Claw-back tax obligation for undelivered authorized medicines under O.U.G. 77/2011

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea notificării x/13.08.2018 emisă de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 838 din 25 noiembrie 2019, a respins excepţia inadmisibilităţii cererii principale, a admis excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale, a respins cererea principală formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiată şi, totodată, a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate în contradictoriu cu reclamanta S.C. A. S.R.L., ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta S.C. A. declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După prezentarea situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că valoarea la care s-a calculat taxa nu are legătura cu veniturile acesteia, întrucât se referă la veniturile altor persoane (adaosuri comerciale) dar şi faptul că s-a calculat pentru medicamente pe care nu le-a comercializat niciodată, iar sentinţa atacată este motivată pe o decizie a Curţii Constituţionale privitoare la discriminare.

Recurenta susţine că nu a negat dreptul Statului Roman de a stabili impozite şi taxe, a arătat doar că această taxă este stabilită în mod nelegal, întrucât priveşte veniturile altor persoane.

În opinia sa, instanţa de fond în mod greşit a stabilit faptul că sumele indicate în lista transmisă de CNAS nu constituie mijloc de probă suscceptibil de a combate în mod eficient înregistrările sistemului informatic unic integrat.

Numai că, sentinţa recurată are în vedere doar un control formal şi nu unul efectiv.

În calitate de plătitor de taxă para fiscală, în condiţiile în care contestă faptul că a fabricat un produs medicamentos şi pe care nu l-a comercializat, are tot dreptul ceară intimatei să facă dovada cu privire la persoana care a solicitat decontarea acestor medicamente inexistente şi să depună întreaga documentaţie prevăzută de H.G. nr. 400/2013.

În cauza de faţă, relevant este, în opinia recurentei, dacă sunt aplicabile prevederile art. 148 alin. (2) din Constituţie, respectiv dacă există sau nu contradicţii între O.U.G. nr. 77/2011 şi CEDO, art. 1 Protocolul 1, Adiţional.

Respectiv, dacă trebuie să se calculeze taxa claw-back la veniturile realizate de alte persoane, cum prevede O.U.G. nr. 77/2011, ori la veniturile producătorului, respectiv, la valorile legal decontate pentru medicamentele compensate ale unui producător, iar determinarea valorii se poate face prin expertiză contabilă. Crede că şi unităţile de stat trebuie să respecte legea.

Recurenta mai precizează că au fost cazuri, când în mod fals au fost solicitate şi s-au făcut decontări pentru produse compensate pentru care, avea ordin de preţ, erau înscrise pe lista CANAMED, dar nu erau puse în fabricaţie.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurenta-reclamantă a solicitat anularea notificării x/13.08.2018 emisă de pârâtă prin care s-a stabilit obligaţia de a declara în lista medicamentelor pentru care se datorează contribuţie trimestrială, toate medicamentele pentru care reclamanta deţine o APP valabilă pe teritoriul României, pusă efectiv pe piaţă şi de a-şi asuma plata contribuţiei pentru trimestrul I 2018 pentru medicamentele din adresă, respectiv Bromhexin Slavia 8 Mg şi Clotrimazol, pentru care este înregistrată valoarea de consum suportată din bugetul FNUASS şi al Ministerului Sănătăţii aferentă vânzărilor plătitorului de contribuţie aşa cum este definit de O.U.G. nr. 77/2011.

Obligaţia a fost stabilită în sarcina recurentei-reclamante ca urmare a faptului că, în urma centralizării valorii consumului de medicamente suportate din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii aferent trimestrului I din anul 2018, codul CIM W06829001 şi codul CIM W 13738001 au fost identificate ca fiind utilizate şi raportate de canalele de eliberare menţionate la art. 5 alin. (4) lit. b) din O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările şi completările ulterioare, deşi aceste medicamente nu au fost declarate de deţinătorul de autorizaţie de punere pe piaţă S.C. A. S.R.L. în lista medicamentelor pentru care se datorează contribuţia trimestrială, în conformitate cu prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările şi completările ulterioare.

Recurenta- reclamantă a transmis lista medicamentelor pentru care datorează contribuţia trimestrială pentru trimestrul I din 2018 (înregistrată la CNAS cu nr. x/12.04.2018), fără a îndeplini obligaţia prevăzută la art. 4 alin. (2A1) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare, pentru medicamentele cu codurile CIM W06829001 Bromhexim comprimate de 8 mg şi Wl3738001 Clotrimazol cremă. Urmare transmiterii acestei liste, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a procedat la stabilirea consumului centralizat de medicamente corespunzător trimestrului I - 2018, listă în care nu se regăsesc şi codurile CIM W06829001 şi W 13738001 pentru care s-a identificat consum în trimestrul I - 2018, astfel că s-a solicitat ca reclamanta să declare în listă şi aceste două medicamente pentru care deţine APP.

De asemenea, recurenta-reclamantă a susţinut că cele două medicamente ce fac obiectul notificării contestate sunt clasificate ca produse OTC, comercializându-se fără prescripţie medicală, nefiind incluse în programele naţionale sau în listele de decontare, neavând ordin de preţ aprobat de Ministerul Sănătăţii, şi deci nebeneficiind de decontare din bugetul FNUASS, ori al Ministerului Sănătăţii.

Înalta Curte constată că, în cauza de faţă, actul normativ aplicabil pentru stabilirea contribuţiei trimestriale este O .U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, astfel cum a fost modificată si completată prin O.G. nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal -bugetare, O.U.G. nr. 69/2014 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul sănătăţii şi pentru modificarea unor acte normative, O.U.G. nr. 2/2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi alte măsuri şi O.U.G. nr. 12/2015 privind aprobarea susţinerii cheltuielilor de întreţinere şi funcţionare a Formaţiunii Medicale ROL 2 din bugetul Ministerului Sănătăţii şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul sănătăţii.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că instanţa de fond în mod corect a apreciat că, prin O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, începând cu data de 01.10.2011, s-a reglementat obligaţia tuturor deţinătorilor autorizaţiilor de punere pe piaţă, de a plăti o contribuţie, în funcţie de procentul de creştere a consumului de medicamente aplicat la consumul individual al fiecăruia dintre aceştia. Acest act normativ a fost modificat şi completat prin O.U.G. nr. 110/2011, în sensul că începând cu 01.01.2012 s-a modificat modul de calcul al contribuţiei trimestriale.

Ulterior, modul de calcul al contribuţiei trimestriale reglementat de O.U.G. nr. 110/2011 a fost modificat prin O.G. nr. 17/2012 şi O.U.G. nr. 69/2014, în sensul că acesta se realizează potrivit formulei prevăzute la art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, unde CTt siBAt nu includ TVA.

În ceea ce priveşte procentul "p" pentru trimestrul I din anul 2018 acesta se calculează potrivit formulei prevăzute la art. 3 alin. (2) din O.U.G nr. 77/2011, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 69/2014, privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul sănătăţii şi pentru modificarea unor acte normative, astfel:

p =(CTt-BAt)x100

CTt unde:

CTt = valoarea consumului total trimestrial de medicamente pentru care există obligaţia de plată suportată din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii raportată Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate;

BAt = bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, unde CTt şi BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar BAt este de 1.515 milioane RON.

Potrivit art. 3 alin. (3) coroborat ac art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare, atribuţiile exclusive ale intimatei sunt acelea de a transmite procentul "p" şi consumul centralizat de medicamente, conform datelor înregistrate pe platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate.

Contribuţia trimestrială este destinată să suplimenteze bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, fiind o taxă parafiscală cu o destinaţie specială reglementată prin O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare şi plătită pentru medicamentele care au parcurs circuitul comercial şi de care au beneficiat pacienţii, decontate din bugetul FNUASS.

Conform dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare au obligaţia plăţii acestei taxe deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, respectiv producătorii\importatorii de medicamente care au pus efectiv pe piaţă medicamentele şi obţin profit din vânzarea acestora.

Analizând lista medicamentelor transmisă de recurentă, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a procedat la stabilirea consumului centralizat de medicamente corespunzător trimestrului I - 2018, constatând că în listă nu se regăsesc şi codurile CIM W06829001 şi W 13738001 pentru care s-a identificat consum în trimestrul 2018.

Or, potrivit prevederilor art. 4 alin. (2) şi alin. (2AI) din O.U.G. nr. 77/2011, declaraţia depusă de DAPP/reprezentantul legal creează obligaţia de plată a contribuţiei trimestriale cu condiţia ca medicamentele consumate (eliberate) să se regăsească printre cele prevăzute la art. 1 din actul normativ mai sus menţionat.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond în mod corect a reţinut că în urma centralizării valorii consumului de medicamente suportate din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii aferent trimestrului I 2018, cod CIM W06S29001 şi codul CIM W 13738001 au fost identificate ca fiind utilizate şi raportate de canale de eliberare menţionate la art. 5 alin. (4) Hi. b) din O.U.G. nr. 77/2011, medicamente care nu au fost declarate de deţinătorul de autorizaţie de punere pe piaţă S.C. A. S.R.L. în lista medicamentelor pentru care se datorează contribuţia trimestrială în conformitate cu prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011.

Pe cale de consecinţă, instanţa de fond în mod temeinic şi legal a constatat faptul că respectivele coduri CIM fac obiectul contribuţiei trimestriale conform art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că CNAS nu a comunicat recurentei în Notificarea aferentă trimestrului I 2018 valoarea consumului de medicamente aferentă codului CIM W06829001 şi codului CIM W13738001, având în vedere faptul că aceasta nu a depus lista actualizată a medicamentelor pentru care se datorează contribuţia trimestrială, până la data de 15 inclusiv, a lunii următoare încheierii trimestrului I 2018, iar în declaraţia existentă la nivelul CNAS aceste coduri CIM nu se regăsesc.

Faptul că recurenta-reclamantă afirmă că "nu a "comercializat niciodată medicamentul cu codul CIM W06829001 şi codul CIM W13738001 în sistemul închis al farmaciilor spitalelor si nu a participat la licitaţii pentru achiziţii publice," nu înseamnă că aceste medicamente nu au fost consumate în trimestrul I 2018, având în vedere că potrivit art. 799 alin. (6) din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările ulterioare, "în cazul medicamentelor decontate în cadrul sistemului naţional de asigurări sociale de sănătate, deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă/reprezentantul acestuia în România ia toate măsurile necesare astfel încât distribuţia angro a acestor medicamente să se realizeze prin minimum 3 distribuitori angro autorizaţi". Astfel, achiziţia acestor medicamente putea fi făcută de furnizorii de servicii medicale şi medicamente de la alţi distribuitori şi nu neapărat de la recurenta-reclamantă.

Astfel fiind, instanţa de fond a reţinut în mod temeinic şi legal faptul că recurenta-reclamantă datorează contribuţia trimestrială pentru medicamentele asumate inclusiv prin propriile declaraţii depuse în baza prevederilor art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011 referitoare la lista medicamentelor pentru care datorează contribuţia trimestrială.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 838 din 25 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 februarie 2022.