Challenging an internal communication cancelling a military selection as a final administrative act; admissibility of review of preparatory acts versus final competition results.

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Statul Major al Apărării din Ministerul Apărării Naţionale şi B. - Şeful Direcţiei Personal şi Mobilizare din Statul Major al Apărării, a invocat vătămarea interesului legitim de avansare în carieră şi a drepturilor materiale şi de statut socio-profesionale aferente, precum şi nesoluţionarea situaţiei sesizate şi necomunicarea datelor solicitate prin plângerea prealabilă înregistrată cu numărul CR 461 din 31.05.2018.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1008 din 19 decembrie 2019, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâţi şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Statul Major al Apărării din Ministerul Apărării Naţionale şi B.-Şeful Direcţiei Personal şi Mobilizare din Statul Major al Apărării, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea/aplicarea greşită a normelor de drept material şi cuprinde motive străine de natura cauzei.

Recurentul consideră că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare şi interpretare a normelor prevăzute de Legea 554/2004 precum şi de Ordinele/regulamentele specifice (M59/2015, M69/2015, MS107/207)

Instanţa a acţionat în contra îndatorii de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, inclusiv să ceară explicaţii (oral sau în scris) sau prin punerea în dezbatere a oricărei împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare.

Analizând hotărârea recurată se poate constată cu uşurinţă că, în expunerea situaţiei de fapt şi în motivarea soluţiei au fost reţinute aspecte eronate şi contrare realităţii sau normelor de drept aplicabile.

Recurentul precizează că M59/2015 vizează posturile permanente din structurile din străinătate şi încadrarea în scop de reprezentare pe perioadă determinată (durată a mandatului este de regulă 3 ani).

Pe de altă parte, M69/2015 vizează funcţiile vacante din structurile din ţară şi încadrarea acestora în scop de promovare în funcţie pe durată nedeterminată sau până când se îndeplinesc condiţiile pentru ocuparea următoarei funcţii ca parte a evoluţiei în cariera militară.

În plus, cele două norme juridice stabilesc proceduri şi demersuri diferite după cum se poate observa chiar la o comparaţie simplă dintre prevederile art. 3 şi art. 3^1 M59/2015 pe deoparte şi cele ale art. 8 şi 9 ale M69/2015, pe de altă parte.

În concret, instanţa face confuzii între, pe deoparte, termenii "selecţia iniţială" şi "ierarhizarea şi selecţia" care desemnează etape ale concursului pentru ocuparea posturilor permanente reglementat de M59/2015 ţart. 3A1 alin. (1) lit. b) şi e) şi, pe de altă parte, termenii "ierarhizarea şi selecţia" şi "selecţia" care desemnează chiar sistemul/procesul de selecţie pentru evoluţia în carieră a cadrelor militare reglementat de M69/2015.

În consecinţă, prin modalitatea aleasă de a prezenta situaţia de fapt a cauzei, instanţa nu face decât să ofere, nejustificat şi inechitabil, un bonus de credibilitate şi o nuanţă de legalitate susţinerilor pârâţilor, deşi acestea sunt flagrant în contradictoriu cu normele de drept aplicabile în speţă, respectiv Ordinul M59/2015 care reglementează organizarea şi desfăşurarea concursului pentru ocuparea postului de Locţitor pentru NATO şi UE.

Recurentul mai susţine că instanţa de fond a admis cererile pârâţilor reţinând doar motivele de fapt şi de drept pe care le susţineau, ignorându-le pe cele care erau împotrivă. În schimb, cererile/argumentele sale au fost respinse, de principiu, chiar dacă erau justificate şi în fapt şi în drept.

Or, toate aceste lucruri sunt împotriva principiilor generale de drept, instanţa având îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.

Prin urmare, instanţa ar fi trebuit să reţină că, în august 2017, s-a iniţiat, de fapt, concursul pentru ocuparea posturilor permanente (nu selecţia sau selecţia iniţială) printre care şi cel de Locţiitor pentru NATO şi UE.

Această corecţie terminologică este susţinută de drept de prevederile art. 12 şi art. 13 din M59/2015 şi, în fapt, chiar de demersurile efectuate în realitate, respectiv de desfăşurarea celor trei activităţi prevăzute ca făcând parte din prima etapă a concursului ("iniţierea concursului") dovedite cu înscrisurile de la dosar.

În detaliu, stabilirea posturilor (art. 12) s-a făcut în baza evidenţelor Direcţiei Personal şi Mobilizare, care conform M59/2015 gestionează aceste posturi, în urma aceste activităţi au fost identificate cele 64 de posturi (printre care şi cel de Locţiitor pentru NATO şi UE) scoase la concurs.

Publicitatea concursului s-a făcut prin lansarea ofertei de posturi cu aplicarea prevederilor art. 13 alin. (1) însemnând publicarea în Buletinul Informativ al armatei nr. 8 şi în INTRAMAN precum şi comunicarea publicării prin adresa-fax nr. P31/1605 din 24.08.2017.

Iar înscrierea candidaţilor conform reglementărilor art. 14 alin. (1) din M59/2015, în cazul recurentului prin raportul cu nr. x din 22.09.2017 - dos.trib)

De asemenea, în aplicarea corectă a prevederilor legale, instanţa ar fi trebuit să reţină ca stare de fapt că, prin declararea ca "respinşi" a celor 5 candidaţi la postul de Locţiitor pentru NATO şi UE (pe motivul nedeţinerii gradului prevăzut), s-a ajuns în situaţia în care, din lipsă de candidaţi pentru participarea la celelalte probe ale concursului, s-a iniţiat din nou concursul doar pentru ocuparea posturilor respective conform art. 20 alin. (1) din M59/2015.

Acest lucru s-a realizat faptic prin însăşi desfăşurarea din nou a celor trei activităţi prevăzute de art. 12 din M59/2015 ca făcând parte din prima etapă a concursului ("iniţierea concursului").

La stabilirea posturilor s-au luat în calcul doar posturile fără candidaţi eligibili la primul concurs, implicit şi postului de Locţiitor pentru NATO şi UE.

În opinia recurentului, instanţa ar fi trebuit să reţină şi un lucru evident, şi anume că iniţierea unui nou concurs în noiembrie 2017 special pentru posturile fără candidaţi eligibili, este echivalentă cu finalizarea de fapt şi de drept a concursului din august 2017 pentru ocuparea posturile vizate.

Recurentul critică, ca netemeinică şi contrară normelor aplicabile, reţinerea în starea de fapt a următoarelor demersuri desfăşurate de pârâţi: analiza/verificarea fişei postului (inclusiv cu constatarea unor înscrisuri incorecte/neactualizate (codul ID, clasa de salarizare); solicitarea actualizării si actualizarea Fisei Postului de către Reprezentata Militară a României la NATO; înştiinţarea Direcţiei Generale Management Resurse Umane (DGMRU) faxul nr. x/15.03.2018 despre necesitatea reanalizării şi actualizării Fişelor de post.

În susţinerea acestei critici menţionează prevederile art. 17 din M59/2015 alin. (1) care arată, în mod explicit, care este activitatea care se desfăşoară în etapa selecţiei iniţiale şi anume analiza îndeplinirii de către candidaţi a specificaţiilor de personal. Deci nicidecum analiza/verificarea Fişei Postului.

Criticăm de asemenea, faptul că instanţa nu a reţinut în starea de fapt toate susţinerile părţilor şi împrejurările pentru a contextualiza cât mai corect cauza.

Instanţa nu a reţinut că, în fapt, la data de 15.03.2018 memoriul original era deja la Direcţia Management şi Resurse Umane, mai precis la Secretariatul Comisiei de selecţie nr. 1 în vederea "ierarhizării si selecţiei" în cadrul concursului iniţiat în noiembrie 2017, astfel că era deja declarat "admis".

În opinia sa, instanţa trebuia să reţină în fapt că s-a decis "organizarea din nou a concursului" nu "reluarea procesului de selecţie", că "a fost anulat concursul anterior" sau "în desfăşurare" nu "selecţia s-a anulat" şi că în luna mai 2018 "a fost iniţiat din nou concursul" nu "procesul de selecţie a fost reluat doar pentru funcţia de locţiitor pentru NATO şi UE" nu "pentru aceeaşi funcţie de locţiitor".

Iniţierea din nou a concursului este dovedită cu înscrisurile de la dosar care arată că activităţile desfăşurate în realitate, sunt cele aferente etapei "iniţierii concursului" aşa cum sunt explicit prevăzute la art. 12 din M59/2015.

Totodată, recurentul mai arată că instanţa a interpretat greşit normele de drept aplicabile când a reţinut faptul că "s-a decis reluarea procesului de selecţie după republicarea funcţiei de locţiitor cu toate elementele actualizate ca şi cum ar fi fost un demers cât se poate de justificat în condiţiile date, şi ca venind firesc în urma celor desfăşurate anterior. În acest fel, instanţa nu face decât să valideze un demers străin cauzei, respectiv din afara reglementărilor aplicabile speţei.

De asemenea, recurentul precizează că instanţa nu indică în concret raţionamentul/raţionamentele în baza căruia/cărora a ajuns la aspectele reţinute în conţinutul soluţiei date şi nici nu arată în concret motivele pentru care s-au admis, sau cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Astfel, nu a reţinut că, în speţa de faţă, decizia de anularea concursului (comunicată cu P4846/23.04.2018) întruneşte toate cerinţele prevăzute de lege pentru a fi considerat, de facto şi de jure, un act administrativ veritabil.

În aplicarea normelor aplicabile, se poate uşor constata că decizia de anulare a concursului iniţiat în noiembrie 2017, comunicată cu adresa x/23.04.2018:

- este un act unilateral (manifestare a voinţei proprii a autorităţii) cu caracter individual (priveşte doar pe cei implicaţi în concurs);

- este emis de o autoritate publică (Statul Major al Apărării prin Direcţia Personal şi Mobilizare), învestită cu putere publică în executarea în concret a legii (în aplicarea art. 74 din Legea nr. 80/1995, art. 30 din Legea nr. 53/2003 şi art. 3 din H.G. nr. 285/2011, Ordinul M59/2015 stabileşte că Statul Major al Apărării prin Direcţia Personal şi Mobilizare gestionează posturile permanente şi, implicit concursul de ocupare a acestora);

- a stins raporturile juridice (ex. statutul de candidat cu drepturi şi obligaţii specifice) dintre participanţii la concurs şi autoritatea publică născute odată cu înscrierea candidaţilor prin raport personal conform art. 14 alin. (1) din M59/2015 (nr. CR 672 din 28.11.2017) în cadrul etapei de iniţiere a concursului din noiembrie 2017 a cărui publicitate s-a făcut prin lansarea ofertei de posturi cu aplicarea prevederilor art. 13 alin. (5) respectiv publicarea şi comunicarea publicării prin adresa-fax nr. P31/2197 din 24.11.2017.

Nu se susţine nici afirmaţia curţii că "acest act ar trebuie să fie contestat odată cu rezultatul concursului deoarece, altfel, ar însemna a perturba procedura de desfăşurare a unui concurs prin posibilitatea recunoscută fiecărui candidat de a contesta oricând orice act apreciat ca vătămător".

Recurentul mai susţine că instanţa de fond în mod greşit a apreciat că "nu au fost iniţiate trei concursuri pentru ocuparea funcţiei de locţiitor pentru NATO şi UE, ci a fost parcursă de mai multe ori etapa selecţiei în cadrul aceluiaşi concurs"

Susţinerea instanţei este contrazisă de prevederile M59 aplicabile, respectiv articolele din cuprinsul întregului Capitol III care reglementează modul de organizare.

Cu alte cuvinte, chiar daca în toate cele trei concursuri a fost vizat postul de Locţiitor pentru NATO şi UE, fiecare dintre acestea este clar delimitat procedural de celelalte prin faptul că au fost iniţiate la momente şi în condiţii diferite.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii a formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinările intimaţilor, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, în fapt, pentru organizarea selecţiei şi încadrarea funcţiei de locţiitor pentru NATO şi UE din cadrul Reprezentanţei Militare a României la NATO şi UE, Direcţia personal şi mobilizare a publicat, în luna august 2017, în Buletinul Informativ al Armatei nr. 8 (document clasificat secret de serviciu) oferta de posturi permanente, printre care se regăsea şi funcţia de locţiitor pentru NATO şi UE.

Concomitent, s-a transmis o adresă de informare către structurile militare privind publicarea posturilor în BIA nr. 8/2017, cu precizări referitoare la consultarea fişelor posturilor pe site-ul intern şi îndeplinirea condiţiilor generale, precum şi termenul de depunere a rapoartelor (31.10.2017).

La concurs s-au înscris cinci candidaţi, printre care şi recurentul-reclamant.

În urma finalizării selecţiei iniţiale, toţi cei cinci ofiţeri înscrişi la concurs au fost declaraţi respinşi, motivul respingerii fiind neîndeplinirea cerinţelor de personal, potrivit art. 17 alin. (3) din Ordinul nr. M.59/2015, şi anume faptul că nu deţineau acelaşi grad cu cel prevăzut în fişa postului, respectiv general de brigadă.

Recurentului i s-a comunicat rezultatul prin adresa transmisă şefului structurii din care face parte, cu faxul nr. P31-2192/24.11.2017.

În data de 24.11.2017, s-a transmis către structurile militare adresa fax nr. x/24.11.2017 privind organizarea unei reselecţii pentru funcţia de locţiitor pentru NATO şi UE cu termenul de depunere a rapoartelor 11.12.2017.

La reselecţia lansată în luna noiembrie 2017, s-au înscris şase candidaţi, inclusiv recurentul-reclamant.

Cu ocazia declanşării verificărilor, în această etapă, din analiza fişei postului de locţiitor pentru NATO şi UE, s-a constatat că elementul de identificare a funcţiei cod ID trecut pe fişa postului înregistrată cu nr. x din 19.01.2016 (document clasificat secret de serviciu), şi anume x corespundea şi funcţiei de Ofiţer 4 (şi şef compartiment) la Compartimentul secretariat şi administrativ - financiar din Reprezentanţa Militară a României la NATO şi UE, în loc să fie actualizat şi înscris ID-ul corect al funcţiei de locţiitor x.

Totodată, coeficientul de ierarhizare salarizare era trecut 8.16, neactualizat în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, lege intrată în vigoare la data de 1 iulie 2017. Coeficientul de ierarhizare salarizare de 8,16 era înscris potrivit Legii-cadru nr. 284/2010, lege abrogată la data de 30.06.2017.

În consecinţă, s-a solicitat Reprezentanţei Militare a României la NATO şi UE să transmită către Direcţia personal şi mobilizare fişa postului de locţiitor corectă şi actualizată, potrivit statului de organizare intrat în vigoare în luna octombrie 2017, conform prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în ceea ce priveşte coeficientul de ierarhizare salarizare, şi ale prevederilor Ordinului nr. MS.107/2I.09.2017 pentru aprobarea "M.RU.-2/1, Norme de definire a funcţiilor personalului din structurile Ministerului Apărării Naţionale (document clasificat secret de serviciu).

Ca răspuns, la data de 15.03.2018, reprezentanţa a transmis fişa postului de locţiitor, actualizată şi corectată cu noul element de identificare ID x, cu coeficientul de ierarhizare salarizare corect de 2,86 (potrivit Legii-cadru nr. 153/2017), cu atribuţiile funcţiei actualizate, fişă înregistrată cu nr. x din 15.03.2018 (document clasificat secret de serviciu).

Având în vedere această situaţie, prin faxul nr. x/15.03.2018 DPM înştiinţează Direcţia generală management resurse umane despre faptul că Reprezentanţa Militară a României la NATO şi UE a primit un nou stat de organizare, care a impus reanalizarea şi actualizarea fişelor de post, în ceea ce priveşte coeficienţii de ierarhizare salarizare, atribuţiile, standardele de realizare ale acestora şi cerinţele specifice ocupării posturilor.

În consecinţă, s-a decis reluarea procesului de selecţie după republicarea funcţiei de locţiitor cu toate elementele actualizate, prin informarea structurilor militare care asigură candidaţi, despre organizarea unei reselecţii.

Astfel, au fost înştiinţaţi şefii structurilor militare din care făceau parte candidaţii, despre modificările survenite, în acest sens fiind transmisă şi adresa de comunicare nr. x/23.04.2018 şefului structurii militare, din care face parte recurentul, prin care acesta a fost informat despre faptul că selecţia s-a anulat şi că va fi reluată la o dată ulterioară care va fi comunicată în timp util structurilor interesate.

În luna mai 2018, procesul de selecţie a fost reluat pentru aceeaşi funcţie de locţiitor, cu adresa de comunicare fax P22-280/10.05.2018, fiind precizate condiţiile specifice de participare la selecţie, adică pot participa la concurs ofiţeri cu gradul de general de brigadă sau de colonel

Recurentul-reclamant a solicitat, prin raportul personal înregistrat cu nr. x din 25.05.2018, participarea la reselecţia organizată în vederea încadrării postului de locţiitor, reselecţie la care s-au înscris opt candidaţi.

În urma etapei de selecţie iniţială, cinci candidaţi, printre care şi recurentul, au fost declaraţi "respins", fapt comunicat structurii din care face parte reclamantul prin adresa fax nr. P21-112 din 06.06.2018, menţionându-se, în ceea ce priveşte pe recurent, că motivul respingerii a fost neîndeplinirea unei funcţii corespunzătoare gradului funcţiei (în cazul de faţă, general de brigadă, potrivit fişei postului) în cadrul Statului Major al Apărării sau în alte structuri centrale ale M.Ap. N.

După etapa de selecţie iniţială, trei candidaţi eligibili au trecut la etapele următoare, evaluarea psihologică (etapa a treia) şi examinarea medicală (etapa a patra), în perioada 27.06-05.07.2018. Ulterior, s-a desfăşurat ultima etapă a concursului, cea a ierarhizării şi selecţiei (potrivit prevederilor Ordinului nr. M.69/2015), iar prin Hotărârea nr. 11 din 26.07.2018 a Comisiei de selecţie nr. 1 un ofiţer a fost declarat "admis" pentru promovarea în funcţie, care a încadrat deja postul de locţiitor pentru NATO şi UE şi se află la post la Bruxelles din luna septembrie 2018.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 31 din Normele privind organizarea şi desfăşurarea concursului/examenului in vederea ocupării de către personalul Ministerului Apărării Naţionale a posturilor permanente din structurile de reprezentare naţională în străinătate, precum şi a celor din structurile internaţionale la care România este parte, aprobate prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.59/2015, cu modificările şi completările ulterioare, prin excepţie de la art. 3 din aceleaşi norme, etapele prevăzute la alin. (1) lit. a) - d) pentru ocuparea posturilor permanente prevăzute cu grad de generali/similari se desfăşoară de către structurile şi la termenele prevăzute de aceste norme.

În ceea ce priveşte etapa privind ierarhizarea şi selecţia candidaţilor pentru ocuparea posturilor permanente prevăzute cu grade de generali/similari, conform art. 31 alin. (3) din normele prevăzute de Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M59/2015, aceasta se realizează de către Comisia de selecţie nr. 1, iar punctajul candidaţilor se determină potrivit criteriilor prevăzute la lit. B) a anexei nr. 11 la formele privind organizarea şi funcţionarea sistemului de ierarhizare şi selecţie în vederea evoluţiei în carieră a cadrelor militare", aprobate prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.69/2015, cu modificările şi completările ulterioare

Deoarece funcţia de locţiitor pentru NATO şi UE din cadrul Reprezentanţei Militare a României la NATO şi UE este prevăzută în stat cu gradul de general de brigadă, prin execuţie de la prevederile Ordinului ministrului apărării naţionale nr. M.59/2015, ierarhizarea şi selecţia finală se fac de către Comisia de selecţie nr. 1, comisie al cărei secretariat tehnic este asigurat de Direcţia generală management şi resurse umane, potrivit "Normelor privind organizarea şi funcţionarea sistemului de ierarhizare şi selecţie în vederea evoluţiei în carieră a cadrelor militare" aprobate prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M69/2015, şi care stipulează regulile de publicitate a funcţiilor scoase la concurs, precum şi pe cele de funcţionare a acestei Comisii;

Totodată, potrivit art. 43 din Normele privind organizarea şi funcţionarea sistemului de ierarhizare şi selecţie în vederea evoluţiei în carieră a cadrelor militare, aprobate prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M69/2015 "în situaţia în care, de la data publicării şi până la data desfăşurării şedinţei comisiilor de selecţie sau, după caz, până la data desfăşurării primei şedinţe a comisiei de selecţie, atunci când procedura prevede interviu, intervin schimbări în definirea funcţiilor sau unele elemente de definire a funcţiilor vacante, au fost publicate eronat, ori încadrarea nu mai este oportună, comandanţii/şefii structurilor centrale si cei ai structurilor subordonate nemijlocit ministrului apărării naţionale dispun următoarele măsuri: înştiinţarea secretariatului tehnic al comisiei de selecţie în analiza căreia se află funcţiile vacante privind anularea selecţiei, postarea pe pagina de Intraman a Secretariatului general a anunţului privind anularea selecţiei, republicarea funcţiei, în situaţia în care este necesară reluarea procesului de selecţie".

Înalta Curte constată că, în mod corect s-a apreciat că se impune reluarea procesului de selecţie, după republicare, a funcţiei de Locţiitor cu toate elementele actualizate raportat la textele legale incidente, obligaţie îndeplinită de Direcţia personal şi mobilizare care a înştiinţat Comisia de selecţie nr. 1, al cărei secretariat tehnic este asigurat de Direcţia generală management şi resurse umane că, în temeiul prevăzut de dispoziţiile art. 43 lit. a) şi c) din Normele aprobate prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M69/2015, va relua procesul de selecţie, pentru funcţia de Locţiitor, în luna mai 2018.

Practic, stoparea selecţiei demarată în noiembrie 2017 şi reluarea selecţiei în aprilie 2018 s-a impus pentru considerente de intrare în legalitate a procesului de selecţie, aspect confirmat de altfel şi de răspunsul Reprezentantei României la NATO si UE din data de 15.03.2018.

Reluarea procedurii de selecţie nu a avut nici un impact asupra condiţiilor de eligibilitate, iar recurentul -reclamant a fost declarat "respins", alături de alţi candidaţi, pentru neîndeplinirea unei condiţii obligatorii, şi anume cerinţa specifică din fişa postului "Tipuri de funcţii obligatorii anterioare" -funcţie corespunzătoare gradului de general de brigadă în cadrul SMAp sau alte structuri centrale ale M.Ap. N., iar motivul pentru care recurentul a fost declarat respins (să fi îndeplinit o funcţie corespunzătoare gradului în cadrul Statului Major General - actualmente în urma modificării Legii nr. 346/2006, Statul Major al Apărării, sau alte structuri centrale ale Ministerului Apărării Naţionale) era prevăzut, atât în fişa postului iniţială, cât şi în cea actualizată.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod temeinic şi legal a reţinut că decizia pretins vătămătoare contestată nu reprezintă decât o operaţiune prealabilă, susceptibilă a fi contestată odată cu actul final al procedurii, respectiv cu decizia de respingere a candidaturii şi cu decizia de declarare ca fiind admis a unei alte candidaturi.

De asemenea, în mod corect s-a reţinut că nu se poate decide asupra fondului acţiunii recurentului, atâta timp cât acesta nu a contestat şi actul de respingere a candidaturii în cadrul selecţiei, respectiv actul prin care a fost declarat admis un alt candidat.

Este de necontestat faptul că, în cauză, nu au fost organizate concursuri distincte, ci în cadrul aceluiaşi concurs s-a dispus reluarea selecţiei, motiv pentru care nu a fost primită susţinerea referitoare la contestarea separată a actului de anulare a celei de-a doua selecţii, independent de contestarea actelor subsecvente şi prin care s-a realizat ocuparea în final a funcţiei de locţiitor pentru NATO şi UE pentru care a candidat recurentul.

Temeinic şi legal a fost reţinut şi caracterul unic la concursului iniţiat în anul 2017, în cadrul acestuia fiind parcursă de trei ori (din diferite motive) cea de-a doua etapă a concursului, şi anume, cea a selecţiei.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că nu este corectă calea procedurală aleasă, respectiv faptul că acţiunea nu este exercitată şi împotriva deciziei de respingere a candidaturii şi a deciziei de admitere a unei alte candidaturi (şi în contradictoriu cu beneficiarul acestei din urmă decizii), respectiv acţiunea nu este exercitată împotriva rezultatului concursului.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentului vizând calificarea Adresei nr. x/23.04.2018 ca fiind act administrativ, Înalta Curte constată că aceasta reprezintă un act intern de corespondenţă între două structuri din cadrul MAPN prin care se aduce la cunoştinţă faptul că selecţia organizată a fost anulată, urmând a fi reluată la o dată ulterioară, iar nu un act administrativ de autoritate în accepţiunea Legii 554/2004 .

În acord cu cele reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că Adresa x/23.04.2018 nu este un act administrative de autoritate, ci este un document preparatoriu, intern, în cadrul procesului de selecţie, neaducându-se vreo vătămare în dreptul cuiva, şi nu poate face aşadar obiectul unei cercetări a legalităţii de către instanţa de contencios administrativ.

Anularea Adresei x/23.04.2018 nu ar influenţa în nici un fel procedura de selecţie din data de noiembrie 2017 şi respectiv mai 2018 sau Hotărârea Comisiei de Selecţie nr. 11/26.07.2018 prin care a fost consemnat rezultatul selecţiei.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentului-reclamant în sensul că nu se impunea contestarea rezultatelor etapelor de concurs, Înalta Curte reţine că potrivit art. 3 alin. (2) lit. b) - d) din Normele aprobate prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M59/2015, cu modificările şi completările ulterioare, doar rezultatele etapelor de concurs pot fi contestate, prin Raport adresat şefului structurii care gestionează postul permanent, respectiv deciziile adoptate în urma analizei îndeplinirii specificaţiilor de personal, conform prevederilor art. 35 alin. (1) lit. a) din aceleaşi norme.

Înalta Curte constată că temeinic şi legal instanţa de fond a reţinut că, prin necontestarea actelor subsecvente deciziei de anulare a selecţiei organizate în vederea încadrării funcţiei de locţiitor, respectivele acte rămân valabile, nefiind automat desfiinţate.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1008 din 19 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal,ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 februarie 2022.