Revocation of national college title void for insufficient administrative motivation

Şedinţa publică din data de 13 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal la data de 11.03.2019 reclamanţii Unitatea Administrativ Teritorială Oraş Cugir şi Liceul Teoretic "David Prodan" Cugir în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale au solicitat să se constate nulitatea absolută a Ordinului Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 5091 din data de 11.09.2018 pentru lipsa motivării, iar, în subsidiar, anularea Ordinului Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 5091 din data de 11.09.2018, prin care s-a revocat titlul de "Colegiu Naţional" acordat unităţii de învăţământ preuniversitar Colegiul Naţional "David Prodan" Cugir, judeţul Alba cu începere din anul şcolar 2018-2019

2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 637 din 22 octombrie 2019, Curtea de apel a respins excepţia inadmisibilităţii şi a admis acţiunea reclamanţilor, dispunând anularea Ordinului Ministerului Educaţiei Naţionale nr. 5091/11.09.2018.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând modificarea sentinţei instanţei de fond în sensul respingerii cererii de anulare a ordinului atacat.

O primă critică adusă sentinţei instanţei de fond se referă la reţinerea ca şi motiv de nulitate a ordinului nemotivarea acestuia. Recurentul critică aceste susţineri din următoarele motive:

Conform practicii judiciare, instanţa de contencios administrativ poate pronunţa o soluţie de anulare a acrului administrativ, dacă este vorba despre o nemotivare totală a acestuia sau dacă din cuprinsul motivelor sumar expuse, judecătorul, dar şi partea vătămată, nu pot analiza şi decela raţionamentul autorităţii emitente. Ori, criteriile minimale de reconfirmare a titlului de Colegiu Naţional/colegiu sunt cunoscute de fiecare unitate de învăţământ precum şi faptul că nerespectarea acestora duce la revocarea titlului, acestea fiind publicate în Monitorul Oficial, iar MEC a informat în acest sens inspectoratele şcolare prin adresa nr. x/25.07.2018. De asemenea, în preambulul ordinului nr. 5091/11.9.2018 se regăsesc toate temeiurile de drept în baza cărora a fost emis acesta. Faptul că în ordinul de revocare a titlului de colegiu nu este redat pe larg motivul care a condus la luarea acestei măsuri, a avut în vedere protejarea prestigiul unităţii şcolare în faţa comunităţii locale.

Mai mult, acest ordin este însoţit de un referat de motivare a acestuia, aşa cum este menţionat la art. 6 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă care a fost comunicat şi instanţei.

Astfel, în raport nelegal de cele evocate, consideră că motivul de nulitate reţinut de instanţei de fond este netemeinic şi.

În ceea ce priveşte critica referitoare la aplicarea eronată a OMECTS nr. 4030/2018 pentru modificarea şi completarea Metodologiei de acordare a titlului de Colegiu Naţional/Colegiu unităţilor de învăţământ preuniversitar, aprobată prin OMEN nr. 3732/2013, consideră că nu se află într-o asemenea situaţie având în vedere următoarele motive:

Reglementările aduse prin ordinul mai sus menţionat nu se aplică unităţilor şcolare care au dobândit deja titlul de colegiu sub imperiul legii vechi şi care nu se regăsesc în situaţia celor care trebuie să solicite reevaluarea la 5 ani, situaţie în care s-ar putea vorbi de o eventuală retroactivitate a actului normativ.

Mai mult, prin ordinul mai sus menţionat nu se introduc criterii noi, ci la criteriile deja existente se aduc anumite precizări referitoare la performanţele absolvenţilor unităţii de învăţământ, mai exact la rata de promovare a examenului de bacalaureat care se raportează la filiera în care se şcolarizează preponderent (teoretică/tehnologică/vocaţională). Aceasta precizare vine în acord cu ansamblul normei, respectiv de acordare a titlului în funcţie de filiera în care şcolarizează preponderent.

Aspectele menţionate au fost avute în vedere încă de la acordarea iniţială a titlului, unitatea reclamantă primind titlul de Colegiul Naţional care potrivit art. 4 din OMECTS nr. 3732/2013 privind aprobarea Metodologiei de acordare a titlului de Colegiu Naţional/Colegiu unităţilor de învăţământ preuniversitar se acordă unităţilor şcolare care şcolarizează preponderent în filiera teoretică. Astfel, în acest context, aprecierea instanţei de aplicare ilegală a criteriul menţionat mai sus este greşită.

Afirmaţia reclamantei conform căreia cunoaşterea noile criterii i-ar fi acordat timp pentru a creşte standardele este cel puţin surprinzătoare. Creşterea permanentă a standardelor de calitate a actului educaţional ar trebui să fie o preocupare continuă a furnizorilor de servicii educaţionale, şi nu o acţiune constrânsă de o normă legală, cu atât mai mult cu cât aceştia doresc menţinerea unei titlu ce necesită o reconfirmare periodică.

Pe de altă parte, nici reclamantul nu indică şi nici instanţa de fond nu a reţinut care este prejudiciul adus prin aşa zisa modificare a criteriilor de performanţă. Cu sau fără precizarea adusă prin norma nouă, situaţia şcolară a unităţii reclamante era similară.

În concluzie, solicită să se constate faptul că la emiterea actului atacat au fost avute în vedere prevederi legale aflate în vigoare la data respectivă, astfel încât critica de retroactivitate a ordinului atacat nu este corectă.

Recurentul susţine că reclamanţii reţin în cererea de chemare în judecată, iar instanţa de fond preia în mod eronat, faptul că analizarea cererii reclamanţilor s-a efectuat cu întârziere, făcând mod greşit trimitere la termenele prevăzute de O.U.G. nr. 27/2003 şi la cele prevăzute de Legea nr. 554/2004, însă prevederile O.U.G. nr. 27/2003 care reglementează procedura aprobării tacite ca modalitate alternativa de emitere sau reînnoire a autorizaţiilor de către autorităţile administraţiei publice, nu se aplică procedurilor de obţinere a unor titluri onorifice ce confirmă activitatea unor unităţi şcolare pentru care există o procedură specială.

În fine, recurentul menţionează că nici în OMECTS nr. 3732/2013 pentru aprobare Metodologiei de acordare a titlului de Colegiu Naţional şi nici în legislaţia generală aplicabilă nu există vreun termen sau vreo etapă care să nu fi fost respectată în emiterea ordinului

4. Apărările formulate în cauză.

Intimaţii-reclamanţi au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii primului motiv de recurs susţinând că a analiza în ce măsură motivarea unui act administrativ este sau nu lacunară ori dacă motivarea este sau nu corectă, presupune o analiză a fondului cauzei incompatibilă cu procedura recursului. În subsidiar, intimaţii-reclamanţi au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 494 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 4 septembrie 2020 s-a fixat termen de judecată la data de 13 ianuarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Cu titlul prealabil, Înalta Curte constată că este nefondată excepţia inadmisibilităţii primului motiv de recurs invocată de intimaţii-reclamanţi, reţinând că argumentele de ordin critic formulate de recurentul-pârât cu privire la primul motiv de recurs se circumscriu motivelor de casare referitoare la greşita interpretarea a legii, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în cauză nefiind incidente considerentele Deciziei nr. 540/2019 la care au făcut referire intimaţii.

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimaţii-reclamanţi Unitatea Administrativ Teritorială Oraş Cugir şi Liceul Teoretic "David Prodan" Cugir au supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ Ordinul Ministerului Educaţiei Naţionale nr. 5059/2018 prin care s-a dispus revocarea titlului de Colegiu.

Curtea de apel a admis acţiunea şi a anulat ordinul contestat, reţinând, în esenţă, că ordinul este nemotivat, soluţie pe care Înalta Curte o constată ca fiind legală.

Astfel, Înalta Curte constată că din cuprinsul Ordinului MEN nr. 5091/11.09.2018 rezultă că, pentru a se dispune revocarea titlului de Colegiu, s-au avut în vedere prevederile art. 4 şi art. 7 alin. (2) din Metodologia de acordare a titlului de Colegiu naţional/Colegiu unităţilor de învăţământ preuniversitar aprobată prin Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 3732/20.05.2013, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi adresa ISJ Alba nr. 6079/31.08.2018 privind solicitarea de revocare a titlului de Colegiu Naţional acordat unităţii de învăţământ reclamante.

Contrar susţinerilor recurentului, Înalta Curte constată că este corectă concluzia primei instanţe sub aspectul nemotivării Ordinului Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 5091 din data de 11.09.2018.

Ordinul MEN nr. 5091/11.09.2018 a fost comunicat unităţii de învăţământ reclamante cu menţiunea de a întreprinde demersurile necesare pentru cuprinderea în reţeaua şcolară cu noua denumire, începând cu anul şcolar 2018 - 2019, fără a i se preciza criteriul din Metodologie neîndeplinit.

Argumentele recurentului privind lipsa necesităţii motivării actului contestat, având în vedere că erau cunoscute criteriile minimale de reconfirmare a titlului de Colegiu Naţional, nefiind necesar a se reda pe larg motivul care a condus la revocarea titlului, câtă vreme ordinul cuprinde temeiurile de drept în baza cărora a fost emis şi este însoţit de un referat de motivare, nu pot fi primite.

Astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, indicarea sumară a temeiurilor de drept (fără menţionarea expresă a criteriilor prevăzute de Metodologie şi neîndeplinite de unitatea de învăţământ reclamantă) şi a adresei ISJ Alba nr. 6079/31.08.2018 (în care nu se precizează criteriile prevăzute de Metodologie şi neîndeplinite de unitatea de învăţământ reclamantă) nu sunt suficiente pentru motivarea actului administrativ, referatul care a stat la baza emiterii Ordinului MEN nr. 5091/11.09.2018 necuprinzând, de asemenea, mai multe informaţii, astfel că lipsa de motivare a actului administrativ contestat nu poate fi suplinită ulterior prin apărări cuprinse în întâmpinare, printr-o adresă de comunicare a actului sau printr-o adresă care nu este nici măcar indicată în cuprinsul actului administrativ contestat şi care a fost depusă la dosar la solicitarea instanţei de judecată.

Înalta Curte reţine că obligaţia motivării actului administrativ constituie o garanţie împotriva arbitrariului conduitei autorităţilor publice, menita să asigure posibilitatea verificării limitelor exercitării puterii discreţionare, apărând ca o condiţie de legalitate ce vizează fondul actului administrativ. În jurisprudenţă s-a reţinut că puterea discreţionară conferită unei autorităţi nu poate fi privită, într-un stat de drept, ca o putere absolută şi fără limite, căci exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor prevăzute de Constituţie sau de lege constituie exces de putere conform dispoziţiilor art. 2 lit. m) din Legea nr. 554/2004.

Similar, şi in jurisprudenţa Uniunii Europene se reţine că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis şi trebuie să prezinte de o manieră clară şi univocă algoritmul urmat de instituţia care a adoptat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate să stabilească motivarea măsurilor şi, de asemenea, să permită instanţelor competente să efectueze analiza actului.

Amploarea şi detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanţele fiecărui caz, o motivare insuficientă sau greşită fiind considerată, de asemenea, a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actelor.

Cerinţa motivării este strict legată de îndeplinirea criteriilor impuse de principiul adoptării actelor normative într-o maniera transparentă, detalierea motivelor fiind necesară şi atunci când instituţia emitentă dispune de o largă putere de apreciere, motivarea conferind actului transparenţă, particularii putând verifica dacă actul este corect fundamentat, şi, în acelaşi timp, permite exercitarea de către instanţa de judecată a controlului jurisdicţional.

Astfel, Înalta Curte constată că, atâta vreme cât ordinul contestat şi referatul care a stat la baza emiterii acestuia nu cuprind criteriilor prevăzute de Metodologie care nu au fost îndeplinite de unitatea de învăţământ reclamantă, doar indicarea sumară a temeiurilor de drept nu poate constitui o motivare a ordinului care să reflecte argumente valabile şi necesare capabile să susţină soluţia adoptată.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte, astfel cum a reţinut şi prima instanţă, constată că ordinul contestat este nemotivat, împrejurare de natură să conducă la anularea acestuia.

În ceea ce priveşte critica privind neretroactivitatea Ordinului MEN nr. 5091/11.09.2018, Înalta Curte constată că, deşi în raport de cele invocate nu se poate reţine o eventuală retroactivitate a ordinului contestat, raportat la faptul că acest act este nemotivat, pentru motivele arătate, soluţia anulării lui este legală.

Având în vedere această soluţie, constatând culpa procesuală a recurentului-pârât, Înalta Curte reţine caracterul întemeiat al cererii de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată formulată de intimaţii-pârâţi şi, în raport de dispoziţiile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., obligă recurentul-pârât Ministerul Educaţiei şi Cercetării la plata sumei de 2000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Oraş Cugir.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) şi 451 alin. (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat şi va obliga recurentul la plata sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării împotriva sentinţei civile nr. 637 din 22 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât Ministerul Educaţiei şi Cercetării la plata sumei de 2000 RON, cu aplicarea art. 451 C. proc. civ., reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Oraş Cugir.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 ianuarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.