Jurisdictional competence for disputes arising from execution of administrative public contracts under Law 101/2016

Şedinţa publică din data de 5 aprilie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la 3 noiembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (A.N.S.V.S.A.), a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 70.000 RON (respectiv: 10.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 şi până la data apariţiei O.U.G. nr. 117/2020, adică de la data de 16.12.2019 - până la data de 24.07.2020), conform art. IV alin. (1) din Legea 236/2019, precum şi dobânda legală calculată asupra sumelor datorate lunar, de la data scadenţei acestora şi până la data plăţii efective, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflaţiei calculate pentru fiecare perioadă (de la data scadenţei acestora şi până la data plăţii efective).

În drept, cererea a fost întemeiată pe Legea nr. 554/2004, Legea nr. 236/2019 şi O.U.G. nr. 117/2020.

Pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în soluţionarea prezentei speţe, raportat la obiectul prezentei acţiuni, "refuz acordare drepturi", la calitatea pârâtei de autoritate centrală şi la sediul legal al reclamantului, apreciind că, în speţă, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a acestei acţiuni aparţine Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr. 2342/2021 din 8 aprilie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţiile necompetenţei materiale şi teritoriale, invocate de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a constatat că raportul de drept administrativ dedus judecăţii vizează exercitarea unei competenţe de către o autoritate publică centrală, respectiv Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor. Totodată, evocând dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004 şi reţinând că reclamantul are sediul în judeţul Galaţi, instanţa a constatat că acesta este situat în circumscripţia Curţii de Apel Galaţi, astfel că a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Galaţi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal la 19 mai 2021, sub acelaşi număr de dosar.

La termenul de judecată din data de 22 iunie 2021, Curtea, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei materiale conform art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016 şi a rămas în pronunţare pe excepţie.

Prin sentinţa nr. 134/2021 din 24 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială procesuală a secţiei pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Brăila, secţia I civilă.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a reţinut că reclamantul a solicitat, în esenţă, plata unor sume de bani, în temeiul art. IV alin. (1) al Legii nr. 236/2019, sumele pretinse fiind stabilite de legiuitor în beneficiul prestatorilor de servicii corespunzătoare activităţilor sanitar - veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, în executarea acelor contracte, împrejurare care rezultă din precizarea făcută, potrivit căreia suma de 10.000 RON lunar se cuvine "pentru fiecare contract".

S-a mai reţinut că legiuitorul a explicitat fără echivoc în corpul O.G. nr. 42/2004, modificată prin Legea nr. 236/2019, că suma de 10.000 RON lunar este prevăzută pentru fiecare contract de concesiune/contract de prestări servicii, ca o contraprestaţie echivalentă serviciilor realizate în cadrul activităţilor sanitar - veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, fiind, deci, alocată în executarea menţionatelor contracte.

Aşa fiind, s-a reţinut că sumele pretinse de reclamant în temeiul art. IV alin. (1) al Legii nr. 236/2019 sunt prevăzute de legiuitor în executarea acelor contracte, fiind necontestată, în speţă, natura administrativă a contractelor de concesiune/contractelor de prestări servicii, aşa cum sunt definite de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Totodată, analizând contractul nr. x/16.04.2019, Curtea a observat că acesta a fost încheiat în temeiul prevederilor Legii nr. 98/2016, astfel că litigiile privind executarea acestor contracte vor fi soluţionate conform dispoziţiilor Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, mai precis, conform art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016.

Reţinând că pretenţiile reclamantului decurg din executarea unui contract administrativ ce a fost încheiat în conformitate cu prevederile Legii nr. 98/2016, în privinţa cărora legiuitorul a înţeles să reglementeze norme speciale, sub aspectul procedurii de soluţionare a litigiilor născute, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secţia Civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la 14 iulie 2021, sub acelaşi număr de dosar.

La termenul din 15 septembrie 2021, Tribunalul Brăila, având în vedere că, prin cererea depusă la 9 martie 2021, reclamantul a arătat că înţelege să cheme în judecată, în calitate de pârâtă, şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Brăila, a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a acestei entităţi, sens în care a acordat termen de judecată la 14 octombrie 2021.

Pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Brăila a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Prin sentinţa civilă nr. 789 din 28 octombrie 2021, Tribunalul Brăila, secţia I civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Brăila.

A respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Brăila.

Împotriva sentinţei civile nr. 789/28.10.2021, pronunţate de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2020, a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea hotărârii primei instanţe, cu consecinţa rejudecării şi admiterii acţiunii, aşa cum a fost formulată şi precizată.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă la data de 26.11.2021, sub nr. x/2021.

În şedinţa publică din data de 12.01.2022, instanţa, din oficiu, a invocat şi a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei material - procesuale a secţiei I Civile a Curţii de Apel Galaţi.

Prin încheierea din 12 ianuarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinţei civile nr. 789 din 29.10.2021, pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020, în favoarea secţiei a II-a Civile a Curţii de Apel Galaţi.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a reţinut că sumele sunt pretinse de reclamant în temeiul art. IV alin. (1) al Legii nr. 236/2019, fiind prevăzute de legiuitor în executarea contractelor indicate de legea menţionată, fiind necontestată, în speţă, natura administrativă a contractelor de concesiune/contractelor de prestări servicii, aşa cum sunt definite de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

A mai reţinut că, în speţă, contractul nr. x/16.04.2019 (aflat la dosar fond), invocat de reclamant, a fost încheiat în temeiul prevederilor Legii nr. 98/2016 şi astfel, litigiile privind executarea contractului sunt soluţionate conform dispoziţiilor Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

În acest sens, a evocat dispoziţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, potrivit căruia, "procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul."

S-a mai arătat că, potrivit Deciziei nr. 40/2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în interpretarea şi aplicarea art. 55 alin. (3) raportat la art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, hotărârea pronunţată în primă instanţă în procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanţa ierarhic superioară, secţia sau completul specializat în litigii cu profesionişti, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016.

Instanţa a mai reţinut că, deşi a dat în competenţa de soluţionare a instanţei civile de drept comun litigiile decurgând din executarea contractelor administrative, legiuitorul a prevăzut în mod expres că aceste litigii se soluţionează "de urgenţă şi cu precădere", fiind evident că termenele şi soluţiile reglementate în procedura de drept comun din materie civilă nu pot fi considerate compatibile cu celelalte dispoziţii speciale ale Legii nr. 101/2016.

Pentru considerentele de mai sus, a apreciat că excepţia invocată este întemeiată şi, în consecinţă, în temeiul art. 136 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 132 alin. (3) din acelaşi Cod, a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea secţiei a II-a Civilă a Curţii de Apel Galaţi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă la data de 14 ianuarie 2022, sub nr. x/2021*.

La termenul din 9 februarie 2022, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a pus în discuţie excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a II-a Civile în soluţionarea prezentei cauze.

Prin decizia nr. 26/R din 9 februarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a II-a Civilă a Curţii de Apel Galaţi, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile a Curţii de Apel Galaţi.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul pentru soluţionarea lui către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă şi a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a reţinut că cererea de chemare în judecată ce formează obiectul prezentului dosar a fost soluţionată în prima instanţă de secţia I Civilă a Tribunalului Brăila, urmare a declinării de competenţă în favoarea sa, prin sentinţa civilă nr. 134 din data de 24.06.2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A mai arătat că recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de secţia I Civilă a Tribunalului Brăila, respectiv împotriva hotărârii nr. 789/28.10.2021, a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă, iar aceasta, prin încheierea din 12.01.2021, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea secţiei a II-a Civile a aceleiaşi instanţe.

A mai reţinut că organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă.

De asemenea, s-a mai arătat că, potrivit statuărilor constante ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competenţa materială procesuală a instanţei care a judecat litigiul în fond. În acest sens, a făcut trimitere la Decizia nr. 18/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, par. 164; Decizia nr. 40/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, par. 132; Decizia nr. 5161 din 28.10.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, secţiunea 3.

În speţă, instanţa a reţinut că, în primă instanţă, cauza a fost judecată de secţia I Civilă a Tribunalului Brăila, motiv pentru care, calea de atac declarată împotriva sentinţei trebuie să fie judecată de secţia I Civilă a Curţii de Apel Galaţi.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 11 martie 2022, sub nr. x/2021*.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Dispoziţiile privitoare la conflictul de competenţă sunt aplicabile şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, conform art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

În acest sens art. 136 alin. (1) prevede că:

"Dispoziţiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de necompetenţa şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol: "Conflictul se va soluţiona de secţia instanţei stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secţiei înaintea căreia s-a ivit conflictul".

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două secţii ale aceleiaşi instanţe, secţia a I civilă şi secţia a II-a Civilă din cadrul Curţii de Apel Galaţi - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între secţiile sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două secţii este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, în considerarea dispoziţiilor art. 136 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

În speţă, reclamantul a solicitat, în esenţă, plata unor sume de bani, în temeiul art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, sumele pretinse fiind stabilite de legiuitor în beneficiul prestatorilor de servicii corespunzătoare activităţilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, în executarea acelor contracte.

Totodată, contractul nr. x/16.04.2019 de care se prevalează reclamantul a fost încheiat în temeiul prevederilor Legii nr. 98/2016, litigiile privind executarea unor astfel de contracte fiind soluţionate conform dispoziţiilor Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, mai precis, conform art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016:

"Litigiile şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative şi cele care decurg din rezilierea, rezoluţiunea, denunţarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziţie publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul."

În speţă, Înalta Curte reţine că litigiul a fost soluţionat în primă instanţă de Tribunalul Brăila, secţia I civilă prin sentinţa civilă nr. 789 din 28 octombrie 2021, împotriva căreia a formulat recurs reclamantul.

Calea de atac formulată a fost înregistrată pe rolul secţiei I Civile a Curţii de Apel Galaţi care, prevalându-se de dispoziţiile Deciziei nr. 40/2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a declinat competenţa materială procesuală de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei specializate în litigii cu profesioniştii, respectiv, în favoarea secţiei a II-a Civile a Curţii de Apel Galaţi.

Având în vedere că procesul a debutat la 3 noiembrie 2020, Înalta Curte reţine că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 55 alin. (3)1 din Legea nr. 101/2016, articol introdus la 13 iulie 2020 prin Ordonanţa de urgenţă nr. 114/2020 privind modificarea şi completarea unor acte normative cu impact în domeniul achiziţiilor publice:

"(31) Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (11) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. (…)"

Prin urmare, luând în considerare faptul că respectiva modificare a Legii nr. 101/2016 (din 13 iulie 2020) a survenit ulterior pronunţării Deciziei nr. 40/2020 (la 18 mai 2020), Înalta Curte reţine că această decizie nu mai poate fi invocată pentru stabilirea competenţei în favoarea secţiei specializate în litigii cu cu profesioniştii, motiv pentru care, în cauză, calea de atac se va judeca de "instanţa ierarhic superioară", aceasta fiind sintagma utilizată de legiuitor la momentul la care a fost pornit procesul.

Cum Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă este instanţa ierarhic superioară Tribunalului Brăila, secţia I civilă care a judecat în primă instanţă litigiul pendinte, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile a Curţii de Apel Galaţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile a Curţii de Apel Galaţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 aprilie 2022.