Appeal against pension health-contribution ruling declared perimated.

Şedinţa publică din data de 4 mai 2022

Analizând actele de la dosar, reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 10956/06.12.2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca rămasă fără obiect contestaţia formulată de A. împotriva modului de calcul al cotei CASS aferentă cuantumului pensiei, realizat de intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti.

Împotriva acestei sentinţe, contestatoarea a declarat recurs, care prin decizia nr. 2188/31.03.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost anulat.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat cerere de revizuire.

Prin decizia nr. 133/17.12.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a constatat perimată revizuirea.

Împotriva celei din urmă decizii, revizuenta a formulat contestaţie în anulare care prin decizia civilă nr. 9/27.02.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivare, autoarea căii de atac a arătat că în mod nelegal contestaţia în anulare a fost respinsă. În acest sens, a afirmat că soluţionarea cauzei s-a realizat în temeiul unei excepţii invocate de partea adversă, fără judecarea litigiului pe fond şi fără ca motivele căii de atac exercitate să fi fost analizate de curtea de apel, fapt ce a încălcat dreptul său la apărare, prevederile Constituţiei României şi ale Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În continuare, a susţinut că decizia recurată, precum şi celelalte hotărâri pronunţate de instanţele judecătoreşti în prezenta cauză sunt lovite de nulitate, întrucât acestea au fost date cu nerespectarea dispoziţiilor legale incidente în cauză şi a dreptului său la apărare, în condiţiile în care premisele admiterii acţiunii promovate şi căilor de atac exercitate erau întrunite, iar probatoriul administrat susţinea temeinicia contestaţiei sale.

Totodată, a susţinut că instanţa învestită cu soluţionarea recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 10956/06.12.2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în mod nelegal, nu a acordat un nou termen de judecată pentru motivarea acestuia şi nu a aplicat dispoziţiile art. 29 C. proc. civ. pentru a constata că motivele acţiunii sale erau întemeiate.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 4-9, art. 304 şi art. 312 C. proc. civ.

La 15.09.2020 recurenta-contestatoare a depus precizări în cadrul cărora a reluat aceleaşi argumente expuse în cererea de recurs.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

La termenul din 23.09.2020, Înalta Curte, constatând lipsa părţilor de la judecata procesului şi că în cauză nu a fost solicitată judecata acestuia şi în lipsă, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata recursului.

Astăzi, Înalta Curte a invocat, din oficiu excepţia perimării recursului, asupra căreia, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

Constatând incidente dispoziţiile Codului de procedură din 1865, faţă de data începerii procesului, reţine următoarele:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de 1 an. (...)".

În accepţiunea normei legale evocate, perimarea reprezintă o sancţiune ce intervine asupra întregului proces, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului.

Reglementată pentru a asigura soluţionarea cauzei cu celeritate în vederea respectării dreptului părţilor la un proces echitabil, dar şi pentru a înlătura incertitudinea ce planează asupra drepturilor părţilor din proces, perimarea operează de drept în momentul întrunirii cumulative a condiţiilor prevăzute de textul de lege enunţat, respectiv rămânerea în nelucrare a cauzei pentru o perioadă de 1 an şi vina părţii, instanţa putând să o constate şi din oficiu, potrivit art. 252 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând actele dosarului, instanţa supremă constată că, în cauză, ultimul act de procedură îndeplinit a fost la 23.09.2020, când judecata recursului a fost suspendată în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi că de la această dată părţile nu au mai efectuat niciun demers în vederea continuării judecăţii, fiind, astfel, în culpă procesuală.

Prin urmare, constatând că pricina a rămas în nelucrare din lipsa de stăruinţă a părţilor mai mult de 1 an, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării, în condiţiile art. 249 şi art. 250 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-contestatoare A. împotriva deciziei civile nr. 9/27.02.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 mai 2022.