Recourse against insolvency judgment declaring final appellate decision inadmissible under Law 85/2014

Şedinţa publică din data de 29 martie 2022

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeş la data de 31.07.2018, sub nr. x/2018, reclamantul Municipiul Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta A. S.R.L., solicitând instanţei să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 313,604 RON debit principal şi a sumei de 29,165 RON penalităţi şi dobânzi, stabilite de Curtea de Conturi a României şi reprezentând plăţi nedatorate făcute de reclamant în favoarea pârâtei pentru materiale adăugate incorect la articolele de deviz referitoare la "turnarea betoanelor", facturate de pârâtă pentru lucrările la obiectivul de investiţii "Consolidare imobil din str. x, Bucureşti".

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1.341 alin. (1) şi art. 1.635 alin. (1) C. civ.

Litigiul a fost înregistrat la completul de contencios administrativ şi fiscal, ca litigiu privind achiziţiile publice.

La data de 09.11.2018, judecata în dosarul nr. x/2018 a fost suspendată în temeiul art. 36 din Legea privind procedura insolvenţei nr. 85/2006, până la finalizarea procedurii de insolvenţă căreia îi era supusă pârâta în dosarul nr. x/2013 aflat pe rolul Tribunalului Specializat Argeş.

Prin cererea depusă la data de 03.04.2019 la Tribunalul Specializat Argeş, în dosarul de insolvenţă nr. 758/1259/2013 privind pe debitoarea A. S.R.L., înregistrată ulterior în dosarul pendinte nr. x/2013, cerere precizată verbal la data de 15.05.2019 şi în scris la data de 17.05.2019, creditorul Municipiul Bucureşti a formulat contestaţie împotriva Raportului de activitate nr. 11/2019, prin care administratorului judiciar B. a refuzat explicit să plătească creanţa curentă constând în 313,604 RON debit principal şi 29,165 RON penalităţi şi dobânzi.

Prin sentinţa nr. 4/08.01.2020, pronunţată în dosarul de insolvenţă nr. 758/1259/2013, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Specializat Argeş a dispus închiderea procedurii de insolvenţă şi reinserţia debitoarei A. S.R.L. în activitatea economică. Totodată, a dispus descărcarea administratorului judiciar de orice îndatorire sau responsabilitate faţă de debitor şi averea sa, faţă de procedură, creditori, titulari de garanţii şi asociaţi; a dispus descărcarea debitoarei de diferenţa dintre valoarea obligaţiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului şi cea prevăzută în plan. În sfârşit, a dispus disjungerea dosarului nr. x/2013 şi soluţionarea acestuia separat.

La data de 15.05.2020, dosarul nr. x/2018 a fost repus pe rolul instanţei de contencios administrativ şi fiscal, care a dispus conexarea acestuia la dosarul asociat nr. x/2013, aflat pe rolul tribunalului specializat.

Prin sentinţa nr. 225/CC/17.12.2020, pronunţată în dosarul asociat nr. x/2013, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Specializat Argeş a respins contestaţia formulată de Municipiul Bucureşti împotriva Raportului de activitate nr. x/15.05.2019 întocmit de administratorului judiciar B., relativ la refuzul de a plăti creanţa curentă, şi a respins ca neîntemeiată şi cererea de chemare în judecată conexă formulată de reclamantul Municipiul Bucureşti împotriva pârâtei A. S.R.L., ce face obiectul dosarului x/2018

Împotriva acestei sentinţe civile a formulat apel contestatorul Municipiul Bucureşti - prin Primarul General.

Prin decizia nr. 376/28.06.2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respins apelul ca nefondat, împotriva sentinţei nr. 225/CC717.12.2020, pronunţată de Tribunalul Specializat Argeş - judecător sindic în dosarul nr. x/2013, intimaţi fiind creditorii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, C. S.R.L., D. S.R.L, E. S.R.L, F. S.R.L., G. S.R.L. şi debitoarea - pârâtă A. S.R.L., prin administrator judiciar fiind B.. A fost obligat apelantul să plătească intimatei-debitoare suma de 3500 RON cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.

La data de 16 august 2021 contestatorul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 376/A-com/28.06.2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Recurentul arată că prin decizia atacată, care cuprinde motive contradictorii în accepţiunea art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., a fost menţinută soluţia primei instanţe de respingere a cererii ce face obiectul dosarului pendinte, reţinând că devreme ce debitoarea a ieşit din procedura insolvenţei, nu s-ar mai putea susţine că împotriva acesteia se mai poate admite o cerere de plată a creanţei ce face obiectul dosarului.

Acest aspect este nelegal deoarece chiar în cuprinsul sentinţei civile nr. 4/8.01.2020 pronunţate de Tribunalul Specializat Argeş în dosarul nr. x/2013 prin care s-a dispus ieşirea debitoarei din procedura insolvenţei, s-a dispus disjungerea dosarului pendine şi soluţionarea acestuia separat. Instanţa de apel ar fi trebuit să se pronunţe asupra cererii ce face obiectul dosarului pendinte ţinând cont de noua realitate în ceea ce priveşte starea debitoarei, respectiv faptul că nu se mai află în procedura insolvenţei, iar nu să respingă cererea tocmai pentru acest motiv.

Privitor la cererea conexă, instanţa de apel a menţinut nelegal soluţia primei instanţe care a dispus respingerea acesteia, reţinând în mod eronat faptul că lucrările au fost executate conform legii iar plăţile ar fi fost conforme, ignorând decizia Curţii de Conturi nr. 106/23.11.2017 prin care s-a reţinut plata nejustificată efectuată de către recurent precum şi obligaţia de a solicita restituirea acesteia. Aşadar, în mod nelegal a fost menţinută hotărârea primei instanţe prin care a fost conferită o valoare probatorie superioară raportului de expertiză efectuat în cauză, faţă de cea a deciziei Curţii de Conturi, precum şi a raportului acestei instituţii care stă la baza deciziei.

Recurentul invocă şi motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) lit. 8 din C. proc. civ. susţinând că au fost aplicate greşit dispoziţiile art. 1341 alin. (1) din C. civ. deoarece plata efectuată cu titlu de materiale reprezintă o plată nedatorată şi ca atare este supusă restituirii.

Prin întâmpinarea depusă la 3 noiembrie 2021, pârâta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., a invocat excepţia nulităţii recursului în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a reţinut că recursul este inadmisibil, în raport de dispoziţiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 care prevăd că hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel.

Prin încheierea din 18 ianuarie 2022, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La termenul din 29 martie 2022, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., a reţinut următoarele:

Prin decizia nr. 376/28.06.2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respins apelul ca nefondat, împotriva sentinţei nr. 225/CC717.12.2020, pronunţată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalul Specializat Argeş în dosarul nr. x/2013.

Art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 prevede "Curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic. Hotărârile curţii de apel sunt definitive".

Dispoziţiile art. 342 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 prevăd că "dispoziţiile prezentei legi se completează în măsura în care nu contravin, cu cele ale Codului de procedură şi ale C. civ..".

Dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., în forma prevăzută de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, prevăd că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.".

Aşa fiind, având în vedere că Legea insolvenţei prevede în mod expres singura cale de atac ce poate fi exercitată în cadrul procedurii insolvenţei, iar C. proc. civ. reglementează norme cu caracter general, care se aplică în completare doar acolo unde legea specială nu prevede, în temeiul principiului fundamental de interpretare juridică "specialia generalibus derogant", calea de atac extraordinară a recursului apare ca fiind inadmisibilă, hotărârea pronunţată de instanţa de apel având caracter definitiv de la data pronunţării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., în pofida menţiunii din dispozitivul hotărârii atacate.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul Municipiul Bucureşti, prin Primar General, împotriva deciziei civile nr. 376 din 28 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ. reţinând culpa procesuală, Înalta Curte va obliga recurentul să plătească intimatei-pârâte S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., suma de 4500 RON, cu titlu de cheltuieli reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul Municipiul Bucureşti, prin Primar General, împotriva deciziei civile nr. 376 din 28 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurentul să plătească intimatei-pârâte S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., suma de 4500 RON, cu titlu de cheltuieli reprezentând onorariu de avocat.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 martie 2022.