Allocation of court costs for partially admitted civil action under Art. 453(2) CPC

Şedinţa publică din data de 13 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare la data de 03.09.2019, reclamantul A. din Judeţul Satu Mare, a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, să pronunţe o hotărâre prin care să dispună anularea Deciziei nr. 1122/18.06.2019, emisă de pârâtă, să constate că imobilul situat în municipiul Carei, judeţul Satu Mare, înscris în CF x Carei, nr. top. x, a făcut obiectul preluării abuzive de către Statul Român, să dispună obligarea pârâtei să emită o decizie de retrocedare în natură a imobilelor în favoarea reclamantului, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea atacată

Prin sentinţa nr. 42/CA din 27 mai 2020 a Curţii de Apel Oradea, secţia a III - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România;

-a anulat Decizia nr. 1122 din 18.06.2019 emisă de pârâtă;

-a constatat caracterul abuziv al preluării de către Statul Român a imobilelor situate în municipiul Carei, str. x, jud. Satu Mare înscrise în C.F. nr. x Carei sub nr. top. x;

-a obligat pârâta să emită o nouă decizie privind soluţionarea cererii de retrocedare formulată de reclamant ţinând seama de considerentele prezentei sentinţe;

-a respins ca nefondate celelalte pretenţii;

-a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 4810 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de recurs, pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România a formulat recurs, criticând soluţia instanţei pentru motive de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a criticat sentinţa instanţe de fond pentru motive de nelegalitate prevăzute de art. 488 al 1, pct. 8 din C. proc. civ., sub aspectul cheltuielilor de judecată la acordarea cărora a fost obligată .

În esenţă, recurenta a susţinut că sentinţa civila nr. 42/CA/2020 a fost dată cu aplicarea greşită a prevederile art. 453 alin. (2) din C. proc. civ., prin obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4810 RON.

Raportat la petitul contestaţiei formulate de către A. din Satu Mare, instanţa de fond, prin sentinţa recurată, a admis doar în parte acţiunea reclamantei.

În acest context, recurenta consideră că instanţa de fond a încălcat prevederile art. 453 alin. (2) din C. proc. civ. prin obligarea sa la plata tuturor cheltuielilor de judecată, în cuantumul solicitat de către reclamantă.

II. Hotărârea instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurente, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat în limitele şi pentru considerentele în continuare arătate:

Argumentele de fapt şi de drept relevante

Curtea de Apel Oradea a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta să emită o nouă decizie privind soluţionarea cererii de retrocedare formulată de reclamant şi a respins ca nefondate celelalte pretenţii, obligând pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 4810 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Motivele de recurs privind aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 453 alin. (2) din C. proc. civ., prin obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată, deşi acţiunea a fost admisă în parte, sunt fondate.

Potrivit dispoziţiilor art. 451 alin. (1) C. proc. civ., "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului. Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei."

Conform art. 453 alin. (2) din C. proc. civ., însă, "Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată" .

Având în vedere aceste dispoziţii, cum instanţa de fond a admis în parte acţiunea, în mod greşit a obligat pârâta la plata în totalitate, către reclamant, a cheltuielilor de judecată în sumă de 4810 RON, fără a avea în vedere culpa procesuală a acesteia.

În acest context, Înalta Curte, în temeiul art. 453 alin. (2) din C. proc. civ., în raport de faptul că acţiunea a fost admisă în parte, constată că se impune reducerea cheltuielilor de judecată.

Pentru considerentele expuse şi în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul formulat de către de pârâtă Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, va casa în parte sentinţa atacată şi, în rejudecare, va reduce cuantumul cheltuielilor de judecată la suma de 2500 de RON, menţinând restul dispoziţiilor atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România împotriva sentinţei civile nr. 42/CA din 27 mai 2020 a Curţii de Apel Oradea, secţia a III - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată, în sensul că reduce cuantumul cheltuielilor de judecată la suma de 2500 de RON.

Menţine restul dispoziţiilor atacate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 ianuarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.