Appeal dismissed; salary reduction and removal of doctorate allowance for prosecutor upheld under public sector wage framework

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, astfel cum a fost completată în data de 19.09.2018, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea parţială a Ordinelor nr. 614/27.07.2017 şi nr. 36/23.01.2018 emise de pârâtă, obligarea pârâtei la acordarea, începând cu data de 01.07.2017 a sumei de 4.169 RON reprezentând spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi spor pentru păstrarea confidenţialităţii şi a drepturilor aferente titlului ştiinţific (fie spor de 15% din indemnizaţia de încadrare brută lunară, fie indemnizaţia de 50% din salariul de bază minim brut pe ţară), obligarea pârâtei la plata diferenţelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit celor de mai sus şi cele încasate pe perioada 01.07.2017 - zi, actualizate cu inflaţia, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 5314 din 12 decembrie 2018, a respins excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect anularea Ordinului nr. 36/23.01.2018, ca neîntemeiată şi, totodată, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că în plângerea prealabilă, pe lângă aspectele referitoare la sporul de doctorat, a menţionat expres că, prin ordinul contestat, i s-au diminuat drepturile salariate (cuantumul sporului pentru risc fi suprasolicitare neuropsihică şi al sporului de confidenţialitate de la 4.169 RON la suma de 2.432 RON) şi a solicitat "emiterea unui nou ordin, prin care să i se recalculeze drepturile salariale...", deci inclusiv cu referire la cele două sporuri.

Pe fondul diminuării sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi a sporului de confidenţialitate, motivarea primei instanţe este străină de natura cauzei şi sub unele aspecte contradictorie, iar considerentele aferente sunt reţinute cu încălcarea şi aplicarea greşita a normelor de drept material, întrucât raţionamentul juridic aplicat de prima instanţă pentru interpretarea şi aplicarea normelor aplicabile în speţă din Legea nr. 330/2009, din O.U.G. nr. 83/2014 şi Legea de aprobare nr. 71/2015, precum şi din O.U.G. nr. 27/2006 este în opinia sa greşit.

Nu s-a realizat nicio "recalculare retroactivă teoretică", aşa cum se reţine în sentinţa atacată, ci, pentru anul 2015, s-a aplicat sistemul de salarizare ce a rezultat practic şi din O.U.G. nr. 83/2014 şi Legea de aprobare nr. 71/2015, inclusiv sporul distinct de doctor de 15% prevăzut la art. 5 din O.U.G. nr. 27/2006 şi evidenţiat astfel în ordinele de salarizare.

Toace cele trei sporuri erau reglementate în mod distinct de legislaţia aplicabilă, astfel încât ele se aplicau tot distinct.

Prima instanţă a pronunţat soluţia atacată susţinând faptul că art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 se interpretează în sensul că indemnizaţia de doctorat se acordă numai cu condiţia ca "cea mai mare parte a activităţii unui salariat să se desfăşoare în domeniul în care s-a obţinut titlul".

În opinia recurentului, norma prevede numai condiţia desfăşurării activităţii în domeniul în care este deţinut titlul de doctor, iar nu şi ponderea activităţii în domeniul respectiv. Cu alte cuvinte, legea nu condiţionează acordarea indemnizaţiei de o anumită preponderenţă a activităţii desfăşurate în domeniul în care s-a obţinut titlul şi, deci, legiuitorul nu a intenţionat să condiţioneze acordarea indemnizaţiei de desfăşurarea unei activităţi cu titlu principal în domeniul în care s-a obţinut diploma de doctor.

Recurentl mai susţine că activitatea cuprinsă în teza de doctorat, cât şi fondul de relaţii internaţionale în domeniul penal al criminalităţii organizate, se identifică perfect cu o mare parte a activităţii pe care o desfăşoară în calitate de procuror-şef al DIICOT - Biroul Teritorial Arad.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, aceste atribuţii de relaţii internaţionale nu revin în mod exclusiv conducerii centrale a DIICOT, ci şi conducerii teritoriale, iar nu numai pe cale de delegare, ci în primul rând ca urmare a realizării activităţilor operaţionale şi operative - ce presupun o latură importantă de relaţii internaţionale - de către structurile teritoriale, precum cea condusă de recurent.

În aplicarea motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul consideră că este nelegală ignorarea de către prima instanţă a motivului constând în încălcarea art. 74 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 prin ordinele contestate.

Din examinarea şi coroborarea acestui cadru legal, rezultă trei concluzii esenţiale pentru prezenta cauză:

- drepturile salariale ale magistraţilor nu pot fi diminuate decât, în mod exclusiv şi exhaustiv, fie pe calea atragerii răspunderii disciplinare, fie prin adoptarea de către legiuitor a unor norme speciale de salarizare;

- orice alta formă de diminuare a drepturilor salariale ale magistraţilor, precum prin ordin al magistratului cu funcţie de conducere în subordinea administrativă a căruia se află magistratul afectat, este interzisă, respectiv nelegală;

- diminuarea drepturilor salariale ale magistraţilor nu poate fi dispusă pe calea umor norme generale, respectiv care să se aplice mai multor categorii de personal şi funcţii, ci numai prin reglementarea unor norme speciale care să se refere în mod restrictiv la salarizarea magistraţilor;

- drepturile salariale ale magistraţilor, stabilite în prealabil intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, nu pot fi diminuate decât în măsura în care aceasta din urma reglementează, pe cale de norme speciale, fie un prag inferior de salarizare, fie o suprimare expresă a unui element de salarizare.

În prezenta cauză, pe de-o parte s-a diminuat sporul pentru risc si suprasolicitare neuropsihică şi a sporului de confidenţialitate, prin ordin al Procurorului-şef Direcţie, iar, pe de altă parte, s-a înlăturat sporul/indemnizaţia pentru titlul ştiinţific de doctor, invocându-se exclusiv norme generale, iar nu norme speciale aplicabile restrictiv magistraţilor.

În susţinerea recursului sunt indicate şi redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"

Înalta Curte constată că din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurentul-reclamant a obţinut titlul ştiinţific de doctor, conform Ordinului MECTS nr. 4387/06.06.2011 şi diplomei nr. 325/27.06.2011 emisă de Universitatea "Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca, cu teza de doctorat "Ameninţări neconvenţionale la adresa securităţii internaţionale. Studiu de caz privind criminalitatea organizata în sud-estul Europei după Acordul de la Dayton - S.U.A., 1995".

În temeiul acestui titlu, prin Ordinul nr. 148/30.06.2015 şi prin Ordinul 1703/30.07.2015, intimata a recunoscut, cu începere din data de 09.04.2015, dreptul recurentului-reclamant la un spor de 15% din indemnizaţia brută lunară de încadrare.

Prin Ordinul nr. 614/27.07.2017, intimata a eliminat acest spor, cu începere din data de 01.07.2017, în temeiul art. 14 alin. (1) şi art. 39 alin. (3) din Legea nr. 153/2017, cu motivarea că titlul de doctor nu ar fi obţinut în domeniul în care îşi desfăşoarş activitatea.

Totodată, prin acelaşi ordin s-a diminuat suma acordată cu titlu de spor de risc şi spor de confidenţialitate de la 4.169 RON la 2.432 RON.

Recurentul-reclamant a formulat contestaţie administrativă, aceasta fiind însă respinsă prin adresa x din 21.09.2017, cu motivarea că domeniul "relaţii internaţionale" în care a fost obţinut titlul de doctor aparţine ramurii "ştiinţe politice" şi nu ramurii "ştiinţe juridice" potrivit H.G. nr. 140/2017.

Ulterior, prin Ordinul nr. 36/23.01.2018, drepturile salariale ale recurentului-reclamant au fost recalculate în baza art. 38 alin. (3) din Legea 153/2017, cu începere din data de 01.01.2018, în sensul că elementele salariale încasate în luna decembrie 2017 au fost majorate cu 25%.

Sporul pentru titlul ştiinţific de doctor, de care a beneficiat recurentul-reclamantu în perioada 09.04.2015-01.07.2017, nu a fost evidentiat în mod distinct în cadrul elementelor salariale, ci a fost introdus în cadrul "valorii nominale" acordate în temeiul Legii nr. 330/2009, pe toata perioada 01.01.2010-01.07.2017 în vederea atingerii nivelului salarial din mai 2009.

În urma obţinerii titlului de doctor şi în urma intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, salarizarea recurentului-reclamant trebuia adusă la acelaşi nivel cu salarizarea unui magistrat care obţinuse titlul de doctor anterior datei de 31.12.2009.

Astfel, s-a realizat o recalculare retroactivă teoretică, a nivelului salarial din luna mai 2009 prin includerea sporului de doctor de 15% din indemnizaţia lunară brută de încadrare potrivit art. 5 din O.U.G. nr. 27/2006, în vigoare la acea dată.

Ordinele contestate au fost emise de procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism în exercitarea prerogativelor recunoscute de art. 3 alin. (2) şi art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 78/2016 pentru organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi în aplicarea noilor reglementări privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Conform art. 1 alin. (3) din Legea cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt şi rămân în mod exclusiv, cele prevăzute în prezenta lege".

Înalta Curte apreciază că susţinerile recurentului în sensul că ordinele contestate au fost emise cu încălcarea art. 74 alin. (2) din Legea ni. 303/2004, iar prin redactarea art. 14 din Legea nr. 153/2017 "legiuitorul nu a avut în vederea şi categoria magistraţilor", sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite.

Stabilirea drepturilor salariale ale tuturor procurorilor din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, începând cu data de 1 ianuarie 2018, s-a făcut prin aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (3) din Legea nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv majorarea cu 25% (28,5% în cazul personalului care beneficia de scutire de impozit pe venit în luna decembrie 2017) faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, a cuantumului brut al indemnizaţiilor de încadrare precum şi a cuantumului brut al sporurilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din indemnizaţia brută de încadrare.

La calculul indemnizaţiilor de încadrare a fost avută în vedere o valoare de referinţă sectoriala de 445,5 RON, aceeaşi utilizată la nivelul Ministerului Public începând cu data de 1 octombrie 2016.

Sporurile pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi cel de confidenţialitate se stabileau, începând cu data de 01.01.2010, conform dispoziţiilor art. 4 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, într-un cuantum care, împreună cu noua indemnizaţie de încarate brută lunară şi cu celelalte sporuri prevăzute de lege (respectiv sporul de 15 % pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase), să fie egal cu câştigul salarial aferent lunii mai 2009, stabilit prin includerea unui spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% şi a unui spor de confidenţialitate, ambele calculate la salariul de bază sau, după caz, la indemnizaţia de încadrare bruta lunară.

Prin urmare, cuantumul sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi sporului de confidenţialitate este calculat ca o valoare nominală obţinută din diferenţa dintre câştigul salarial aferent lunii mai 2009 şi indemnizaţia de încadrare brută lunară, precum şi sporul pentru condiţii deosebite de muncă, nu prin aplicarea de procente la indemnizaţia de încadrare.

În ceea ce priveşte sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv sporul pentru păstrarea confidenţialităţii de până la 5%, aplicate la indemnizaţia lunară de încadrare, astfel cum sunt prevăzute de art. 5 din Capitolul VIII al Anexei V la Legea nr. 153/2017, acestea se acordă de la momentul în care indemnizaţiile de încadrare sunt stabilite la nivelul prevăzut pentru anul 2022. Această modalitate de acordare a sporurilor este în concordanţă cu precizările Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, agreate de reprezentanţii Curţii de Conturi a României, privind stabilirea salariilor şi a sporurilor în cadrul familiei ocupaţionale Justiţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, "Personalul care deţine titlul ştiinţific de doctor beneficiază de o indemnizaţie lunară pentru titlul ştiinţific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care deţine titlul. Cuantumul salarial al acestei indemnizaţii nu se ia în calcul la determinarea limitei sporurilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor prevăzută la art. 25".

De asemenea, conform prevederilor art. 39 alin. (3) din acelaşi act normativ, "Sporul pentru titlul ştiinţific de doctor, acordat cu sumă compensatorie sau ca spor la salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare, după caz, de la data aplicării prevederilor prezentei legi nu se mai acordă, personalul care deţine titlul de doctor ştiinţific de doctor, indiferent de data obţinerii acestuia beneficiind de prevederile art. 14."

Înalta Curte reţine faptul că recurentul-reclamant deţine titlul ştiinţific de doctor în domeniul de studii universitare de doctorat relaţii internaţionale.

Contrar susţinerilor recurentului, pentru a stabili dacă acesta îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care deţine titlul, trebuie avute în vedere dispoziţiile Anexei 1 la Hotărârea Guvernului nr. 140/2017 privind aprobarea Nomenclatorului domeniilor şi al specializărilor/programelor de studii universitare şi a structurii instituţiilor de învăţământ superior pentru anul universitar 2017-2018). Conform normei invocate, domeniul de studii universitare de doctorat relaţii internaţionale aparţine ramurii de ştiinţă Ştiinţe politice, în timp ce domeniul de studii universitare de doctorat drept se regăseşte în ramura de ştiinţă Ştiinţe juridice.

Recurentul-reclamant îndeplineşte funcţia de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. şi exercită funcţia judiciară de urmărire penală. Totodată, atribuţiile stabilite în competenţa structurii de parchet specializate vizează preponderent activitatea de urmărire penală.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod temeinic şi legal a reţinut că titlul recurentului-reclamant este obţinut formal într-un alt domeniu decât cel juridic şi că aceasta prezintă tipurile de ameninţări neconvenţionale la adresa securităţii statelor (în principal europene şi în special sud-est europene) şi variantele de răspuns ale statelor, finalitatea lucrării fiind aceea de a evidenţia necesitatea ca statele să se adapteze la noul model de organizare a autorilor ameninţărilor (organizare preponderent de tip reţea, în locul structurilor clasice bazate pe ierarhie).

Teza se prezintă sub forma unei combinaţii de consideraţii teoretice cu privire la concepte precum "securitate" sau "ameninţări neconvenţionale", cu analize politice, sociale, economice şi chiar militare, ale cauzelor de insecuritate în sud-estul Europei (autorul enumerând o multitudine de cauze, fenomenul crimei organizate fiind doar una din ele), făcând un istoric al principalelor evenimente de după căderea blocului comunist în anul 1989 (ex. războiul din fosta Iugoslavie) şi evidenţiind necesitatea unei strânse cooperări la nivel politic între state şi crearea unor structuri/instrumente de cooperare, care apoi să fie implementate inclusiv în domeniul judiciar.

Înalta Curte constată că instanţa de fond temeinic şi legal a reţinut că pentru a se înscrie în domeniul tezei doctorale, activitatea recurentului-reclamant ar trebui să fie de exemplu de reprezentant al României, fie în relaţie directă cu alte state, fie în cadrul unui organism de cooperare creat în comun cu alte state.

Funcţia de conducător al DIICOT-Biroul Teritorial Arad are un nivel de reprezentare redus, România fiind reprezentată în raporturile cu alte state, în domeniul criminalităţii organizate, de către conducerea centrală a DIICOT şi numai în mod excepţional, prin delegare, de către procurori din structurile teritoriale.

De asemenea, în mod corect s-a apreciat că participările recurentului-reclamant la unele conferinţe internaţionale, la unele schimburi de experienţă sau ateliere/seminarii pe teme de criminalitate organizată, deşi relativ numeroase, au avut caracter punctual, ocazional, nefiind vorba de o reprezentare permanentă în cadrul unei instituţii de cooperare interstatală, această activitate având o pondere foarte mică în cadrul ansamblului de activităţi pe care le implica funcţia de procuror-şef, ponderea principală constituind-o, firesc, efectuarea propriu-zisă a lucrărilor penale, avizarea celor efectuate de procurorii din subordine, soluţionarea plângerilor împotriva actelor de urmărire penală etc.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că solicitarea sau efectuarea de comisii rogatorii în materie penală reprezintă un act de procedură penală, mai exact o administrare de probe, care nu are legătură cu teza de doctorat a reclamantului şi care oricum are şi ea o pondere redusă în ansamblul activităţilor de urmărire penală.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 5314 din 12 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 februarie 2022.