Pension recalculation certificate claim rejected for lack of res judicata identity.

Şedinţa publică din data de 13 aprilie 2022

Deliberând asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 31.10.2019, sub dosar nr. x/2019 (din care a fost disjuns dosar nr. x/2020), reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii TRIBUNALUL BIHOR, CURTEA DE APEL ORADEA, MINISTERUL JUSTIŢIEI ŞI CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, solicitând să se constate starea de discriminare în care a fost plasată de pârâţii de rând 1-3 în materie salarială, prin neincluderea în ultimul său salariu lunar care a stat la baza determinării cuantumului pensiei de serviciu a drepturilor băneşti reprezentând diferenţele salariale constând în spor D.N.A. -D.I.I.C.O.T. recunoscute prin sentinţa civilă nr. 35 din 29 septembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, irevocabilă, precum şi a diferenţelor de drepturi băneşti rezultate din utilizarea coeficienţilor de multiplicare a valorii de referinţă sectorială de 484,18 RON.

De asemenea, a solicitat să fie obligat pârâtul de rândul 1, Tribunalul Bihor: în principal, să emită o adeverinţă de stabilire/recalculare a pensiei de serviciu, având ca baza de calcul salariul de baza brut lunar/indemnizaţia de încadrare brută şi sporurile, conform veniturilor din ultima lună de activitate anterior datei pensionării, 09.12.2011, bază de calcul care să includă atât diferenţele salariale constând în spor D.N.A. - D.I.I.C.O.T., precum şi diferenţele de drepturi băneşti rezultate din utilizarea coeficientului de multiplicare a valorii de referinţă sectorială de 484,18 RON, începând cu data pensionării - 09.12.2011 - şi în continuare pentru viitor. În subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului să emită o adeverinţă de actualizare a pensiei de serviciu, având ca bază de calcul salariul de bază brut lunar/indemnizaţia de încadrare brută şi sporurile, conform veniturilor din ultima lună de activitate anterior datei pensionării, 09.12.2011, bază de calcul care să includă atât diferenţele salariale constând în spor D.N.A. - D.I.I.C.O.T., precum şi diferenţele de drepturi băneşti rezultate din utilizarea coeficientului de multiplicare a valorii de referinţă sectorială de 484,18 RON, începând cu data pensionării - 09.12.2011 - şi în continuare pentru viitor.

Reclamanta a solicitat şi obligarea pârâtelor CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII BIHOR şi CASA NAŢIONALĂ DE PENSII PUBLICE BUCUREŞTI să emită decizii de pensionare în concordanţă cu noile venituri şi să-i achite diferenţele de pensie aferente, aceste capete de cerere fiind disjunse în dosar nr. x/2020.

Prin sentinţa civilă nr. 322/LM din 30 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia I civilă, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii CURTEA DE APEL ORADEA şi MINISTERUL JUSTIŢIEI, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâţii TRIBUNALUL BIHOR şi CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect obligaţie de a face.

A fost obligat pârâtul TRIBUNALUL BIHOR să-i emită reclamantei o adeverinţă de recalculare a pensiei de serviciu care să includă în baza de calcul a indemnizaţiei de încadrare coeficientul de multiplicare prevăzut de art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006 pentru procurorii D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., recunoscut reclamantei începând cu data de 01.01.2010 prin încheierea pronunţată la 04.02.2020 de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2008, irevocabilă.

Au fost respinse celelalte cereri, ca neîntemeiate.

Prin decizia civilă nr. 178/A din 8 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, a fost admis apelul declarat de apelantul TRIBUNALUL BIHOR, în contradictoriu cu intimaţii A., CURTEA DE APEL ORADEA, MINISTERUL JUSTIŢIEI şi CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII împotriva sentinţei civile nr. 322/LM din 30 iunie 2020, pronunţate de Tribunalul Bihor, secţia I civilă, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantă, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. a formulat cerere de revizuire.

În motivare, revizuenta arată că există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri şi anume a sentinţei civile nr. 35 din 29 septembrie 2008, pronunţate de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2008, astfel cum a fost lămurită această sentinţa prin încheierea civilă din data de 04 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2008

Revizuenta arată că prin sentinţa civilă nr. 35 din 29 septembrie 2008 a Curţii de Apel Oradea s-a stabilit în mod irevocabil în favoarea sa un drept salarial propriu constând în diferenţă coeficient de multiplicare D.N.A. - D.I.I.C.O.T.

Totodată, astfel cum susţine revizuenta, prin acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. x/2019 înregistrat pe rolul Tribunalului Bihor, a solicitat, în principal obligarea pârâţilor la emiterea unei adeverinţe pentru stabilirea prin recalculare a cuantumului concret al pensiei de serviciu de care este îndreptăţită să beneficieze, prin includerea în baza de calcul şi a diferenţelor de drepturi salariale recunoscute prin sentinţa civilă nr. 35 din 29.09.2008, iar în subsidiar, a solicitat emiterea unei adeverinţe pentru actualizarea pensiei de serviciu.

Mai arată revizuenta că, prin sentinţa civilă nr. 322/LM din 30 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Bihor, instanţa a admis capătul principal de cerere reţinând dispoziţiile art. 82 din Legea nr. 303/2004 şi a stabilit că nu se mai impune analizarea capătului subsidiar. Apelul declarat de pârâtul Tribunalul Bihor a fost admis, iar cererea de chemare în judecată a fost respinsă.

Sub aspectul admisibilităţii, revizuenta consideră îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire, iar în ce priveşte cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorităţii de lucru judecat atunci când instanţele au pronunţat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ.

Cele două hotarâri judecătoreşti contradictorii invocate sunt: sentinţa civilă nr. 35 din 29.09.2008, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, hotarâre prin care i s-a recunoscut un drept salarial propriu care i se cuvine pana la încetarea calităţii de judecător ca urmare a pensionării, ce trebuie luat în calcul la stabilirea cuantumului pensiei de serviciu şi decizia civilă nr. 178/A din data de 80.02.2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, hotărâre prin care se anulează efectele sentinţei anterioare urmare a respingerii cererii sale de includere a dreptului salarial propriu stabilit în favoarea sa în mod irevocabil.

Ca atare, revizuenta apreciază că cea de-a doua hotărâre încalcă puterea de lucru judecat a primei hotărâri.

Revizuenta precizează că a invocat puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 35 din 29 septembrie 2008, atât în etapa de judecată a fondului litigiului, cât şi în apel, însă instanţa de apel a omis să analizeze această apărare.

În opinia revizuentei, problema juridică tranşată irevocabil prin sentinţa civilă nr. 35 din 29 septembrie 2008 este identică cu chestiunea de drept dedusă judecăţii în prezentul dosar, anume existenţa sau nu în ultimul său salariu brut lunar a unui component al indemnizaţiei brute reprezentând în concret diferenţă coeficient de multiplicare D.N.A. - D.I.I.C.O.T.

În susţinerea motivelor invocate face trimitere la jurisprudenţa C.E.D.O., respectiv cauzele Beian contra României, Pilot Service contra României, Amurăriţei contra României, Zazanis şi alţii contra Greciei, Driha contra României, Păduraru contra României, Statos Pintio contra Portugaliei, Baranowski contra Poloniei, Sovtransanto Holding contra Ucrainei, decizii prin care C.E.D.O. a condamnat statele pe motiv că sistemul judiciar nu asigură stabilitatea circuitului juridic prin faptul că permit pronunţarea în cauze identice a unor soluţii diametral opuse, aspect ce constituie o încălcare a art. 6.1 din Convenţie, privind dreptul la un proces echitabil.

În drept, au fost invocate prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

Prin decizia civilă nr. 1056/A/2021 din 6 septembrie 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu şi a declinat în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 178/A din 08 februarie 2021 a Curţii de Apel Oradea, pronunţată în dosar nr. x/2019, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ.

Cauza, astfel declinată, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 19.11.2021, sub dosar nr. x/2021.

Analizând cererea de revizuire formulată în cauză, Înalta Curte urmează să o respingă pentru considerentele care succed:

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Potrivit art. 513 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, " "Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat".

Se observă că, în noua sa formulă, textul alin. (4) al art. 513 din C. proc. civ. a extins motivul de revizuire referitor la existenţa unor hotărâri potrivnice, în sensul că acesta vizează şi încălcarea autorităţii de lucru judecat sub aspectul efectului pozitiv al acesteia, concretizat în nesocotirea considerentelor prin care s-a tranşat o chestiune litigioasă.

Prin intermediul efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, reglementat de dispoziţiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., se valorifică aspecte dezlegate anterior de instanţă, care au legătură cu ceea ce se deduce judecăţii în litigiul în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere, fără ca o asemenea operaţiune juridică să presupună tripla identitate, de părţi, obiect şi cauză.

Textul art. 431 are ca finalitate înlăturarea unor contradicţii ce pot apărea între dispozitivele hotărârilor judecătoreşti, dar şi între dispozitivul şi considerentele unei hotărâri ce au rezolvat un aspect litigios având legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecăţii, şi hotărârea pronunţată în această a doua judecată. De asemenea, urmăreşte evitarea contradicţiilor între considerentele decizorii ale hotărârilor.

Deşi, în privinţa efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, între cele două procese nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente (părţi, obiect şi cauză), trebuie, însă, să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleaşi părţi (indiferent dacă, de această dată, figurează sau nu şi alături de alte părţi), fapt care obligă instanţa sesizată cu un al doilea litigiu să ţină seama de ceea ce s-a decis deja în prima hotărâre şi să-şi sprijine propriul raţionament pe dezlegările jurisdicţionale anterioare, în măsura în care acestea au legătură şi influenţează chestiunea litigioasă dedusă judecăţii în cel de al doilea litigiu.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac ce permite remedierea acelor greşeli comise în activitatea de judecată care se înscriu în cazurile punctuale şi pentru motivele specifice admise de legiuitor, iar extinderea acestor cazuri şi motive nu se înscriu în voinţa expresă şi neîndoielnică a legiuitorului, îndepărtându-se de la principiul securităţii juridice întrucât deschide căi de desfiinţare a hotărârilor judecătoreşti acolo unde legiuitorul nu a făcut-o.

Pentru a deveni incidente dispoziţiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., în ceea ce priveşte efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, este necesară îndeplinirea unor condiţii cumulative: hotărârea supusă revizuirii (cea din urmă) să fie pronunţată într-un litigiu început după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, considerentele apreciate a fi contrare să susţină şi să conducă, sub aspectul raţionamentului logico-juridic, spre soluţia pronunţată şi, de asemenea, aceste considerente să tranşeze asupra unei chestiuni litigioase identice cu problema dedusă judecăţii.

În speţă, cea din urmă cerinţă nu este îndeplinită.

Înalta Curte reţine că, prin sentinţa civilă nr. 35 din 29 septembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2008, irevocabilă prin respingerea căilor de atac, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta A. şi de alţii, TRIBUNALUL BIHOR fiind obligat la plata către aceasta a diferenţei dintre indemnizaţiile încasate de reclamantă şi procurorii care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi terorism precum şi cei din Direcţia Naţională Anticorupţie începând cu data de 1 aprilie 2006 şi până la data pronunţării sentinţei, sume ce urmau a fi actualizate cu indicele de inflaţie.

Prin încheierea pronunţată la 04 februarie 2020 de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2008, irevocabilă prin respingerea căilor de atac, s-a procedat la lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 35 din 29 septembrie 2008, în sensul că drepturile băneşti reprezentând diferenţele salariale dintre indemnizaţiile lunare ale reclamanţilor şi cele ale procurorilor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, stabilite şi acordate prin această hotărâre, reprezintă majorări salariale care au fost şi rămân incluse în indemnizaţia de bază lunară de încadrare şi pentru viitor.

Or, obiectul dedus judecăţii în dosarul nr. x/2019, prin apelul declarat de Tribunalul Bihor, astfel cum a reţinut şi Curtea de apel Oradea îl constituie cererea reclamantei A. de obligare a fostului angajator de a emite o adeverinţă de recalculare a pensiei de serviciu care să includă în baza de calcul a indemnizaţiei de încadrare coeficientul de multiplicare prevăzut de art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006 pentru procurorii D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., recunoscut reclamantei începând cu data de 01.01.2010 prin încheierea pronunţată de Curtea de Apel Oradea la data de 04.02.2020 în dosar nr. x/2008

Reiese, astfel, că hotărârea judecătorească invocată de revizuentă nu conţine considerente decisive care să fi avut legătură cu litigiul finalizat cu hotărârea supusă revizuirii, şi nici considerente prin care s-a dezlegat o chestiune litigioasă incidentală, care să fi fost pusă în discuţie, din nou, în litigiul intervenit între părţile din prezenta cauză.

Înalta Curte arată că, nefiind vorba despre hotărâri potrivnice prin care să fi fost analizată de către instanţe diferite aceeaşi chestiune litigioasă, aplicarea efectelor puterii de lucru judecat fiind exclusă.

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că, în speţă, nu este întrunită condiţia cumulativă a identităţii chestiunilor litigioase rezolvate în hotărârea indicată de revizuentă cu acelea din cauza dedusă judecăţii, sentinţa civilă nr. 35 din 29 septembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2008, vizând acordarea unor diferenţe salariale, în timp ce prin decizia a cărei revizuire se cere a fost tranşată cererea prin care reclamanta A. a solicitat recalcularea pensiei de serviciu.

În consecinţă, întrucât nu se identifică ipoteza legală reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 178/A din 8 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 178/A din 8 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 aprilie 2022.