Unpaid commercial invoices and services; annulment of cassation appeal for lack of judicial stamp duty

Şedinţa publică din data de 4 mai 2022

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă la 20.12.2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 601.107,42 RON, reprezentând debit aferent facturilor neachitate şi a cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 372/30.03.2020, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 178.159,02 RON, reprezentând debit neachitat, aferent facturilor nr. x/15.01.2016 şi nr. y/30.06.2016. A admis cererea formulată de domnul expert C. şi a majorat onorariul acestuia cu suma de 1.570 RON, la plata căreia a fost obligată reclamanta.

Prin sentinţa civilă nr. 825/27.08.2020, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a admis cererea reclamantei formulate în temeiul dispoziţiilor art. 444 C. proc. civ. şi a dispus completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 372/30.03.2020, în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamanta a sumei de 4.668,18 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe civile, reclamanta a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 131/15.03.2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamantă şi a sumei de 422.948,22 RON, reprezentând servicii prestate şi neachitate. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate şi a obligat intimate-pârâtă la plata sumei de 10,071.89, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei civile nr. 131/15.03.2021, intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L a declarat recurs.

În motivare, autoarea căii de atac a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 teza a II-a C. proc. civ., arătând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziiilor art. 478 alin. (3) C. proc. civ.

Sub acest aspect, a menţionat că în apel obiectul cererii de chemare în judecată a fost schimbat, din acţiune în răspundere civilă contractuală în acţiune în răspundere civilă delictuală, în condiţiile în care s-a reţinut că modificarea temeiului cererii de chemare în judecată fusese respinsă de prima instanţă ca tardiv formulată.

Totodată, a susţinut că în mod greşit s-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale şi nu cele ale răspunderii contractuale. În acest sens, a menţionat că în mod eronat instanţa de apel a reţinut existenţa unui mandat, acordat de recurentă-pârâtă intimatei-reclamante, pentru efectuarea unor lucrări de mentenanţă în favoarea societăţii D., motivat de faptul că beneficiarul serviciilor era cea din urmă societate şi nu autoarea căii de atac.

În acest context, a arătat că decizia recurată a fost pronunţată cu ignorarea faptului că la data transmiterii comenzii aferente facturii proforma nr. x/06.09.2017, contractul încheiat între părţi era expirat, iar lucrările pretinse la plată au fost executate de către reclamantă cu resursele pârâtei, care nu au mai fost restituite şi nici achitate.

În opinia autoarei căii de atac, decizia civilă atacată este greşită, suma solicitată la plată fiind nedatorată, în condiţiile în care recurenta-pârâtă a împrumutat societăţii intimate resursele sale şi a contractat lucrările de la S.C. D. S.A.

La 04.10.2021 intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în cuprinsul căruia s-a reţinut că recursul declarat nu a fost legal timbrat.

Raportul a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că pot depune puncte de vedere la raport; niciuna dintre părţi nu şi-a exprimat punctul de vedere.

Luând în examinare, cu prioritate, chestiunea legalei învestiri a instanţei, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine că, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

Conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte că în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În speţă, în etapa regularizării, constatându-se că recursul nu este timbrat, s-a stabilit în sarcina recurentei-pârâte obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.917 RON, calculată conform art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin adresa din 09.08.2021, comunicată recurentei-pârâte la 12.08.2021, autoarei căii de atac i s-a pus în vedere să plătească şi să depună la dosar dovada achitării acestei taxe.

Împotriva modului de stabilire a obligaţiei de timbrare nu a fost formulată cerere de reexaminare, conform art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 şi nici cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în condiţiile art. 42-43 din acelaşi act normativ.

Aspectul referitor la neîndeplinirea obligaţiei de timbrare a recursului a fost semnalat şi prin raportul asupra admisibilităţii acestuia, comunicat recurentei-pârâte la 22.03.2022, aceasta rămânând în pasivitate în executarea obligaţiei sale legale.

Aşa fiind, constatând că până la termenul de judecată stabilit pentru examinarea recursului în completul de filtru, 04.05.2022, autoarea căii de atac nu s-a conformat obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte, dând eficienţă dispoziţiilor textelor de lege evocate mai sus, în temeiul art. 486 alin. (3), coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula recursul ca netimbrat.

Referitor la cererea intimatei-reclamante de acordare a tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, reţinând că în etapele devolutive acestea au fost acordate prin sentinţa civilă nr. 825/27.08.2020 a Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă şi prin decizia civilă atacată şi că pentru cheltuielile din recurs nu a fost făcută dovada existenţei şi întinderii lor, instanţa supremă urmează a o respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 131/15.03.2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Respinge cererea intimatei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 mai 2022.