Commercial services contract claim rejected; appeal quashed as unfounded with costs awarded

Şedinţa publică din data de 31 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins".

I. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 24 mai 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A.., în temeiul art. 192, coroborat cu art. 1021 alin. (3) C. proc. civ.., a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., Bucureşti, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 603.254,83 RON, reprezentând debit principal, şi la plata penalităţilor de întârziere ce se vor calcula până la plata efectivă a debitului principal (în sumă de 2.502.961,34 RON - la data de 23.05.2018); cu obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de această acţiune.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 1164, 1270 alin. (1) şi art. 1516 C. civ.

2. Soluţia primei instanţe:

Prin sentinţa civilă nr. 3846/2018, pronunţată la data de 20 decembrie 2018, în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanta A.., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.; a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 363.054,57 RON debit principal; a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 7235,54 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru); a obligat pe reclamantă să plătească pârâtei suma de 29.400,93 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat); a compensat în parte cheltuielile de judecată şi a obligat pe reclamantă să plătească pârâtei suma de 22.165,39 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Apelul

Împotriva acestei hotărâri, au formulat apel principal, în termen, reclamanta A.., cât şi pârâta B. S.R.L., Bucureşti- apel incident.

Hotărârea atacată

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 375 A, pronunţată la data de 02 martie 2021, în dosarul nr. x/2018, a respins apelul principal formulat de apelanta- reclamantă A.. împotriva sentinţei civile nr. 3846/20.12.2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018, ca nefondat; a admis apelul incident formulat de apelanta- pârâtă B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 3846/20.12.2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018, şi a schimbat în parte sentinţa civilă atacată, în sensul că: a respins acţiunea, ca neîntemeiată; a respins cererea reclamantei de recuperare a cheltuielilor de judecată aferente judecăţii în primă instanţă, ca neîntemeiată, şi a înlăturat compensarea în parte a cheltuielilor de judecată aferente judecăţii în primă instanţă; a menţinut în rest sentinţa civilă atacată; a obligat apelanta-reclamantă la plata către apelanta-pârâtă a sumei de 44.541,97 RON cu titlu de cheltuieli de judecată aferente judecăţii în apel, şi a respins cererea apelantei-reclamante de recuperare a cheltuielilor de judecată aferente judecăţii în apel.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, reclamanta A.., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei către Tribunalul Bucureşti, spre o nouă judecată de fond.

Recurenta se raportează, în motivele de recurs invocate, la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.., sens în care, a relevat, foarte pe larg, prezentarea litigiului şi a situaţiei de fapt a cauzei, în esenţă, susţinând că lipseşte motivarea soluţiei din dispozitivele ambelor hotărâri, şi, totodată, motivările ambelor hotărâri sunt superficiale, atât Tribunalul, cât şi Curtea de Apel Bucureşti, omiţând să răspundă motivelor şi neexaminând problemele deduse judecăţii.

În acest sens, în susţinerea recursului, recurenta-reclamantă a invocat prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.., iar nerespectarea acestor dispoziţii atrage nulitatea hotărârii, în condiţiile art. 175 alin. (1) C. proc. civ.., în ce o priveşte, lipsa analizei în fond a cererii sale de chemare în judecată ducând, evident, la o vătămare gravă a intereselor ei, anume, de a-şi recupera sumele ce i se cuvin ca urmare a prestării unor servicii către partenerul său de afaceri.

Motivul de recurs este evident, şi rezultă din faptul că ambele instanţe au analizat doar existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, în timp ce, cererea sa având ca obiect pretenţii, prin care a solicitat stabilirea situaţiei de fapt, este ignorată, încă din primele motive ale instanţei de apel.

Astfel, susţine recurenta-reclamantă că există o lipsă clară a motivării celor două hotărâri în ceea ce priveşte situaţia de fapt, respectiv, dacă au fost prestate servicii de către A.. în favoarea B. S.R.L. şi dacă au existat aceste servicii (cum, de altfel, confirmă Curtea de Apel, că au existat), care este întinderea obligaţiei pe care B. S.R.L. o datorează recurentei-reclamante.

În fine, recurenta- reclamantă susţine că este inacceptabil a se presupune că judecata unei cereri în pretenţii se poate limita doar la verificarea existenţei unei creanţe certe, lichide şi exigibile, în sensul art. 663 C. proc. civ.., câtă vreme judecătorul este ţinut prin dispoziţiile art. 22 C. proc. civ.. să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 13.05.2021, sub nr. x/2018.

Apărarea formulată în cauză

Intimata-pârâtă B. S.R.L. a formulat întâmpinare în recurs, înregistrată la data de 22.06.2021, prin care, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

III. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, nefiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, care prevede că art. 493 se abrogă, faţă de conţinutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

IV. Procedura de filtrare a recursului

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 14 octombrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus comunicarea raportului către părţi. Părţile nu au formulat punct de vedere în scris la raport.

La termenul din 3 februarie 2022, recursul a fost admis în principiu, acordându-se termen de judecată, în şedinţă publică, la data de 31 martie 2022, cu citarea părţilor, în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

V. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei) invocat în cele două recursuri declarate în cauză este nefondat.

Înalta Curte reţine că raportat la dispoziţiile art. 425 din C. proc. civ. şi în acord cu dispoziţiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului sarcina ca, în soluţionarea unei cauze, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanţa care a pronunţat decizia recurată, a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluţia de perimare, respectiv motivele pentru care consideră că este îndeplinită ipoteza prevăzută de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că Înalta Curte apreciază că hotărâea recurată respectă dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi art. 425 din C. proc. civ.

Aşadar, instanţa de apel a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţă. De altfel, se constată că prin argumentele aduse de recurentă pe această cale se invocă în esenţă o eventuală greşită interpretare şi aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., dar lipsa de motivare ori nemotivarea insuficientă sau motive contradictorii în cuprinsul hotărârii, nu pot fi reţinute raportat la hotărârea atacată şi la limitele cu care a fost învestită instanţa.

Astfel, aşa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunţate în Cauza Gheorghe Mocuţa împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată şi nu există niciun element care să indice caracterul arbitrar al modalităţii în care instanţa a aplicat legislaţia.

Ca urmare, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nu poate fi reţinut.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ.., va obliga recurenta-reclamantă să plătească intimatei-pârâte B. S.R.L. suma de 42.178,55 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A.. împotriva deciziei civile nr. 375 A din 02 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta- reclamantă A.. să plătească intimatei- pârâte B. S.R.L. suma de 42.178,55 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2022.