Bankruptcy administrator's claim for personal liability of de facto manager for uncovered passive liabilities; annulment of appeal for failure to pay judicial stamp duty.

Şedinţa publică din data de 4 mai 2022

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 29.02.2016, sub nr. x/2016, U.A.T. Comuna Tarcău, prin primar, a solicitat deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei împotriva debitoarei S.C. A. S.R.L., în temeiul dispoziţiilor din Legea nr. 85/2014.

Prin sentinţa civilă nr. 223/21.04.2016, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a deschis procedura generală împotriva debitoarei S.C. A. S.R.L. şi a desemnat lichidator judiciar provizoriu pe B..

Prin sentinţa civilă nr. 385/F/04.08.2016, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus intrarea în faliment a S.C. A. S.R.L., fiind numit lichidator judiciar B..

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 21.02.2017, sub nr. x/2016/a2, B.., în calitate de lichidator judiciar al S.C. A. S.R.L. a solicitat atragerea răspunderii personale a numiţilor C., D. şi E., în calitate de administratori de fapt ai debitoarei, respectiv obligarea la plata sumei de 2.009.281,84 RON, reprezentând pasivul neacoperit al debitoarei.

În drept, au fost invocate prevederile art. 169 alin. (1) lit. a), c) şi d) din Legea nr. 85/2014.

Prin încheierea nr. 175F/23.03.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a conexat cererea de atragere a răspunderii patrimoniale la dosarul nr. x/2016.

Prin sentinţa civilă nr. 210/F/23.06.2020, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea conexă privind atragerea răspunderii personale şi a dispus ca pasivul debitoarei S.C. A. S.R.L., în sumă de 1.039.320,21 RON, să fie suportat de pârâtul C.. A respins cererea privind atragerea răspunderii personale formulată de lichidatorul judiciar B.. în contradictoriu cu pârâţii D. şi E..

Împotriva acestei sentinţe, creditoarea Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ şi pârâtul C. au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 181/11.05.2021, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelantei A.J.F.P. Neamţ şi a respins apelurile ca nefondate.

Împotriva acestei decizii, pârâtul C. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată curţii de apel.

În motivare, a arătat că a fost obligat la suportarea sumei de 1.039.320,21 RON din pasivul debitoarei S.C. A. S.R.L. şi că instanţa a plecat de la o premisă greşită, în sensul că, potrivit hotărârii A.G.A. nr. 10/10.09.2008, societatea ar fi fost administrată doar de către el începând cu 10.09.2008 şi că în această perioadă o serie de bunuri ar fi dispărut, fiind reţinută incidenţa prevederilor art. 169 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2014.

A mai susţinut că întregul probatoriu administrat în cauză relevă faptul că ulterior datei de 10.09.2008 societatea a fost administrată în fapt de către F., calitatea acestuia de administrator statutar încetând abia la data de

16.03.2015.

În continuare, a mai arătat că la Registrul Comerţului nu a fost înscrisă nicio menţiune privitoare la hotărârea A.G.A. nr. 10/10.09.2008 pentru opozabilitatea faţă de terţi, aceasta fiind folosită doar în relaţia cu G., cu privire la dreptul de semnătură în bancă.

Recurentul a mai susţinut că în primă instanţă i-au fost încălcate drepturile la un proces echitabil şi la apărare, deoarece nu numai că i-a fost respinsă solicitarea de înscriere în fals împotriva situaţiilor financiare aferente anului 2011, ci a fost conferită valoare probatorie acestora.

De altfel, s-a reţinut faptul că potrivit raportului de inspecţie fiscală nr. x/27.05.2016, în perioada 2011-2012, când administrarea s-ar fi exercitat de către el, nu s-a realizat o înregistrare corectă a operaţiunilor contabile. Or, această chestiune, legată de consemnările din raport, nu a fost pusă în discuţia părţilor, fiind invocată din oficiu, după închiderea dezbaterilor, fără a fi pusă în discuţia contradictorie a părţilor relevanţa acestor înscrisuri, astfel încât să îşi poată pregăti apărarea.

Prin urmare, i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, principiul disponibilităţii procesului civil, cel al contradictorialităţii, precum şi dreptul la apărare.

Potrivit recurentului, atât hotărârea primei instanţe, cât şi cea din apel sunt date cu încălcarea normelor de drept material, iar motivarea este insuficientă, superficială şi inexactă, în condiţiile în care nu există nicio probă care să releve că ar fi îndeplinit vreun act de administrare, în contradicţie flagrantă cu întregul probatoriu administrat în cauză.

În continuare, a mai arătat că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 977 C. civ., privitoare la interpretarea contractelor, cu referire la voinţa reală a semnatarilor hotărârii A.G.A. nr. 10/10.09.2008, respectiv aceea ca numitul F. să nu mai aibă drept de semnătură la bancă; aşa-zisa demisie a fostului administrator nefiind altceva decât un pretext ca banca să ia act de încetarea dreptului său de semnătură.

În drept, a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

La 30.09.2021 intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport cu art. 483 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, susţinând că hotărârea primei instanţe este supusă numai apelului; în subsidiar, a solicitat respingerea recursului.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în cuprinsul căruia s-a reţinut că recursul declarat nu a fost legal timbrat şi că acesta este inadmisibil.

Raportul a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că pot depune puncte de vedere la raport; niciuna dintre părţi nu şi-au exprimat punctul de vedere.

Luând în examinare, cu prioritate, chestiunea legalei învestiri a instanţei, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine că, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

Conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte că în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În speţă, în etapa regularizării, constatându-se că recursul nu este timbrat, s-a stabilit în sarcina recurentului obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, calculată conform art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin adresa din 09.08.2021, comunicată recurentului la 13.08.2021, autorului căii de atac i s-a pus în vedere să plătească şi să depună la dosar dovada achitării acestei taxe.

Împotriva modului de stabilire a obligaţiei de timbrare nu a fost formulată cerere de reexaminare, conform art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 şi nici cerere de acordare a ajutorului public judiciar, în condiţiile O.U.G. nr. 51/2008.

Aspectul referitor la neîndeplinirea obligaţiei de timbrare a recursului a fost semnalat şi prin raportul asupra admisibilităţii acestuia, comunicat recurentului la 23.03.2022, acesta rămânând pasiv în executarea obligaţiei sale legale.

Aşa fiind, constatând că până la termenul de judecată stabilit pentru examinarea recursului în completul de filtru, 04.05.2022, autorul căii de atac nu s-a conformat obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte, dând eficienţă dispoziţiilor textelor de lege evocate mai sus, în temeiul art. 486 alin. (3), coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul C. împotriva deciziei civile nr. 181/11.05.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 mai 2022.