Invalidation of expulsion order and three-year entry ban imposed for overstaying a tourist visa under bilateral visa waiver agreement
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's dismissal of the action and validating the administrative decision to return the foreign national and impose a three-year entry ban. The case involved a Turkish citizen challenging an administrative order issued by the County Identity Service after he remained in Romania illegally for over a year beyond his two-month tourist visa, which he admitted failing to renew. The court held that the administrative measures were legally justified under Emergency Ordinance No. 194/2002 and the applicable immigration provisions, rejecting the argument that the entry ban was excessively severe given his marriage to a Romanian citizen and care for a child, as the individual entered strictly as a tourist and did not have the right to request a family reunification extension or residence.
Legislator headnote
AI generatedInvalidation of expulsion order and three-year entry ban imposed for overstaying a tourist visa under bilateral visa waiver agreement: Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 194/2002 și a art. 86, coroborat cu art. 102 alin. (1) lit. c), i s-a emis dispoziția de returnare și s-a instituit interdicția de intrare în România, pe timp de 3 ani.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 8 august 2003, reclamantul T.M. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor, solicitând anularea dispoziției nr. 3526894 din 29 iulie 2003, emisă de Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei a județului Suceava, prin care s-a dispus returnarea sa în Turcia și s-a stabilit interdicția de intrare în România, pe o perioadă de 3 ani.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că este cetățean turc și la 31 octombrie 1997 s-a căsătorit cu o cetățeană română și la 7 noiembrie 2000 a venit în vizită, ca turist, cu o viză de ședere de 2 luni, după care a omis să ceară prelungirea vizei de ședere, datorită unor probleme.
Mai susține că soția sa este bolnavă și că nu poate pleca în Turcia, întrucât are în îngrijire un copil dinaintea căsătoriei.
Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 209 din 22 octombrie 2003, a respins ca nefondată, acțiunea.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs, reclamantul T.M., susținând în esență că, măsura de interdicție de intrare în România, pe timp de 3 ani, este prea severă și că, astfel, este separat în fapt de soție, care este cetățean român.
Recursul este nefondat.
Recurentul-reclamant a intrat în România, la data de 6 noiembrie 2001, conform regimului bilateral de vize, stabilit prin Acordul între Guvernul României și Guvernul Republicii Turcia pentru desființarea vizelor (B. Of. nr. 73/1.07.1969), cel în cauză avea drept de ședere în România pe timp de 2 luni, până la 6 ianuarie 2002.
Recurentul reclamant nu a părăsit țara la data expirării dreptului de ședere, fiind depistat cu ședere nelegală, de la data de 6 ianuarie 2002.
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 194/2002 și a art. 86, coroborat cu art. 102 alin. (1) lit. c), i s-a emis dispoziția de returnare și s-a instituit interdicția de intrare în România, pe timp de 3 ani.
De altfel, însuși reclamantul recunoaște că a neglijat să solicite prelungirea vizei de ședere, ignorând faptul că a intrat în România, ca turist, deci nu putea solicita prelungirea dreptului de ședere pentru reîntregirea familiei. O astfel de viză se solicită numai la misiunile diplomatice ale României în străinătate.
Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de recurentul-reclamant se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de T.M. împotriva sentinței civile nr. 209 din 22 octombrie 2003 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2005.