Appeal against judicial inspection closure fails; no indicia of judge's bad faith in insolvency appeal

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2021

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Inspecţia Judiciară - Direcţia de Inspecţie pentru Judecători, solicitând instanţei admiterea contestaţiei formulate, desfiinţarea rezoluţiei nr. C19-2620/21.08.2019 a inspectorului-şef din cadrul inspecţiei judiciare, desfiinţarea rezoluţiei de clasare nr. 2373/A din data de 18 iulie 2019, emisă în dosarul Inspecţiei Judiciare nr. 19-2848 şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.

Intervenientul B. a formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea pârâtei Inspecţia Judiciară, prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenţie şi, ulterior, admiterea definitivă a acesteia ca urmare a respingerii contestaţiei formulate de reclamant.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4362 din 29 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară - Direcţia de Inspecţie pentru Judecători şi intervenientul B., ca neîntemeiată.

A admis în consecinţă cererea de intervenţie accesorie.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul A., pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei).

În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că motivarea instanţei este contradictorie cu soluţia dispusă în cauză şi străină de natura cauzei. În acest sens, recurentul a precizat că, deşi acţiunea sa a fost respinsă, la paragrafele 6-7 de pe pagina 22 din hotărârea instanţei de fond s-a făcut referire la statutul constituţional al judecătorului, respectiv la independenţa şi inamovibilitatea de care se bucură acesta.

Astfel, recurentul a subliniat că atât în memoriul depus la Inspecţia judiciară, cât şi în cadrul dosarului ce face obiectul prezentului recurs, a invocat faptul că soţia preşedintelui Curţii de Apel Galaţi a semnat motivele de apel depuse tardiv în dosarul nr. x/2014, în condiţiile în care nu reprezentase niciodată societatea în insolvenţă până la acel moment. De asemenea, în cadrul dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Bucureşti a arătat, în concret, că întreaga motivare a inspecţiei judiciare reprezintă o preluare ad literam a punctului de vedere al judecătorului vizat de plângere şi al Preşedintelui Curţii de Apel Galaţi - soţul doamnei avocat care a semnat motivele de apel din dosar nr. x/2014 pentru care, nu doar că nu i-a fost acordat dreptul la apărare, dar au fost considerate şi ca fiind depuse în termen, deşi fuseseră formulate la o distanţă de trei luni de la comunicarea soluţiei de fond.

De altfel, a susţinut că practica reprezentării în instanţă a unei părţi din dosar, de către soţia Preşedintelui Curţii de Apel Galaţi, în faza procesuală a apelului, atunci când se doreşte câştigarea cauzei, nu a fost una incidentă doar în această cauză. Astfel, a învederat că, pentru acest motiv de bănuială legitimă, prin dosarele nr. x/2019 şi nr. y/2019, pentru a avea parte de un proces echitabil, a solicitat Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie strămutarea unor dosare de la Curtea de Apel Galaţi unde partea adversă era reprezentată de av. C. soţia Preşedintelui Curţii de Apel Galati - D.. Pe acest motiv, cererile de strămutare au fost admise. În acest context, recurentul a apreciat că susţinerile instanţei de fond cu privire la indepenenţa instanţei care a soluţionat apelul din dosar nr. x/2014 al Curţii de Apel Galaţi, sunt străine de natura cauzei.

De asemenea, recurentul a susţinut că, în motivarea soluţiei, instanţa de fond nu a făcut nicio referire la aspectele invocate de acesta privind influenţa exercitată de soţia Preşedintelui Curţii de Apel Galaţi ori motivarea soluţiei de către inspecţia judiciară prin preluarea ad literam a susţinerilor judecătorului vizat de plângere, deşi acestea sunt relevante în stabilirea netemeiniciei soluţiei dispusă de inspecţia judiciară.

Totodată, recurentul a apreciat că argumentele instanţei de fond referitoare la independenţa magistratului nu au nicio legătură cu cauza dedusă judecăţii, în condiţiile în care, în opinia acestuia, actul de justiţie al magistratului este influenţat de soţia Preşedintelui Curţii de Apel (care nu a reprezentat niciodată partea adversă pe toată procedura insolvenţei până la acel moment şi nici ulterior).

Aşadar, deşi hotărârea atacată conţine o motivare complexă cu privire la independenţa magistratului, în condiţiile în care nu se face nicio referire la situaţia dedusă judecăţii, recurentul a considerat că este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În continuare, recurentul a susţinut că, la pagina 23 din hotărârea atacată, instanţa de fond a arătat care sunt atribuţiile inspecţiei judiciare. De asemenea, a subliniat că motivul pentru care instanţa de apel din dosarul nr. x/2014 a încălcat normele de drept material şi procesual, încălcându-i dreptul la un proces echitabil, a fost tocmai influenţa exercitată asupra instanţei de către soţia Preşedintelui Curţii de Apel Galaţi. În acest context, recurentul a apreciat că inspecţia judiciară avea obligaţia de a verifica dacă instanţa a respectat normele de drept procesual sau material dat fiind influenţa exercitată asupra instanţei, care a fost invocată în cauză. Or, în opinia recurentului, inspecţia judiciară a copiat ad litteram opinia exprimată de judecătorii B. şi D., însuşindu-şi argumentele acestora, fără a face o minimă verificare a actelor depuse de recurent. Cu alte cuvinte, inspecţia judiciară a exclus din start faptul că asupra instanţei s-a exercitat o influenţa prin însuşi Preşedintele Curţii de Apel Galaţi, aspect ce a condus evident la clasarea cauzei dat fiind faptul că inspecţia judiciară nu poate verifica dacă s-a efectuat o aplicare corectă a normelor de drept decât în situaţia în care se ia în considerare exercitarea vreunei influenţe asupra instanţei. De altfel, recurentul a învederat că, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că nu a solicitat inspecţiei judiciare să verifice modul de aplicare a normelor de drept de către instanţa de judecată ci încălcarea acestora, fapt ce intră în sfera răspunderii disciplinare.

În acest context, recurentul a mai precizat că, la pagina 24, paragraful 3 din hotărârea atacată, instanţa de fond a reţinut:

"Or, prin rezoluţia contestată inspectorul judiciar a dispus clasarea sesizării, întrucât, în urma verificărilor prealabile efectuate nu au fost identificate indicii că magistratul judecător ar fi acţionat cu rea credinţă sau gravă neglijenţa în sensul nesocotirii normelor de procedură incidente".

Recurentul a susţinut că, la termenul de judecată din data de 04.12.2020, i-a fost comunicată de către instanţă copia dosarului aflat la inspecţia judiciară ce face obiectul plângerii împotriva rezoluţiei de clasare. Prin documentele comunicate de către instanţă se numără şi punctul de vedere transmis de Curtea de Apel Galaţi cu referire la soluţionarea dosarului nr. x/2014 În notele scrise depuse în dosarul nr. x/2019 pentru termenul din 08.01.2020, cu referire la documentele comunicate la termenul din data de 04.12.2019, recurentul a susţinut că:

"Inspecţia judiciară nu a realizat o cercetare efectivă a celor sesizate de mine ci a redat în rezoluţia de clasare chiar argumentele invocate de dl. judecător B. cât şi situaţia de fapt reţinută de Preşedintele Curţii de Apel Galaţi adică, soţul doamnei avocat E. cea care a semnat motivele de apel depuse tardiv de F. S.R.L. prin G.. Inspecţia Judiciară trebuia să efectueze o cercetare proprie a aspectelor sesizate de mine, din perspectiva probelor administrate şi să motiveze modul în care a interpretat aceste probe în motivarea măsurii dispuse mai ales că susţinerile şi dovezile depuse de mine sunt contrare celor expuse de domnii judecători D., B. st H.. În schimb, inspecţia judiciară nu aduce o argumentare proprie a rezoluţiei de clasare, ci motivează această rezoluţie cu argumentele judecătorului vizat de plângerea mea!"

În aceste condiţii recurentul a apreciat că nu a fost efectuată nicio verificare prealabilă de către inspecţia judiciară, nefiind cercetat niciunul din documentele transmise de recurent, motivarea clasării cauzei făcându-se efectiv prin preluarea fidelă a argumentelor magistraţilor împotriva cărora s-a formulat plângere.

Recurentul a arătat în continuare că, la pagina 24, paragraful 4, instanţa de fond a reţinut următoarele:

"(...) prezenta instanţă nu este una disciplinară, neavând competenţa să stabilească existenţa sau inexistenţa unei abateri disciplinare (.,) ci doar sa examineze legalitatea şi temenicia rezoluţiei atacate, respectiv dacă pârâta a adoptat soluţia atacată în limitele marjei de apreciere conferite de lege".

În opina recurentului, instanţa de fond a reţinut în mod eronat că acţiunea înregistrată sub nr. x/2019 la Curtea de Apel Bucureşti a vizat stabilirea existenţei unei abateri disciplinare a magistratului B.. Din actele depuse la dosar rezultă că recurentul a solicitat instanţei să constate că inspecţia judiciară nu a cercetat cele reclamate de acesta, motivarea soluţiei de clasare dispusă nereprezentând opinia inspectorilor exprimată ca urmare a verificării celor sesizate, ci este o preluare a susţinerilor magistratului vizat de plângere, aspect ce echivalează cu o nemotivare a soluţiei dispuse în cauză. Recurentul a subliniat că instanţa de fond nu a făcut nicio referire la acest aspect privind nemotivarea soluţiei de clasare dispusă de inspecţia judiciară şi nici la aspectele referitoare la prelurea şi însuşirea de către inspecţia judiciară în motivarea soluţiei de clasare, a opiniilor exprimate de judecătorii B. şi D..

Or, recurentul a susţinut că, pentru a demonstra netemenicia sau inexistenţa cercetărilor ce trebuiau efectuate de inspecţia judiciară, a arătat în perioada în care s-au administrat probe în dosarul de fond, punctual, că toate aspecte reţinute de inspecţia judiciară în soluţia de clasare (ca urmare a preluării opiniei transmisă de Curtea de Apel Galaţi) sunt contrazise de documentele depuse de acesta la dosar. În acest sens, recurentul a menţionat că a demonstrat existenţa contradicţiilor referitor la data comunicării prin poştă a soluţiei de fond din dosarul nr. x/2014, momentul depunerii pentru prima dată a motivelor de apel de către G. prin Av. I., faptul că nu i-a fost acordat termenul legal pentru formularea apărărilor şi nu în ultimul rând faptul că soluţia instanţei de apel a fost pronunţată în considerarea unui Registru Jurnal înlăturat ca probă din dosar de către instanţa de fond întrucât asupra sa planau suspiciuni de fals. În plus, recurentul a mai precizat că, o altă dovadă a faptului că inspecţia judiciară nu a efectuat o cercetare proprie a celor reclamate, ci doar a preluat opiniile judecătorului vizat de plângerea acestuia, este şi aceea că, în cazul registrului jurnal, a fost preluată întocmai din punctul de vedere al judecătorului B. care nu doar că nu a cunoscut conţinutul dosarului nr. x/2014, dar nici măcar nu a ascultat pledoaria de la singurul termen de judecată unde timp de 10 minute a vorbit doar despre caracterul fals al acestui document.

Aceste aspecte au fost aduse în atenţia instanţei de fond nu pentru ca judecătorul să se pronunţe asupra abaterii disciplinare a judecătorului B., aşa cum greşit a fost reţinut în considerentele hotărârii atacate, ci pentru a demonstra netemenicia soluţiei pronunţată de inspecţia judiciară, respectiv aceea de clasare a cauzei.

Recurentul a susţinut, contrar motivării instanţei şi potrivit documentelor aflate la dosar, că nu a reclamat neanalizarea tuturor aspectelor sesizate de către acesta inspecţiei judiciare ci a arătat că niciunul din aspectele sesizate nu a fost cercetat de inspecţia judiciară. Totodată, recurentul a susţinut că nu a invocat insuficienţa probatoriului aclministrat, ci lipsa analizării de către inspecţia judiciară a probatoriului administrat. De asemenea, recurentul a criticat nemotivarea soluţiei de clasare de către inspecţia judiciară cu propriile argumente, ca urmare a însuşirii argumentelor expuse în punctul de vedere al judecătorului vizat de plângerea în discuţie, însă instanţa de fond nu analizează această nemulţumire, esenţială în stabilirea netemeniciei soluţiei de clasare dispuse de inspecţia judiciară.

La pagina 25 paragrafele 1 şi 2, instanţa de fond motivează:

"Cu alte cuvinte, in situaţia din urmă, admiterea plângerii este condiţionată doar de necesitatea completării verificărilor prealabile, respectiv, dacă probele administrate nu sunt suficiente pentru stabilirea deplină a situaţiei de fapt şi pentru a justifica soluţia adoptată de pârâta.

Per a contrarie, dacă probele administrate legal sunt suficiente pentru stabilirea completa a situaţiei de fapt şi justificarea soluţiei adoptate, acţiunea se respinge, chiar daca există neregularitaţi în privinţa unor aspecte nerelevante în ceea ce priveşte justeţea soluţiei din rezoluţia de clasare."

Recurentul a mai arătat că, din paragrafele 1 şi 2 de la pagina 25 din sentinţa atacată, rezultă faptul că motivarea instanţei este străină de cauza dedusă judecăţii. În opinia recurentului, instanţa de fond nu a motivat soluţia prin raportare la faptul că inspecţia judiciară nu a analizat probele adminstrate, ci prin raportare doar la punctul de vedere transmis de Curtea de Apel Galaţi, care nu era însoţit de nicio dovadă.

Recurentul a criticat şi reţinerile primei instanţe potrivit cărora, pe de o parte, acesta a refuzat în mod expres amânarea cauzei pentru pregătirea apărărilor faţă de motivele de apel, iar, pe de altă parte, tardivitatea depunerii motivelor de apel este îndoielnică prin raportare la Legea nr. 85/2014. Contrar celor reţinute în motivare, instanţa de apel din dosar nr. x/2014 nu a dorit niciun moment amânarea cauzei, ci lăsarea dosarului la a doua strigare. Acesta este termenul pe care recurentul l-a refuzat, dat fiind faptul nu putea formula apărări în maxim doua ore cât ar fi durat judecarea cauzei la a doua strigare. Pe de altă parte, instanţa de apel cunoştea că acela era termenul la care s-au depus pentru prima data motivele de apel, însă a contrazis fără dovezi acest argument. Instanţa de fond din acest dosar, deşi a constatat că motivele de apel au fost prima dată depuse la sigurul termen de judecată din data de 03.10.2018 (contrar suţinerilor judecătorului vizat), nu a considerat acest aspect ca fiind în măsură să afecteze justeţea soluţiei adoptată de inspecţia judiciară doar în baza punctului de vedere transmis de Curte de Apel Galaţi.

Referitor la tardivitatea depunerii motivelor de apel şi caracterul îndoielnic al acestei tardivităţi, în cadrul acţiunii iniţiale din acest dosar, recurentul a precizat că a expus pe larg motivele pentru care termenul de depunere al întâmpinării era de 10 zile de la comunicarea acestora chiar potrivit legii speciale, care în acest sens face trimitere la C. proc. civ.. Aceeaşi expunere a fost făcută şi referitor la obligativitatea depunerii apelului/motivelor de apel în termen de 7 zile de la primirea motivării de fond, conform legii speciale indiferent de modul de comunicare al acesteia, poşta română/BPI. Afirmaţia că tardivitatea este îndoielnică prin raportare la legea specială, fără a arăta în concret sub ce aspecte este îndoielnică tardivitatea prin raportare la cele demonstrate prin actele depuse la fondul cauzei, nu echivalează cu o motivare din partea instanţei.

În final, recurentul a subliniat că reţinerea instanţei de fond în sensul că soluţia de clasare dispusă de inspecţia judiciară este "motivată rezonabil" nu răspunde criticilor sale privind faptul că motivarea soluţiei de clasare dispuse de inspecţie nu a fost întemeiată pe argumente proprii, ci pe argumentele expuse de judecătorul vizat de plângerea formulată, la fel cum acestor critici nu răspunde întreaga motivare a soluţiei instanţei de fond.

4. Apărările intimaţilor

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară - Direcţia de Inspecţie pentru Judecători şi intimatul-intervenient B. au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată prin prisma cadrului legal incident speţei deduse judecăţii, precum şi prin raportare la criticile formulate de recurentă, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin sesizarea adresată Inspecţiei Judiciare, A. a solicitat cercetarea şi sancţionarea judecătorului B., din cadrul Curţii de Apel Galaţi, invocând exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, cu ocazia soluţionării definitive a dosarului nr. x/2014

Nemulţumirea reclamantului este generată de faptul că inspectorul judiciar nu a analizat documentele depuse în susţinerea sesizării, motivarea rezoluţiei de clasare fiind apreciată de reclamant doar o preluare fidelă a punctului de vedere formulat de judecătorul B. şi a poziţiei exprimate de preşedintele Curţii de Apel Galaţi, a cărui soţie, în calitate de avocat, semnase motivele de apel în dosarul nr. x/2014.

În acest context, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, cu o cerere prin care a solicitat desfiinţarea rezoluţiei nr. C19-2620/21.08.2019 a inspectorului-şef din cadrul inspecţiei judiciare, desfiinţarea rezoluţiei de clasare nr. 2373/A din data de 18 iulie 2019, emisă in dosarul Inspecţiei Judiciare nr. 19-2848, şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, reclamantul criticând hotărârea primei instanţe, din perspectiva prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că motivul de casare invocat nu este incident în cauză, argumentele dezvoltate de către recurentul reclamant nefiind de natură să conducă la reformarea sentinţei atacate.

Înalta Curte a arătat constant în jurisprudenţa sa că dispoziţiile legale mai sus menţionate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi cele pentru care s-au admis şi, respectiv, s-au înlăturat cererile părţilor.

Or, hotărârea recurată cuprinde în mod evident argumentele pe care s-a întemeiat soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă soluţia şi argumentarea îl nemulţumesc pe recurent, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reţine incidenţa motivului de casare invocat.

Prin motivele de recurs, recurentul a expus sub diferite formulări următoarele critici: argumentele primei instanţe cu privire la independenţa judecătorului nu au nicio legătură cu cauza dedusă judecăţii, fiind străine de natura cauzei; instanţa de fond nu a dat relevanţă împrejurării că motivarea rezoluţiei de clasare este o preluare ad litteram a punctului de vedere exprimat de judecătorul vizat de plângerea recurentului precum şi a punctului de vedere formulat de preşedintele Curţii de Apel Galaţi, fără a fi analizate documentele depuse în susţinerea sesizării şi fără a se ţine seama de influenţa pe care avocatul semnatar al motivelor de apel în dosarul nr. x/2014 se presupune că ar avea-o asupra magistraţilor din cadrul Curţii de Apel Galaţi; lipsa unei analize obiective şi pertinente cu privire la aspectele sesizate de recurentul reclamant cu ocazia soluţionării dosarului nr. x/2014, respectiv depunerea tardivă a motivelor de apel, încălcarea dreptului la un proces echitabil (nefiind acordat un termen pentru formularea apărărilor), soluţia instanţei de apel a fost pronunţată în considerarea unui Registru Jurnal înlăturat ca probă din dosar de către instanţa de fond întrucât asupra sa planau suspiciuni de fals.

Contrar susţinerilor recurentului reclamant, instanţa de recurs constată că argumentele prezentate de prima instanţă cu privire la independenţa judecătorului nu sunt străine de natura cauzei, având legătură cu speţa dedusă judecăţii. Astfel, în contextul în care recurentul nu este mulţumit de aprecierile inspectorului judiciar cu privire la activitatea judecătorului B., prezintă relevanţă stabilirea principiile care guvernează raporturile dintre activitatea judecătorilor şi cea a inspectorilor judiciari, în mod special limitările legale ale verificărilor pe care aceştia din urmă le pot efectua, prin raportare şi la criticile formulate prin acţiunea dedusă judecăţii.

Potrivit art. 97 din Legea 303/2004:

"(1) Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducătorii instanţelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare.

(2) Exercitarea dreptului prevăzut la alin. (1) nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti, care sunt supuse căilor legale de atac".

Prin urmare, în raport cu prevederile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 verificările administrative nu pot implica cenzurarea unor raţionamente juridice de drept substanţial sau procedural.

Pentru a se constata exercitarea funcţiei cu rea credinţă sau gravă neglijenţă, recurentul a solicitat inspectorului judiciar să infirme aprecierile judecătorului învestit cu soluţionare cauzei cu privire la incidenţa în speţă unor dispoziţii speciale referitoare la termenul de depunere a motivelor de apel sau cu privire la administrarea probatoriului.

Or, aşa cum a reţinut prima instanţă, verificarea modului de aplicare a normelor de drept material sau procesual în situaţii precum cele din speţa invocată de recurent poate pune în discuţie imparţialitatea judecătorului, independenţa fiind o condiţie obligatorie şi prealabilă a imparţialităţii.

În aceste limite, împrejurarea că inspectorul judiciar nu s-a raportat la toate documentele prezentate de recurentul reclamant nu poate constitui un motiv de nelegalitate a rezoluţiei de clasare, având în vedere că pârâta Inspecţia Judiciară trebuia să analizeze dacă există elemente vădite care să conducă la aprecierea atitudinii judecătorului în sensul reclamat, iar nu să cenzureze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea care a produs nemulţumirea titularului sesizării.

De asemenea, Înalta Curte reţine că nu poate motiv de nelegalitate a rezoluţiei contestate faptul că inspectorul judiciar şi-a însuşit punctul de vedere/argumentaţia intimaţilor, câtă vreme soluţia adoptată a fost explicată, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că inspectorul a analizat motivele invocate de recurent, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia clasării sesizării.

Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu se impunea analiza presupusei influenţe pe care avocatul semnatar al motivelor de apel în dosarul nr. x/2014 ar avea-o asupra magistraţilor din cadrul Curţii de Apel Galaţi, o astfel de împrejurare putând fi invocată de recurentul reclamant eventual în cadrul unei cereri de strămutare, incident procedural pe care, aşa cum s-a precizat în cererea de recurs, recurentul reclamant l-a invocat cu succes în alte dosare unde partea adversă era reprezentată de avocat E..

Nefondate sunt şi susţinerile recurentului reclamant potrivit cărora, cu ocazia soluţionării dosarului nr. x/2014, i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, întrucât nu s-a acordat termen pentru formularea apărărilor faţă de depunerea motivelor de apel la termenul de judecată când instanţa a rămas în pronunţare.

Instanţa de recurs observă că recurentul nu a solicitat un termen în acest sens şi, mai mult, la interpelarea instanţei, nu a solicitat lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoştinţă de motivele de apel formulate de către apelanta S.C. F. S.R.L. prin lichidator judiciar. De altfel, instanţa a amânat pronunţarea pentru a se depune la dosar concluzii scrise, recurentul având posibilitatea să formuleze apărările pe care le considera necesare.

Aspectele referitoare la tardivitatea motivelor de apel şi administrarea probatoriului reprezintă elemente esenţiale ale activităţii de judecată care nu pot fi cenzurate în cadrul verificărilor administrative ce se efectuează de Inspecţia Judiciară, ci sunt supuse analizei exclusiv în cadrul controlului judiciar, prin promovarea de către partea nemulţumită a căilor de atac ordinare şi, după caz, extraordinare prevăzute de lege

În sfârşit, instanţa de recurs observă că pot intra în sfera răspunderii disciplinare numai acele încălcări ale normelor de drept material sau procesual care pun în discuţie însăşi valabilitatea actelor întocmite de judecător şi pentru care nu poate fi găsită o justificare legală, ceea ce însă nu este cazul în speţă, considerentele hotărârii reprezentând în esenţă garanţia imparţialităţii judecătorului, a calităţii actului de justiţie, garanţie care a fost asigurată din această perspectivă, susţinerea reclamantului din memoriul de recurs, în sensul că încălcările legii semnalate privind greşelile de judecată creează premisele cercetării disciplinare şi atrag răspunderea disciplinară a judecătorului, fiind lipsită de suport.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

6. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 333 din 29 mai 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 februarie 2021.