Insufficiency of cassation arguments challenging interpretation of cargo insurance exclusion clauses

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2022

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2019, la 1 iulie 2019, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.R.L. şi C., a solicitat obligarea acestora la plata sumelor de 90.539,74 euro şi 11.178,86 RON, împreună cu dobânda legală datorată de la data scadenţei până la data plăţii efective, reprezentând prejudiciul cauzat de către acestea ca urmare a distrugerii bunurilor reclamantei ce erau transportate de către pârâta C.

Reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Convenţia referitoare la contractul internaţional de mărfuri pe şosele ("CMR"), la care România a aderat prin Decretul nr. 451/1972, art. 17 alin. (1) şi (3) din CMR, art. 23 din CMR.

La data de 01.08.2019 pârâta C. a depus la dosarul cauzei cerere de chemare în garanţie, prin care a solicitat obligarea asigurătorului D. S.A. la plata sumei de 90.539,74 euro şi 11.178,86 RON, reprezentând prejudiciul pretins de reclamantă, susţinând că, între transportatorul E. S.R.L. şi D. S.A., a fost încheiat contractul de asigurare pentru marfa transportată cu nr. x din 08.02.2018, pe o perioadă de 12 luni (09.02.2018 - 08.02.2019), cele 2 rate scadente fiind achitate conform graficului din poliţa de asigurare cu chitanţele nr. x din 08.02.2019 şi x din 22.06.2018.

La termenul din data de 25.11.2019, instanţa a admis, în principiu, cererea de chemare în garanţie şi a introdus în cauză D. S.A., în calitate de chemat în garanţie.

La data de 05.12.2019 chemata în garanţie D. S.A. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a solicitat respingerea cererii de chemare în garanţie ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea cererii de chemare în garanţie ca neîntemeiată.

La termenul din data de 03.03.2020 instanţa a unit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a chematei în garanţie D. S.A. cu fondul cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 717, pronunţată în data de 29 iulie 2020, Tribunalul Prahova a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a chematei în garanţie D. S.A., ca neîntemeiată, a admis acţiunea şi a obligat pârâtele, în solidar, la plata către reclamantă a sumelor de 90.539,74 euro şi 11.178,86 RON, reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei, precum şi la plata dobânzii legale, de la data scadenţei până la data plăţii efective.

A admis cererea de chemare în garanţie a D. S.A. formulată de pârâta C. şi a obligat chemata în garanţie D. S.A. la plata către pârâta C. a sumelor de 90.539,74 euro şi 11.178,86 RON, reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei, a redus onorariul de avocat pretins de reclamantă la suma de 10.000 RON şi a obligat pârâtele la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 18.000 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu de avocat, iar chemata în garanţie la plata cheltuielilor de judecată către pârâta C., în cuantum de 8.000 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva sentinţei precizate au declarat apel pârâta B. S.R.L. şi chemata în garanţie D. S.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 116 din 1 aprilie 2021, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a respins apelul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 717 din data de 29 iulie 2020 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu reclamanta A. S.A., cu pârâta C., prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă F., şi cu chemata în garanţie D., ca nefondat.

De asemenea, a admis apelul declarat de chemata în garanţie D. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 717 din data de 29 iulie 2020 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu reclamanta A. S.A. şi cu pârâtele B. S.R.L. şi C., prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă F.: a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a respins cererea de chemare în garanţie ca neîntemeiată; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei; a obligat intimata C. să plătească apelantei-chemate în garanţie cheltuielile de judecată efectuate în apel, în sumă de 4.063 RON; a respins cererea intimatei-reclamante de obligare a apelantei-chemate în garanţie la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel în sumă de 5.811 RON, ca neîntemeiată; totodată, a obligat apelanta pârâtă B. S.R.L. la plata către intimata-reclamantă a cheltuielilor de judecată efectuate în apel în sumă de 3.000 RON, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii recurenta-pârâtă S.C. C.-PRIN F. a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în argumentarea căruia se arată, în esenţă, următoarele:

Instanţa de apel a reţinut că în eveniment a fost implicat un ansamblu format din cap tractor, cu nr. de înmatriculare x, şi semiremorcă, cu nr. de înmatriculare x.

Potrivit clauzei de la art. 13.2, semiremorcile sau remorcile terţilor trebuie să fie tractate de capete de tractor aparţinând asiguratului, declarate în asigurare şi pentru care s-a plătit prima de asigurare, pentru acoperirea răspunderii asiguratului pentru marfa transportată.

Conform procesului-verbal de constatare a pagubelor produse mărfurilor transportate, încheiat Ia data de 02.07.2018, producerea evenimentului reclamat de şoferul intimatei C. a avut loc la data de 27.06.2018, marfa fiind transportată cu ansamblul mai sus menţionat.

Instanţa de apel, în mod eronat, a constatat că este aplicabil cazul de excludere invocat de asigurător şi a considerat întemeiată şi plauzibilă apărarea asigurătorului, în sensul că nu poate opera prezumţia de a asigura întregul parc auto al asiguratului, cât timp vehiculele respective nu au fost menţionate în poliţa de asigurare. Recurenta precizează că exista poliţa de asigurare seria x nr. x/07.02.2018 pentru cap tractor marca x, cu nr. de înmatriculare x, şi semiremorca.

Existenţa acestei poliţe de asigurare pentru capul de tractor x conduce la înlăturarea concluziei instanţei de apel şi a susţinerii pârâtei D. S.A. în sensul în care este aplicabilă înlăturarea cazului exonerator de răspundere, referitor la faptul că respectivul cap tractor nu făcea obiectul asigurării de către D..

Instanţa de apel nu a interpretat corect raportul juridic dedus judecăţii, întrucât aceasta nu a cunoscut existenţa tuturor contractelor de asigurare; administratorul judiciar al recurentei precizează că, la solicitarea sa de a i se prezinte toate poliţele de asigurare în legătură cu mijloacele de transport ce fac obiectul evenimentului, abia în data de 06.09.2021 i-au fost comunicate.

Atât poliţa de asigurare G. seria x nr. x/07.02.2018, cât şi poliţa de asigurar G. seria x nr. x/08.02.2018, au fost încheiate cu acelaşi asigurător, D. S.A., şi cu acelaşi obiect, respectiv asigurarea cărăuşului auto pentru marfa transportată.

Deşi asigurătorul avea cunoştinţă de încheierea poliţelor de asigurare indicate, acesta nu a făcut vorbire despre ele, lăsând instanţa de apel să creadă că transportatorul nu avea asigurare pentru capul tracto x.

Atât capul tractor x, cât şi semiremorca x, fac obiectul poliţelor dt asigurare pentru transport marfă, încheiate între C. şi D. S.A., obiectul asigurării, conform pct. 2.1, fiind următorul: "Asigurătorul asigura, în baza Poliţei de asigurare şi a prezentelor condiţii de asigurare, răspunderea asiguratului pentru marfa transportată în trafic rutier public, pentru pierderea totală sau parţială a mărfii sau pentru depăşirea termenului de livrare".

Practic, obiectul asigurării îl reprezintă marfa transportată de asigurat, în calitate de cărăuş. Este acoperită răspunderea asiguratului pentru marfa transportată în trafic rutier public, din momentul luării în primire a mărfii pentru transport şi până în momentul predării ei destinatarului, cu condiţia respectării legislaţiei aplicabile în transportul respectiv.

În mod eronat, instanţa de apel consideră că, în raport de declaraţia şoferului intimatei-pârâte, este incidentă clauza de excludere de la pct. 16.1.11 din condiţiile de asigurare, când daunele au fost produse mărfii transportate de fapta/faptele pasagerilor clandestini - excludere care operează în considerarea obligaţiei de diligentă a transportatorului, în paza mărfurilor transportate, precum şi clauza de excludere de la pct. 16.6.5 - daune cauzate de sau care sunt consecinţa poluării şi/sau contaminării din orice cauza - în speţă marfa fiind distrusă în întregime, fiind improprie consumului uman ca urmare a prezumtivelor acţiuni ale pasagerilor clandestini. Nu exista nicio dovadă că şoferul a transportat în mod voit pasagerii clandestini. Prin urmare, instanţa de apel a concluzionat fără dovezi că sunt incidente clauzele de excludere de la pct. 16.1.11 şi pct. 16.6.5.

Pentru considerentele expuse, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul de a admite cererea de chemare în garanţie.

Intimata D. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, iar intimata A. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine următoarele considerente:

În speţă, se constată că recurenta-pârâtă a indicat în susţinerea recursului dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Înalta Curte reţine că întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale.

Deşi au fost indicate ca temei juridic al memoriului de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., situaţiile reglementate de acest text legal nu se regăsesc în criticile formulate.

Astfel, într-o primă critică, recurenta susţine că instanţa de apel, în mod eronat, a constatat incidenţa cazului exonerator de răspundere, în sensul că, în speţă, capul de tractor x nu făcea obiectul asigurării de către D., deşi exista poliţa de asigurare pentru acesta; de asemenea, instanţa de apel nu a interpretat corect raportul juridic dedus judecăţii, întrucât aceasta nu a cunoscut existenţa tuturor contractelor de asigurare, abia în data de 06.09.2021 fiindu-i comunicate administratorului judiciar al recurentei toate poliţele de asigurare în legătură cu mijloacele de transport ce fac obiectul evenimentului.

Înalta Curte constată că, şi în condiţiile în care ar fi întemeiate aceste critici, motivele invocate în argumentarea recursului nu sunt de natură să schimbe soluţia dată de instanţa de apel pentru că motivarea acesteia a avut în vedere şi alte clauze de excludere, a căror interpretare greşită a fost doar afirmată în recursul pendinte.

Astfel, recurenta-pârâtă susţine că, în mod eronat, instanţa de apel a considerat că este incidentă clauza de excludere de la pct. 16.1.11 şi cea de la pct. 16.6.5 din condiţiile de asigurare, fără a expune critici concrete prin raportare la considerentele deciziei de apel şi fără a arăta modalitatea în care instanţa de apel a încălcat sau aplicat greşit anumite norme de drept material, pe care, de altfel, recurenta nici nu le indică.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie arată că această critică reprezintă o simplă enunţare a unor clauze contractuale, iar nu o critică veritabilă a hotărârii instanţei de apel.

În cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc consideraţii cu privire la modalitatea în care instanţa de apel a justificat incidenţa anumitor clauze de excludere, recurenta făcând doar simple afirmaţii în sensul unei aprecieri eronate din partea instanţei de apel sub acest aspect, fără a se arăta, în concret, motivele pentru care consideră că, în speţă, cazurile de excludere prevăzute în condiţiile de asigurare au fost interpretate greşit.

Recurenta ar fi trebuit să arate în ce mod a fost încălcată forţa obligatorie a contractului, dată de dispoziţiile art. 1270 alin. (1) C. civ., prin reţinerea incidenţei anumitor clauze de excludere din condiţiile de asigurare în cauza de faţă.

Aşadar, în condiţiile în care recurenta nu aduce critici cu referire la argumentele folosite de instanţa de control judiciar în fundamentarea deciziei recurate, care să demonstreze încălcarea sau aplicarea greşită a unor dispoziţii legale prin raportare la toate cazurile de excludere prevăzute în condiţiile de asigurare, a căror incidenţă s-a reţinut în cauză, recursul nu poate fi considerat întemeiat.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. C.-PRIN F..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. C.-PRIN F. împotriva deciziei nr. 116 din 1 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2022.