Appeal annulled for failure to articulate legal errors in cassation regarding annulment of consumer arbitration award

Şedinţa publică din data de 3 mai 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Cluj la 14 octombrie 2020, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 14.310 RON (inclusiv TVA), în temeiul contractului de prestări servicii nr. x/2020 şi a sumei de 2.000 euro, cu titlu de daune morale.

Prin sentinţa arbitrală nr. 2 din 17 mai 2021, Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Cluj a respins atât cererea de arbitrare a reclamantei, cât şi cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor arbitrale.

Împotriva sentinţei arbitrale, reclamantul a formulat acţiune în anulare prin care a invocat motivele prevăzute de art. 608 alin. (1) lit. a) şi h) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 2/2021 din 15 noiembrie 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a respins atât acţiunea în anulare formulată împotriva sentinţei arbitrale, cât şi cererile de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinţei curţii de apel, reclamantul a declarat recurs prin care a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivare, a prezentat istoricul litigiului, după care a susţinut, în esenţă, că au fost aplicate în mod greşit prevederile art. 608 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., întrucât instanţa arbitrală nu era competentă să judece prezenta cauză.

În acest sens, autorul recursului a subliniat că, faţă de calitatea sa de consumator, cererea de obligare a părţii adverse la plata despăgubirilor era de competenţa instanţelor judecătoreşti, conform art. 16 din O.G. nr. 21/1992.

A mai arătat că sentinţa arbitrală a fost pronunţată la 17 mai 2021, fiind comunicată prin e-mail la 4 august 2021, cu depăşirea termenului imperativ de o lună prevăzut de art. 605 alin. (1) C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a susţinut că art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. a fost aplicat în mod greşit, întrucât instanţa de control judiciar poate reevalua probatoriul administrat în cauză tocmai prin prisma faptului că sentinţa arbitrală a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept procesual civil.

În continuare, a subliniat că relaţia dintre consumator şi prestator a fost viciată ca urmare a neinformării consumatorului în mod complet, corect şi precis asupra caracteristicilor esenţiale ale serviciilor prestate, fiind astfel încălcate dispoziţiile O.G. nr. 21/1992.

A mai învederat că declaraţiile privind independenţa şi imparţialitatea arbitrilor nu au fost depuse până la primul termen stabilit de instanţa arbitrală, astfel cum impune art. 21 din Regulile de procedură arbitrală ale tribunalului arbitral.

După prezentarea detaliată a raporturilor contractuale dintre părţi şi a aspectelor factuale ale cauzei, recurentul-reclamant a învederat că fapta ilicită a intimatei-pârâte vizează nerespectarea obligaţiilor menţionate la pct. 4.1 din contractul dedus judecăţii.

În continuare, autorul recursului a subliniat că a suferit atât un prejudiciu material constând în suma pe care a plătit-o pentru a beneficia de cursul de perfecţionare, cât şi un prejudiciu moral constând în afectarea imaginii sale.

În final, recurentul-reclamant a conchis că i-au fost respinse probele propuse, deşi acestea atestau neexecutarea culpabilă a obligaţiilor contractuale ale părţii adverse.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

Recurentul-reclamant nu a depus răspuns la întâmpinare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi cod, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de lege, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului legal sunt sancţionate cu nulitatea recursului.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Prin raportare la aceste consideraţii, Înalta Curte reţine că prin cererea de recurs nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, criticile din cererea de recurs reprezintă o reproducere fidelă a criticilor din acţiunea în anulare exercitată împotriva sentinţei arbitrale.

Or, dezvoltarea motivelor de recurs la care se referă art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. vizează formularea unor critici de nelegalitate care să fie îndreptate împotriva considerentelor hotărârii recurate.

Ca atare, simpla reiterare în cererea de recurs a criticilor din acţiunea în anulare, fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea sentinţei recurate, nu întruneşte cerinţa anterior menţionată.

Totodată, evocarea raporturilor contractuale dintre părţi şi a aspectelor factuale ale cauzei vizează temeinicia sentinţei recurate. Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu poate fi examinată temeinicia hotărârii recurate, ci numai legalitatea sa.

Având în vedere că prin cererea de recurs nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate împotriva sentinţei recurate, rezultă că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat strict formal.

Nefiind identificate nici motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de alin. (2) al aceluiaşi articol.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei curţii de apel.

Referitor la cererea privind obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine că intimata-pârâtă nu a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli, astfel cum impune art. 452 C. proc. civ., motiv pentru care va respinge această cerere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 2/2021 din 15 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Respinge cererea formulată de intimata-pârâtă B. S.R.L. privind obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 mai 2022.