Social security pension recalculation: exclusion of cassation appeal under statutory finality rules

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulata la data de 21.04.2020 reclamanta A. a solicitat instanţei sa oblige CJP Argeş să-i recalculeze pensia întrucât la calcularea vechimii în muncă i s-a greşit numărul anilor, lipsindu-i 2 ani si 7 luni, iar în opinia reclamantei nu s-a ţinut cont de sporurile încasate în perioada 01.01.1982-01.04.1991, conform adeverinţei x/31.08.2009.

Prin sentinţa civilă nr. 3124 din 13 noiembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Reclamanta A. a formulat apel împotriva sentinţei tribunalului, pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 3309/2021 din 16 septembrie 2021, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta A..

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. a declarat recurs, solicitând, în esenţă, casarea deciziei recurate şi obligarea Casei Judeţene de Pensii Argeş să-i recalculeze pensia în funcţie de adeverinţa nr. 228 şi a faptului ca i s-a greşit calcularea vechimii in muncă cu 3 ani 5 luni si 14 zile.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de instanţă din oficiu, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, reţine următoarele considerente:

Este de menţionat că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

În speţă, hotărârea ce face obiectul prezentului recurs este pronunţată într-un litigiu având ca obiect drepturi sau obligaţii privind asigurările sociale.

Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Legea nr. 310/2018 a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, prevederile sale fiind aplicabile acţiunii iniţiate de reclamantă la 21 aprilie 2020, astfel cum prevede art. 24 C. proc. civ.

Din economia dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind conflictele de asigurări sociale şi nici hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului, cum este cazul în speţă.

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei.

Totodată, potrivit art. 155 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel, hotărârile curţilor de apel, precum şi cele ale tribunalelor neatacate cu apel, sunt definitive.

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. înseamnă că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

În afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie reţinând că împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 3309/2021 din 16 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2022.