Exclusion of professional seniority from IT specialist salary grids via prosecutor pay reference

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, au formulat plângere împotriva Hotărârii Colegiului de Conducere a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa nr. 6 din 29.05.2019 prin care au solicitat:

- anularea Hotărârii Colegiului de Conducere a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa nr. 6 din 29.05.2019;

- anularea deciziei Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa nr. 36 din data de 26.03.2019;

- obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii avându-se în vedere art. 120 alin. (5)1din Legea nr. 304/2004 republicată, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 12/2019, art. 17 din Secţiunea 4 a capitolului VIII din Legea-cadru nr. 153/2017 coroborat cu art. 22 alin. (1), (2) din secţiunea 6 a aceluiaşi capitol cu aplicarea nr. crt. 4 lit. B), capitolul I din anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017, în integralitatea lui (cu recunoaşterea vechimii în funcţie) până la încetarea raportului de serviciu;

- obligarea pârâtului la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit solicitării sus-menţionate şi venitul efectiv plătit, actualizată cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 898 din 4 decembrie 2019, a respins acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanţii A. şi B. au declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

După prezentarea situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că instanţa de fond a reţinut că salariile de bază ale specialiştilor din P.Î.C.C.J. se stabilesc numai în condiţiile prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4 şi că numai restul elementelor salariale (adică sporuri, compensaţii, prime etc.) sunt împrumutate de la categoria profesională din care fac parte, adică de la personalul auxiliar de specialitate din cadrul parchetelor (în rândul cărora se numără şi specialiştii IT, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004)".

De asemenea, arată că "salariile de bază ale specialiştilor se calculează prin raportare la salariile de bază ale procurorilor din cadrul parchetelor cu grad de judecătorie", dar apoi reţine incorect "faptul că salariile de bază ale personalului auxiliar de specialitate se diferenţiază în raport cu vechimea în funcţia de personal auxiliar devine nerelevant, din moment ce salariile de bază ale specialiştilor se calculează după alte criterii, în baza unei dispoziţii legale speciale".

Recurenţii precizează că în Legea-cadru nr. 153/2017, la art. 7 lit. a) se prevede că, pentru orice bugetar, "salariul de bază reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcţiei, gradului/treptei profesionale, gradaţiei, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în anexele nr. 1 - IX".

Instanţa de fond a arătat că salariile de bază ale procurorilor sunt diferenţiate şi în raport de vechimea în funcţie, dar este vorba de vechimea în funcţia de magistrat deoarece imediat după tabelul cu salariile de bază ale procurorilor, legiuitorul a inserat Nota nr. 1 unde a precizat că "prin vechime în funcţie", în sensul prezentului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie" fără a ţine seama că salariile au fost stabilite printr-o normă de trimitere.

Având în vedere această trimitere, este normal ca în actul de bază (Legea-cadru nr. 153/2017), să nu apară vechimea în funcţia de specialist IT, aşa cum nici la nr. crt. 4 din tabelul de la lit. B), Capitolul I din Anexa 5 a Legii-cadru nr. 153/2017 nu apare specificată funcţia de specialist IT.

Dacă pe linia de la nr. crt. 4 se asimilează procuror cu grad de judecătorie cu specialist IT, atunci nu se poate ciunti legea şi în nota de subsol să nu se asimileze vechimea în funcţia de procuror cu vechimea în funcţia de specialist IT.

În opinia recurentei, această vechime nu reprezintă un element salarial care să se refere la categoria de personal bugetar din care fac parte (cum ar fi, de exemplu sporul de instanţă/parchet prevăzut de art. 17 alin. (3), (4), (5) din Capitolul VIII din anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017) şi care este exceptată prin dispoziţiile art. 22 alin. (2) din acelaşi capitol, ci este unul din elementele care stabilesc salariul unui judecător cu grad de judecătorie, deci şi al unui specialist IT.

Trimiterea la nr. crt. 4 lit. B), capitolul I din anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017 cuprinde atât stabilirea salariului în funcţie de majorarea raportată la vechimea în muncă cât şi în funcţie de majorarea raportată la vechime în funcţie.

Din moment ce Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a considerat că salariul trebuie să se încadreze la nivelul de vechime în funcţie de 0 - 3 ani, este evident că a realizat o asimilare a vechimii în funcţia de specialist IT cu vechimea în funcţie din cuprinsul nr. crt. 4 lit. B), capitolul I, anexa V din Legea-cadru nr. 153/2017, însă a limitat această echivalare doar la primul nivel, deşi norma de trimitere nu stabilea o astfel de limitare.

Conform principiului "Ubi lex non disiinguit, nec nos distinguere debemus", recurenţii consideră că dacă legiuitorul a stabilit salariile conform întregului nr. crt. 4 lit. B), capitolul I, anexa V din Legea-cadru nr. 153/2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa nu poate să restrângă aceste drepturi prin eliminarea vechimii în funcţie.

Se mai susţine că instanţa de fond nu s-a pronunţat în nici un fel şi nici nu a făcut vreo referire în legătură cu adresa nr. x din 12.09.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, din care reiese că specialiştilor IT li s-a luat în considerare vechimea în funcţie la stabilirea salariului. Conform art. 120 alin. (6): ..Specialiştii IT din cadrul instanţelor si parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii şi al instituţiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiţiei şi al Inspecţiei Judiciare beneficiază de aceleaşi drepturi salariale ca specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabilite potrivit legislaţiei privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice". Cu alte cuvinte, salariul specialistului de la PICCJ, al specialistului IT din parchete şi al specialistului IT din instanţe trebuie să fie acelaşi.

În susţinerea recursului sunt indicate şi redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară, precum şi decizii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că potrivit art. 38 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, cuantumul brut al salariilor de bază şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, au fost majorate cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017.

În situaţia în care, începând cu 01.01.2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie şi indemnizaţiile de încadrare au fost mai mari decât cele stabilite, potrivit legii, pentru anul 2022 sau devin, ulterior, mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, au fost acordate cele stabilite pentru anul 2022.

Specialiştii din cadrul Ministerului Public au beneficiat de majorarea salariului din luna decembrie 2017 până la nivelul salariului de bază prevăzut la pct. 4 de la lit. B) din cap. I al Anexei V a Legii nr. 153/2017, majorat cu 15% pentru complexitatea muncii, concomitent cu majorarea cu 25% a cuantumului sporurilor în plată în luna decembrie 2017.

Pentru personalul care a atins nivelul salariului de bază prevăzut de lege pentru anul 2022, majorat cu 15% pentru complexitatea muncii, cuantumul sporurilor a fost determinat prin aplicarea procentelor prevăzute la art. 4 şi art. 5 din cap. VIII al Anexei V din Legea nr. 153/2017, respectiv 30% din salariul de bază (din care 15% spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi pentru păstrarea confidenţialităţii şi 15% spor pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase).

Salariul de bază pentru specialiştii din cadrul Ministerului Public a fost stabilit conform lit. B), nr. crt. 4. din cap. I al Anexei V din Legea nr. 153/2017, corespunzător funcţiei de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie. Indemnizaţia de încadrare se majorează direct proporţional cu vechimea în muncă şi în funcţie, aceasta din urmă fiind definită la pct. 1 al notei de la lit. B) din cap. I al Anexei V a legii anterior menţionate: prin "vechime în funcţie" se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie.

Deoarece legiuitorul nu a prevăzut ca şi vechimea în funcţia de specialist să constituie vechime în funcţie, astfel încât să poată fi luată în calcul la stabilirea salariilor de bază ale specialiştilor, acestea sunt egale cu indemnizaţia unui procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie cu o vechime în funcţie între 0-3 ani.

Pentru vechimea în funcţie dobândită în cadrul parchetului, specialiştii care nu au atins nivelul de salarizare aferent anului 2022 beneficiază de prevederile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, respectiv salarizarea se face la nivelul prevăzut pentru funcţii similare.

Instanţa de control judiciar are în vedere şi faptul că prin Decizia nr. 31/2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a statuat că "în interpretarea şi aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate, potrivit art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la capitolul I din anexa nr. V, din acelaşi act normativ, vizează aplicarea acestor dispoziţii doar în ceea ce priveşte vechimea în muncă, nu şi vechimea în funcţie."

Astfel, decizia anterior menţionată este evident aplicabilă şi cu privire la specialiştii din cadrul Parchetului de lângă Curtea de Apel Constanţa, respectiv în sensul că vechimea în cazul specialiştilor din cadrul unităţilor de parchet se calculează doar pe orizontală pe grila din legea unică de salarizare, respectiv avându-se în vedere doar vechimea în muncă, iar nu şi pe verticală, cu luarea în considerare a vechimii în funcţie.

De asemenea, chiar din denumirea titlului marginal al Secţiunii 6 din Capitolul VIII din Anexa V din Legea nr. 153/2017, respectiv "Salarizarea specialiştilor din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată, şi Terorism şi al celorlalte parchete", legiuitorul a considerat că salarizarea specialiştilor din cadrul DNA şi DIICOT este aplicabilă şi celorlalte parchete.

Aşadar, Decizia ÎCCJ nr. 31/2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, este aplicabilă inclusiv specialiştilor din cadrul Parchetului de lângă Curtea de Apel Constanţa.

Potrivit dispoziţiilor cuprinse la Cap. VIII, Anexa V, Cap. I, lit. B) nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017, indemnizaţia pentru un procuror cu grad de judecătorie este diferenţiată în funcţie de vechimea în funcţie, de la 0-3 ani, la peste 20 de ani.

Prin Nota nr. 1 la această grilă, se arată că prin vechime în funcţie, în sensul prezentului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie.

Înalta Curte constată că prin O.U.G. nr. 12/2019, cu începere de la 01.03.2019,specialiştii IT din Parchet beneficiază de drepturile salariale stabilite la 01.01.2019, respectiv salariul de bază aferent funcţiei de procuror cu grad de judecătorie, stabilit corespunzător gradaţiei aferentă vechimii în muncă.

Astfel, specialiştii IT, indiferent de vechimea în funcţie/specialitate au fost încadraţi prin raportare la rândul "baza 0-3 ani".

În jurisprudenţă au existat două opinii, prima în sensul că dispoziţiile legale nu aduc nicio distincţie astfel încât nr. crt. 4 trebuie aplicat în întregul său, prin luarea în considerare a vechimii în muncă şi a vechimii în funcţie, iar cea de-a doua s-a întemeiat pe faptul că nu există o grilă proprie de salarizare pentru specialişti din Parchete, astfel încât trimiterea are în vedere aplicarea numai acelor dispoziţii referitoare la vechimea în muncă.

Înalta Curte reţine astfel că s-au pronunţat şi hotărâri judecătoreşti în sensul solicitat de recurenţi, însă prin Decizia nr. 31/17.05.2021, publicată în M. Of. nr. 734/27.07.2021, obligatorie pentru instanţele de judecată, interpretându-se prevederile art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153//2017, în cazul specialiştilor care nu au o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B), de) la Cap. I din Anexa V la acelaşi act normativ vizează aplicarea acestor dispoziţii doar în ceea ce priveşte vechimea în muncă, nu şi vechimea în funcţie.

Înalta Curte a apreciat că menţiunea expresă a legiuitorului privind înţelegerea noţiunii de "vechime în funcţie", trebuie interpretată în sensul limitării la funcţiile special şi concret prevăzute prin această notă, adică numai pentru judecători, procurori, personalul asimilat acestora, magistraţi-asistenţi sau auditori de justiţie.

Decizia nr. 31/2021 a Înaltei Curţi are în vedere situaţia specialiştilor din cadrul DNA şi DIICOT, însă, deoarece specialiştii IT sunt salarizaţi prin trimiterea la aceeaşi grilă, neavând o grilă proprie, instanţa de recurs consideră că nu poate fi dată o altă interpretare aceloraşi dispoziţii legale în cauza de faţă.

Prin urmare, hotărârile judecătoreşti invocate de recurenţii-reclamanţi nu pot sta la baza admiterii acţiunii.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii - reclamanţi B. şi A. împotriva sentinţei civile nr. 898 din 4 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 februarie 2022.