Customs value challenge reinstated after administrative silence; case remanded for retrial.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Section) admitted the claimant's appeal, quashed the lower court's civil judgment no. 1345 of 15 September 2003, and remanded the case to the same court (the Bucharest Court of Appeal) for retrial, thereby allowing the claimant's action to proceed. The underlying dispute concerned the claimant's challenge to a customs authority decision (no. 121 of 21 November 2001) that set a customs value for imported goods higher than the declared transaction value and withheld a sum from the customs guarantee; the claimant sought annulment of that decision, a new determination based on transaction value, and restitution of the retained amount. The lower court had dismissed the action as premature because the claimant had not exhausted the administrative procedure under Emergency Ordinance no. 13/2001, despite a prior final judgment obliging the Ministry of Finance to resolve the complaint. The High Court held that, because the administrative authority failed to respond to the claimant's timely administrative challenge and the ordinance contains no rule for such non-response, the claimant's direct court action under Article 1 of Law no. 29/1990 was admissible to challenge the unjustified refusal and seek redress; requiring further administrative exhaustion under these circumstances would improperly limit access to justice and reward administrative inaction.
Legislator headnote
AI generatedart. 4 din O.U.G. nr. 13/2001, art. 1 Legea nr. 29/1990, art. 313 C. proc. civ; Customs value challenge reinstated after administrative silence; case remanded for retrial: 1345 of 15 September 2003, and remanded the case to the same court (the Bucharest Court of Appeal) for retrial, thereby allowing the claimant's action to proceed. The underlying dispute concerned the claimant's challenge to a customs authority decision (no. 121 of 21 November 2001) that set a customs value for imported goods higher than the declared transaction value and withheld a sum from the customs guarantee; the claimant sought annulment of that decision, a new determination based on transaction value, and restitution of the retained amount. The lower court had dismissed the action as premature because the claimant had not exhausted the administrative procedure under Emergency Ordinance no. 13/2001, despite a prior final judgment obliging the Ministry of Finance to resolve the complaint. The High Court held that, because the administrative authority failed to respond to the claimant's timely administrative challenge and the ordinance contains no rule for such non-response, the claimant's direct court action under Article 1 of Law no. 29/1990 was admissible to challenge the unjustified refusal and seek redress; requiring further administrative exhaustion under these circumstances would improperly limit access to justice and reward administrative inaction.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for cassation of the appealed judgment and referral of the case for retrial.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 6 iunie 2002, reclamanta SC N.R. SRL a chemat în judecată Direcția Regională Vamală Interjudețeană București, prin Direcția Generală a Vămilor, solicitând anularea deciziei nr. 121 din 21 noiembrie 2001 și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de determinare definitivă a valorii în vamă, pe baza valorii de tranzacție, precum și la restituirea sumei de 175.521.839 lei, reținută abuziv din garanția vamală.
În motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că prin decizia contestată, autoritatea vamală a determinat o valoare în vamă pentru mărfurile importate, cu D.V.I. nr. 84381 din 5 octombrie 2001, cu mult superioară valorii de tranzacție, așa cum a fost declarată.
Prin sentința civilă nr. 1345 din 15 septembrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis excepția prematurității acțiunii și a respins acțiunea, ca inadmisibilă, reținând pentru aceasta, că cererea reclamantei nu a parcurs procedura administrativă prevăzută de O.U.G. nr. 13/2001, deși printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă (sentința civilă nr. 197 din 27 februarie 2002, a Curții de Apel București), Ministerul Finanțelor a fost obligat să soluționeze reclamația reclamantei, conform acestei proceduri.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, SC N.R. SRL, susținând în esență că, deși a formulat contestație în termen legal, autoritatea contestată a refuzat să-i rezolve plângerea, situație în care în conformitate cu dispozițiile art. 1.5 Legea nr. 29/1990, a sesizat instanța de contencios administrativ, pentru a constata acest refuz, a-i recunoaște dreptul pretins și a dispune repararea pagubei.
Prin soluția pronunțată, în opinia recurentei, i-a fost limitat accesul la justiție și s-a încurajat atitudinea abuzivă a pârâtei, care a refuzat să-și îndeplinească în termen obligațiile legale.
Recursul este fondat.
Prin decizia nr. 121 din 21 noiembrie 2001, Direcția Regională Vamală Interjudețeană a determinat valoarea în vamă a mărfurilor importate de reclamanta SC N.R. SRL, cu D.V.I. nr. 84381 din 5 octombrie 2001, la 1.634.785 lei, apreciind că valoarea declarată nu a fost probată.
Prin aceeași decizie s-a reținut din garanția constituită, suma de 175.521.839 lei.
În conformitate cu dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr. 13/2001, reclamanta a contestat în termen legal această decizie, solicitând stabilirea valorii în vamă pe baza valorii de tranzacție, precum și restituirea sumei reținute din garanția vamală, contestație la care, însă, nu a primit nici un răspuns.
Astfel fiind, sesizarea instanței de contencios administrativ, în temeiul dispozițiilor art. 1 Legea nr. 29/1990, este perfect admisibilă, obiectul cererii vizând constatarea refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege și repararea pagubei ce i-a fost adusă.
În atare situație, insistând în parcurgerea procedurii administrative, în condițiile în care dispozițiile O.U.G. nr. 13/2001 nu conțin o normă de reglementare pentru situațiile nerezolvării în termen a contestațiilor, instanța a încurajat atitudinea abuzivă a autorității administrative, și a limitat practic accesul reclamantei, la justiție, soluție ce contravine intenției pe care legiuitorul a avut-o, când a instituit această procedură, ca o măsură de protecție menită să asigure soluționarea mai rapidă a unor litigii.
Așa fiind, recursul reclamantei SC N.R. SRL urmează a fi admis și în temeiul dispozițiilor art. 313 C. proc. civ., casată sentința pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de SC N.R. SRL București împotriva sentinței civile nr. 1345 din 15 septembrie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2005.