu data de 09.04.2021 şi până la data de 30.06.2021, aceasta raportându-se la actul administrativ contestat în procedura administrativă prealabilă-Decizia 13/38/BexN/2021 din 18.03.2021.

În acest sens, prin Adresa nr. x/21.04.2021, CAS Arad, urmare a solicitării adresate de a constata efectul suspensiv al contestaţiei administrative formulate împotriva Deciziei nr. 13/38BExN/2021 din 18.03.2021,emisa de Biroul Executiv National al Colegiului Medicilor Stomatologi din România, a apreciat faptul că această decizie "continuă să îşi producă efectele până la eventuala suspendare/anulare a acesteia de către instanţa de contencios administrativ.'"

Totodată, ca o consecinţă a emiterii Deciziei nr. 13/38BExN/2021 din 18.03.2021 recurenta consideră că i s-a restricţionat în mod nelegal accesul la sistemul informatic SIUI implementat de CNAS încă din data de 24.04.2021, acces care îi este şi în prezent restricţionat deşi Decizia 13/38/BexN/2021 din 18.03.2021 a fost revocată în procedura administrativă prealabilă, fiindu-i admisă plângerea prin Decizia nr. 24/3BexN/13.05.2021, comunicată prin mail la 13.05.2021 de admitere a plângerii prealabile şi de revocare aşadar a Deciziei 13/3BE xN/2021 emisă de CMSR.

Or, în mod cert prin emiterea Deciziei nr. 13/38BExN/2021 din 18.03.2021, chiar dacă a fost ulterior revocată, pe parcursul litigiului, au fost generate o serie de efecte vătămătoare printre care şi dreptul de a pretinde executarea obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată în primă instanţă de la CAS ARAD, adică repararea prejudiciului în formele prevăzute de lege, cauzat de emiterea actului administrativ nelegal şi vătămător.

În susţinerea recursului sunt indicate şi redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaţi, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat ca temei al cererii de recurs, Înalta Curte constată că, deşi este invocat, acest motiv de recurs nu este însoţit de argumentele prin care să se demonstreze în care dintre ipotezele reglementate de textul legal mai sus menţionat s-ar încadra în critica de nelegalitate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, alături de celelalte menţiuni prevăzute cu caracter imperativ, şi motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea ca motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Prin textul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat mai multe ipoteze de nelegalitate, de natură să atragă casarea unei hotărâri judecătoreşti, însă simpla invocare a acestui articol nu este de natură a conduce la concluzia că cerinţa imperativă a dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. a fost îndeplinită în cauză de către recurenta-reclamantă.

Pentru a conduce la casarea hotărârii atacate pe acest motiv de critică, recursul nu se poate limita la o simplă indicare "de formă" a textului art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cerinţa legală a "dezvoltării motivelor" implicând determinarea criticilor punctuale şi indicarea pretinselor greşeli de judecată săvârşite de instanţă, cerinţă nerespectată de către recurent cu ocazia invocării acestui prim motiv de recurs, ceea ce conferă susţinerilor recurentului doar o aparenţă de motivare, însă nu reprezintă un argument suficient pentru a provoca o analiză de legalitate a hotărârii recurate pe acest motiv de recurs.

Prin urmare, sancţiunea prevăzută de normele procedurale în vigoare, pentru lipsa oricăreia dintre menţiunile la care se referă art. 486 alin. (1) lit. a) şi c), este nulitatea, astfel cum prevăd dispoziţiilor art. 488 alin. (3) teza întâi C. proc. civ.

Astfel fiind, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi, pe cale de consecinţă, va anula recursul din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, în raport cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) Cod procedură civilă.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") Înalta Curte reţine faptul că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a analizat apărările prezentate de recurenta-reclamantă prin cererea de chemare în judecată.

Se impune a se preciza cu prioritate faptul că, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă, în motivarea sa, argumentele pro şi contra care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susţinerile şi apărările părţilor, iar pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, în caz contrar, fiind lipsită de suport probator şi legal şi pronunţată cu nerespectarea prevederilor textului de lege anterior menţionat.

Motivarea este, aşadar, un element esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare, de către instanţa superioară, a atribuţiilor de control judiciar, de legalitate şi temeinicie.

Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă, aceasta având obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa, iar realitatea acestui demers şi efectivitatea lui trebuie să se reflecte în considerente, neputând fi rezultatul unei presupuneri.

Este unanim admis că, atâta timp cât motivarea unei hotărâri judecătoreşti ar trebui să evidenţieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esenţiale ce i-au fost prezentate, dacă, în considerente, instanţa nu analizează probele care au fost administrate, nu stabileşte împrejurările de fapt esenţiale în cauză, nu evocă normele substanţiale şi procedurale incidente şi aplicarea lor în speţă, nu analizează argumentele importante şi nu justifică înlăturarea apărărilor esenţiale care susţin opinia contrară, soluţia exprimată prin dispozitiv rămâne nesusţinută şi pur formală. O astfel de hotărâre devine arbitrară şi nu permite exercitarea controlului judiciar.

De altfel, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă şi concretă în concordanţă cu probele şi actele de la dosar, pentru a constitui o garanţie pentru părţile din proces în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc şi, de altfel, singurul mijloc prin care este posibilă exercitarea controlului judiciar.

Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanţiile date de art. 6.1 din Convenţia Europeană privind Drepturile Omului, include printre altele dreptul părţilor de a fi în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată.

Înalta Curte constată că instanţa de fond temeinic şi legal a apreciat că nu se poate reţine producerea unor consecinţe vătămătoare, derivând din Decizia nr. 13/3BExN/2021, a cărei suspendare se solicită, pentru perioada anterioară revocării actului, având în vedere decontarea integrală a serviciilor medicale efectuate, motiv pentru care a admis excepţia lipsei de obiect.

De asemenea, în mod corect s-a reţinut că, din analiza şi interpretarea art. 32 alin. (1) lit. b) şi art. 36 teza întâi din C. proc. civ., precum şi a art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cauză, calitatea procesuală pasivă aparţine în exclusivitate autorităţii publice emitente, respectiv Colegiul Medicilor Stomatologi din România, nicidecum Casei de Asigurări de Sănătate Arad, care nu are competenţă în domeniul autorizării, controlului şi supravegherii profesiei de medic stomatolog ca profesie liberală.

Instanţa de control judiciar, apreciază că instanţa de fond a indicat ce reprezintă, în opinia sa, indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza raţionamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinţei, astfel că nu se poate susţine, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată.

Înalta Curte apreciază că hotărârea cuprinde motivele pe care se sprijină, starea de fapt şi textele de lege incidente în cauză, reprezentând, aşadar, o "motivare în fapt şi în drept" în înţelesul pe care art. 425 alin. (1) C. proc. civ. îl atribuie acestei sintagme, instanţa de recurs putând exercita, cu privire la aceste argumente, controlul judiciar.

Prin urmare, Înalta Curte constată că afirmaţiile recurentei sunt nefondate şi incapabile să conducă la o eventuală reformare a hotărârii judecătoreşti ce face obiectul recursului, din această perspectivă.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 fiind nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi va respinge recursul declarat din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, invocată prin întâmpinare de intimata-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Arad.

Anulează recursul din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, în raport cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) Cod procedură civilă.

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 378 din 23 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 februarie 2022.