Clawback contribution dispute: appeals dismissed, upholding partial annulment for improper VAT inclusion

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea comunicării transmisă de CNAS prin e-mail în data de 01.08.2013, a adresei nr. x/01.08.2013 prin care CNAS a transmis datele necesare în vederea stabilirii şi achitării contribuţiei clawback aferentă trimestrului II al anului 2013 şi a adresei nr. x/06.09.2013 prin care CNAS a răspuns contestaţiei depusă de reclamantă.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2668 din 20 decembrie 2019, a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, a anulat parţial adresa nr. x/01.08.2013 şi adresa nr. x/06.09.2013 numai în ceea ce priveşte suma corespunzătoare TVA de 9% inclus în valorile comunicate pentru plata contribuţiei clawback, a respins în rest cererea, ca neîntemeiată, precum şi cererea de majorare a onorariului de expert.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond atât reclamanta A. S.A. cât şi pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate au formulat recurs.

3.1. Reclamanta A. S.A., prin motivele de recurs arată că în cuprinsul motivării sentinţei recurate, instanţa de fond a făcut o greşită aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale speciale aplicabile în cauza de faţă.

Instanţa de fond a apreciat că este întemeiat doar motivul privitor la includerea TVA în valorile comunicate pentru plata contribuţiei de clawback, astfel că a admis în parte acţiunea şi a anulat în parte Notificarea şi Adresa nr. x/06.09.2013, "numai în ceea ce priveşte suma corespunzătoare TVA de 9% inclus în valorile comunicate pentru plata contribuţiei de clawback.

În opinia sa, sentinţa pronunţată de instanţa de fond este nelegală, în condiţiile în care instanţa a respins, în mod nelegal, celelalte argumente de nelegalitate ale Notificării (altele decât includerea TVA în valorile comunicate pentru plata contribuţiei de clawback)

Chiar şi în prezenţa unui singur motiv întemeiat pe nelegalitatea Notificării (respectiv cel referitor la includerea TVA în valorile comunicate pentru plata contribuţiei de clawback), instanţa de fond trebuia să admită, în tot, acţiunea şi să anuleze în tot Notificarea şi Adresa nr. x/06.09.2013.

Se mai susţine că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea exigenţelor motivării actului administrativ, de care este ţinută autoritatea emitentă, în temeiul art. 31 alin. (3) din Constituţie, al art. 41 alin. (2) lit. (c) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, precum şi a prevederilor care garantează dreptul la un proces echitabil, stabilite atât de art. 6 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, cât şi în art. 21 din Constituţie (motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.).

Considerentele instanţei de fond sunt nelegale, în condiţiile în care Notificarea nu cuprinde suficiente elemente care să-i permită, în calitate de persoană obligată la plata taxei de clawback, să verifice corectitudinea modului de calcul atât în ceea ce priveşte procentul,p", cât şi consumul aferent vânzărilor sale pentru perioada la care se referă Notificarea (trimestrul II 2013).

Aşa fiind, contrar concluziilor instanţei de fond, aspectele invocate de reclamantă vizează nelegalitatea Notificării pentru nemotivarea acesteia, iar comunicarea de către CNAS a unor date suplimentare, care să permită verificarea modului de stabilire a procentului şi a valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor sale pentru trimestrul II 2013, se impune tocmai în considerarea acestei obligaţii a autorităţii (de a emite acte administrative motivate în fapt şi în drept), chiar dacă O.U.G. nr. 77/2011 nu prevede în mod expres obligaţia comunicării acestor date.

În ceea ce priveşte considerentele instanţei de fond, conform cărora "nici motivele de nulitate privind încălcarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului nu sunt întemeiate. (...) Reclamanta a putut, în mod evident, să formuleze o contestaţie în justiţie, fiindu-i încuviinţate probele cerute pentru a combate poziţia autorităţii publice şi având acces la documentele aduse de pârâtă în susţinerea calculelor sale", recurenta le apreciază ca fiind nelegale.

Proba cu expertiza administrată în cauză, astfel cum a fost completată prin răspunsul la obiecţiunile formulate de CNAS, este nerelevantă în ceea ce priveşte verificarea modului de stabilire a procentului "p" şi a valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor pentru trimestrul II 2013.

În mod nelegal a respins instanţa de fond argumentul de nelegalitate privind nemotivarea Notificării, în condiţiile în care nici reclamanta, ca destinatar al actului administrativ, nici instanţa de judecată şi nici expertul nu pot verifica în ce măsura procentul p şi valoarea consumului de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor sale pentru trimestrul II 2013, au fost stabilite în mod corect de către CNAS.

Se mai precizează că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 3 şi 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 şi cu încălcarea articolul 1 al Protocolului nr. 1 al Convenţiei Europene pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale (CEDO) (motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.).

Recurenta mai arată că taxa clawback nu se datorează aprioric pentru toate medicamentele pentru care există autorizaţie de punere pe piaţă, ci prin raportare doar la acele medicamente care sunt efectiv comercializate într-un anumit trimestru.

De asemenea, datele şi informaţiile privind vânzarea de medicamente nu provin de la plătitorii contribuţiei clawback, întrucât aceştia au obligaţia de a depune la C.N.A.S. doar o listă cu privire la medicamentele pentru care, conform legii, se datorează contribuţia şi pe care este posibil să le şi vândă.

În consecinţă, datele avute în vedere de intimata-pârâtă C.N.A.S. la calcularea consumului individual trimestrial provin, în realitate, de la canalele de eliberare menţionate la art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, respectiv farmacii cu circuit deschis, unităţi sanitare cu paturi şi centre de dializă, care le transmit lunar caselor judeţene de sănătate, acestea din urmă centralizând datele la C.N.A.S.

Prin urmare, în mod cu totul nelegal a constatat instanţa de fond că responsabilitatea i-ar aparţine şi că, deci, nici nu se mai impune verificarea susţinerilor noastre referitoare la codurile menţionate in cererea de chemare in judecata.

În realitate, chiar şi în prezenţa unei singure erori privind medicamentele incluse in Notificare, aceasta este nelegală, în condiţiile în care chiar şi o singură eroare afectează toate datele implicate în calculul taxei de clawback.

De asemenea, recurenta consideră că instanţa de fond a încălcat prevederile art. 3 şi 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 şi art. 1 din Protocol nr. 1 al Convenţiei Europene pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale (CEDO), atunci când a confirmat valabilitatea Notificării, deşi valoarea consumului determinată de CNAS este nelegală, întrucât include şi adaosurile distribuitorilor.

Cu privire la acest aspect, precizează că instanţa de fond nici măcar nu a analizat şi nu a răspuns în vreun fel argumentelor invocate cu privire la nelegalitatea includerii în valoarea consumului a adaosurilor distribuitorilor.

Prin Notificare, în mod nelegal, intimata parata CNAS a comunicat valoarea consumului, iar nu consumul de medicamente suportate din FNUASS şi bugetul Ministerului Sănătăţii

În mod evident, consumul de medicamente este diferit de valoarea consumului.

Consumul de medicamente suportate din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii aferent vânzărilor plătitorului de contribuţie, necesare pentru stabilirea contribuţiei, se comunică fiecărui contribuabil de către CNAS, conform art. 5 alin. (4), (6) şi 7 din O.U.G. nr. 77/2011.

Valoarea consumului comunicată de intimata-pârâtă în Notificare este raportată, în mod nelegal, la valoarea de compensare a medicamentelor, acesta fiind aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie, adică a medicamentelor suportate (compensate), fiind valoarea finală la care medicamentele ajung la bolnav, fie prin farmacii, fie prin spitale, şi include automat marjele distribuitorilor şi farmaciilor.

În concluzie, valoarea de compensare, în funcţie de care se stabileşte cuantumul taxei, este egală cu valoarea compensată din preţul de referinţă al medicamentelor ori cu valoarea decontată, în funcţie de categoria din care face parte medicamentul.

Or, atât preţul de referinţă, cât şi preţul de decontare, se stabilesc prin raportare la preţul de vânzare cu amănuntul, în structura căruia nu intra doar preţul de producător (de regulă deţinător de autorizaţie de punere pe piaţă sau reprezentant al acestuia), ci şi adaosul de distribuitor, adaosul de farmacie, precum şi taxa pe valoarea adăugată.

Recurenta mai consideră că Notificarea încalcă art. 1 din protocolul 1 la Convenţie, in condiţiile in care stabilirea şi încasarea unei taxe reprezintă o ingerinţă în dreptul la respectarea bunurilor protejat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 al Convenţiei Europene pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale (CEDO).

În consecinţă, în cazul medicamentelor care se comercializează pe bază de prescripţie medicală, contribuabilii clawback suportă o sarcină fiscală care nu reprezintă doar o consecinţă a beneficiilor pe care ei înşişi le obţin din comercializarea de medicamente compensate, ci şi o consecinţă a beneficiilor obţinute de distribuitorii şi de farmaciile care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate - ceea ce se traduce într-o ingerinţă disproporţionată faţă de scopul urmărit.

Soluţia de anulare în parte a Notificării, numai în ceea ce priveşte suma corespunzătoare TVA de 9% inclus în valorile comunicate pentru plata contribuţiei clawback, este nelegală, în condiţiile în care obligaţia legală este de a calcula, declara şi achita contribuţia clawback în conformitate cu datele comunicate în Notificare, respectiv procentul "p" şi valoarea consumul de medicamente aferent trimestrului II 2013.

3.2. Pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în motivarea recursului, arată că instanţa de fond a apreciat că se impune anularea în parte a adresei CNAS nr. x/01.08.2013 şi a adresei nr. x/06.09.2013, raportat la Decizia Curţii Constituţionale nr. 39/2013, prin care s-au constatat neconstituţionale dispoziţiile art. 31 alin. (5) ale O.U.G. nr. 77/2011, în ceea ce priveşte sintagma "care include şi taxa pe valoarea adăugată".

În cauza de faţă nu este aplicabilă Decizia Curţii Constituţionale nr. 39/2013, având în vedere că această decizie a analizat prevederile art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011 care stabileau formula de calcul a contribuţiei trimestriale, iar în cauza de faţă formula de calcul care s-a aplicat era cea prevăzută la art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2013.

Recurenta susţine că nu avea temei legal pentru a deduce TVA-ul din valoarea consumului individual, prin notificarea contestată de către reclamantă, CNAS i-a adus la cunoştinţă faptul că pentru trimestrul II 2013, consumul de medicamente conţine şi TVA, urmând ca acesta să fie dedus de fiecare DAPP.

Prin urmare, reclamanta avea posibilitatea de a-şi deduce TVA-ul stabilit în procent de 9% în conformitate cu prevederile art. 140 din Codul fiscal, în acest sens neaducându-se nicio atingere principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale aşa cum în mod eronat susţine reclamanta.

În opinia sa, obligaţia de stabilire a cuantumului taxei clawback (acţiune independentă şi anterioară faţă de aceea a calculării contribuţiei) cade în sarcina subiectului plătitor al acestei contribuţii, precum şi faptul că, în această etapă, deţinătorul de autorizaţie de punere pe piaţă a medicamentelor trebuie să procedeze la scăderea TVA-ului în conformitate cu prevederile legale

Pentru trimestrul II 2013 elementele necesare calculării procentului "p" respectiv CTt şi Bat, nu includ TVA, acesta regăsindu-se doar în consumul trimestrial individual.

În susţinerea recursurilor sunt indicate şi redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară, precum şi decizii pronunţate de Curtea Constituţională.

4. Apărările formulate în cauză

Părţile au formulat întâmpinări reciproce prin care au solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinări, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Cu toate că au fost formulate motive de recurs distincte, Înalta Curte le va analiza şi răspunde prin considerente comune.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că la data de 01.08.2013, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a transmis reclamantei notificarea nr. MS/FD/3253, prin care îi face cunoscută valoarea procentului "p" pentru trimestrul II 2013. În data de 09.08.2013 A. S.A, cu adresa nr. x/2013, contestă notificarea CNAS nr. MS/FD/01.08.2013, respectiv valoarea consumului de medicamente pentru care se datorează contribuţia prevăzută de O.U.G. nr. 77/2011 precum şi valoarea procentului "p" pentru trimestrul II 2013, valoarea vânzărilor individuale înregistrate în trimestrul II al anului 2013 precum şi elementele/documentele care au stat la baza întocmirii calculelor. Cu adresa nr. x/06.09.2013, pârâta a respins contestaţia formulată, menţinându-şi punctul de vedere din notificare.

Potrivit calculelor efectuate prin expertiză, pe baza documentelor primite de la CNAS şi de la A. S.A., respectiv rapoartele lunare ale caselor de asigurări de sănătate pe suport de hârtie, valoarea consumului total de medicamente este de 1.289.698.035,90 RON şi include taxa pe valoare adăugată.

În cazul notificării nr. x/01.08.2013 emisă de CNAS, calculul contribuţiei trimestriale comunicate reclamantei pentru trimestrul II 2013 se realizează prin raportare la consumul centralizat de medicamente înregistrat la nivelul CNAS, care include TVA.

Instanţa de fond a reţinut că, în cazul reclamantei, contribuţia clawback aferentă trimestrului II 2013 se calculează prin raportare la preţul medicamentelor incluzând TVA, ceea ce echivalează cu aplicarea unui impozit la impozit, în dezacord cu interpretarea Curţii Constituţionale din Decizia nr. 39/2013, referitoare la prevederile constituţionale privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale. Din această perspectivă, nu au fost primite susţinerile pârâtei, în sensul că preţul de referinţă suportat din FNUASS include şi TVA, astfel încât ar fi firesc ca şi consumul total înregistrat la CNAS să cuprindă TVA.

O calculare a contribuţiei clawback nu numai asupra preţului în sine al medicamentelor, ci şi asupra TVA aplicată preţului medicamentelor, echivalează cu un impozit la impozit (dublă impozitare), constituind o încălcare a principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale instituit de art. 56 alin. (2) din Constituţia României, cât şi a principiului general valabil în materie fiscală conform căruia impozitele şi taxele se aplică asupra materiei impozabile (venituri sau bunuri), nu şi asupra celorlalte impozite.

Cu privire la susţinerile recurentei-reclamante referitoare la faptul că notificarea CNAS nu este motivată în fapt, fiindu-i imposibil să verifice realitatea valorilor consumului comunicat de CNAS, Înalta Curte constată că sistemul de raportare a consumului de medicamente compensate este instituit de legiuitor prin prevederile O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin Decizia nr. 144 din 12 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335/2015, Curtea Constituţională a reţinut că transmiterea în format electronic a datelor necesare pentru calculul contribuţiei trimestriale nu este de natură a contraveni dispoziţiilor constituţionale invocate, ci reprezintă o consecinţă a eliminării barierelor administrative, în scopul instituirii unei proceduri caracterizate prin simplificare şi celeritate în comunicarea informaţiilor. De altfel, datele comunicate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, potrivit prevederilor art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare pot fi contestate de către deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor în termen de 10 zile calendaristice din ziua comunicării datelor, iar depunerea contestaţiilor nu suspendă obligaţia de plată a contribuţiei trimestriale datorate. Contestaţiile vor avea ca obiect datele aferente trimestrului pentru care au fost comunicate, potrivit an. 5 alin. (7), şi vor fi soluţionate prin emiterea unui act administrativ, comunicat contestatarilor în termen de 30 de zile de la data înregistrării acestora. Ulterior comunicării actului administrativ sau la expirarea termenului de 30 de zile, contestatarul se poate adresa instanţei de contencios administrativ, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Având în faptul că plata contribuţiei clawback este trimestrială şi se calculează prin aplicarea procentului "p" la valoarea consumului de medicamente aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie, legiuitorul stabilind numai valoarea procentului "p" ca o constantă pentru toţi subiecţii plătitori, cu aplicarea acestui procent asupra consumului de medicamente decontat de sistemul asigurărilor sociale de sănătate aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie, rezultă că această contribuţie este individualizată pentru fiecare subiect căruia îi revine obligaţia de plată a contribuţiei clawback.

Ordonanţa Guvernului nr. 17/20I2 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, la art. 7 din Secţiunea a 2-a - Reglementări privind contribuţia trimestrială prevăzută de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, prevede în mod explicit faptul că începând cu trimestrul IV 2012, calculul contribuţiei trimestriale se realizează potrivit formulei prevăzute la art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru Finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, cu completările ulterioare, unde CTt si BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată.

Astfel fiind, rezultă faptul că taxa pe valoare adăugată la stabilirea contribuţiei clawback, s-a aplicat exclusiv pentru trimestrele I -III ale anului 2012, şi începând cu trimestrul TV al anului 2012. În urma adoptării O.G. nr. 17/2012, taxa pe valoare adăugată a fost eliminată, astfel ca procentul "p" pentru trim. II 2013 s-a determinat prin eliminarea taxei pe valoare adăugată.

Potrivit art. 3 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările şi completările ulterioare, contribuţia trimestrială pentru trimestrul II 2013 a fost calculată prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie.

Elementele care compun procentul "p" sunt reglementate de către legiuitor prin O.U.G. nr. 77/2011, respectiv prin dispoziţiile art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, care stabilesc modalitatea de calcul a procentul "p astfel:

(CTt - BAt)

CTt

unde:

CTt = valoarea consumului total trimestrial de medicamente pentru care există obligaţia de plată prevăzută la art. 1, suportată din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, raportată Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate:

BAt = bugetul aprobat trimestrial, aferent, medicamentelor suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, unde CTt şi BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar BAt este de 1.515 milioane RON.

Prin urmare, susţinerile recurentei-reclamante sunt lipsite de temei legal, atât timp cât prin O.U.G. nr. 77/2011 s-a prevăzut în mod expres faptul ca procentul "p" se calculează în modalitatea reglementată de art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, dându-se un înţeles clar al noţiunilor de CTt şi BAt care compun procentul "p".

Înalta Curte constată că taxa pe valoarea adăugată a fost exclusă din valoarea indicatorilor BAt şi CTt, calcularea procentului "p" realizându-se prin eliminarea TVA-uluî din valoarea acestor indicatori, potrivit formulei de calcul prevăzută de art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost modificată prin CG nr. 17/2012.

Potrivit actualelor prevederi legale, contribuia clawback datorată de deţinătorii de autorizaţie de punere pe piaţă, respectiv reprezentanţii legali ai acestora, se calculează asupra valorii consumului suportat din bugetul FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii întrucât, pe de-o parte la calcul procentului "p" cei doi indicatori BAt şi CTt nu conţin TVA, iar pe de altă parte, din consumul comunicat de CNAS, subiecţii plătitori sunt înştiinţaţi că valoarea de consum propriu comunicată de CNAS conţine TVA, pe care aceştia să îl deducă.

Conform art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, procentul "p" se calculează asupra valorii consumului de medicamente suportate din bugetul FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii. Astfel, decontarea se face în baza relaţiilor contractuale dintre casele de asigurări de sănătate şi furnizorii de servicii medicale şi medicamente (farmacii, spitale şi centre de dializă). Acestora le sunt decontate medicamentele acordate asiguraţilor la preţul de referinţă/decontare raportat la preţul practicat de farmacie, respectiv preţul de vânzare cu amănuntul, care nu poate fi controlat în cadrul raportului juridic dintre casa de asigurări de sănătate şi farmacie, acesta stabilindu-se în baza raporturilor comerciale dintre producător - distribuitor -farmacie.

Cu privire la susţinerile recurentei-reclamante referitoare la faptul că notificarea şi efectele produse de aceasta încalcă articolului 1 al Protocolului nr. 1 al Convenţiei Europene pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (CEDO), Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 268/2014 a Curţii Constituţionale, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial 487/25.09.2014, s-a statuat că "măsurile instituite prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 sunt tocmai o transpunere a celor statuate în conţinutul Legii fundamentale cu privire la garantarea dreptului la ocrotirea sănătăţii şi, prin urmare, nu aduc atingere prevederilor art. 34 şi art. 44 din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, referitor la protecţia proprietăţii.

Prin urmare, nu se poate susţine că prevederile O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare, încalcă articolului 1 al Protocolului nr. 1 al Convenţiei Europene pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, toţi subiecţii plătitori ai contribuţiei trimestriale supunându-se aceloraşi reguli de impunere a taxei clawback.

O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, prevede obligaţia canalelor de eliberare de a raporta lunar doar date legate de consumul de medicamente prevăzute la art. 1, nu şi date despre trasabilitatea acestora (achiziţie, stocuri, etc.).

Medicamentele prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, eliberate (consumate) prin canalele de eliberare menţionate la art. 5 alin. (4) şi raportate lunar de către acestea, pot proveni din stocurile anterioare, din stocurile şi achiziţia curentă sau doar din achiziţia curentă. Din coroborarea prevederilor art. 1 cu art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, nu reiese superpozabilitatea consumului valoric total trimestrial de medicamente cu datele de vânzări ale fiecărui plătitor de contribuţie doar din trimestrul de referinţă.

CNAS transmite în format electronic DAPP/reprezentanţilor legali, conform art. 5 alin. (7) coroborat cu art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, până la finele lunii următoare expirării trimestrului, consumul valoric centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, iar orice extrapolare a consumului valoric la consum cantitativ este irelevantă, ţinând cont de faptul că medicamentele pot fi eliberate (consumate) într-un trimestru prin toate canalele de eliberare.

Stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia pe baza informaţiilor furniza e de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, conform dispoziţiilor art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, Înalta Curte nu poate primi susţinerea recurentei-pârâte potrivit căreia în cauză nu este aplicabilă Decizia nr. 39/2013 a Curţii Constituţionale.

Înalta Curte constată că prin această decizie s-au constatat neconstituţionale dispoziţiile art. 31 alin. (5) ale O.U.G. nr. 77/2011, în ceea ce priveşte sintagma "care include şi taxa pe valoarea adăugată".

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentelor sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenta - reclamantă A. S.A. şi de recurenta - pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei civile nr. 2668 din 20 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 februarie 2022.