Labor dispute finality: Inadmissibility of appeal against procedural ruling on correction requests
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as inadmissible and ordered them to pay the respondent the litigation costs, leaving the lower court’s refusal of correction, clarification, and completion requests in force. The dispute concerned a labor conflict where the appellant, having lost their initial appeal, filed requests for correction, clarification, and completion of the appellate decision; the Court of Appeal rejected these as untimely or unfounded, leading the appellant to challenge that procedural ruling on appeal. Relying on Articles 483(2) and 457 of the Civil Procedure Code and specific provisions of the Labor Code, the court held that final judgments in labor disputes and the procedural rulings concerning their correction or completion are not subject to appeal, as the principle of legality of appeals restricts parties to only those legal remedies explicitly provided by law, and no such remedy exists for challenging the lower court’s procedural decision on correction requests.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 494 din C. proc. civ, art. 208 din Legea nr. 62/2011, Art. 216 din Legea nr. 62/2011, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 446 C. proc. civ; Labor dispute finality: Inadmissibility of appeal against procedural ruling on correction requests: The dispute concerned a labor conflict where the appellant, having lost their initial appeal, filed requests for correction, clarification, and completion of the appellate decision; the Court of Appeal rejected these as untimely or unfounded, leading the appellant to challenge that procedural ruling on appeal. Relying on Articles 483(2) and 457 of the Civil Procedure Code and specific provisions of the Labor Code, the court held that final judgments in labor disputes and the procedural rulings concerning their correction or completion are not subject to appeal, as the principle of legality of appeals restricts parties to only those legal remedies explicitly provided by law, and no such remedy exists for challenging the lower court’s procedural decision on correction requests.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the appeal as inadmissible.
Procedural basis for imposing litigation costs on the appellant.
Full text
Şedinţa publică din data de 9 martie 2022
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 426 din data de 15 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A., împotriva sentinţei civile nr. 1608 din data de 21 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi S.C. B. S.A. şi STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE. A fost obligat apelantul către intimata S.C. B. S.A. la 1500 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător, diminuat.
La data de 04.05.2021, reclamantul A., a formulat două cereri pentru îndreptarea, lămurirea şi completarea deciziei nr. 426 din 15.02.2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.
Prin decizia nr. 5 din 19 mai 2021 pronuţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, a fost respinsă, ca tardiv formulată, cererea de completare a deciziei nr. 426 din 15 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale. A fost respinsă cererea privind lămurirea şi îndreptarea deciziei nr. 426 din 15 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, formulată de petentul A..
Împotriva acestei decizii a formulat recurs A., solicitând admiterea căii de atac formulate.
Intimata-pârâtă B. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. Intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil.
Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului.
Recursul formulat în cauză vizează decizia civilă nr. 5 din 19 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost respinsă, ca tardiv formulată, cererea de completare a deciziei nr. 426 din data de 15 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale şi respinsă cererea privind lămurirea şi îndreptarea aceleaşi decizii.
Înalta Curte reţine că decizia civilă nr. 426 pronunţată la 15.02.2021 de Curtea de Apel Craiova, a cărei îndreptare/lămurire şi completare a fost respinsă prin decizia recurată, este o hotărâre pronunţată în apel, în cadrul unui litigiu din materia conflictelor de muncă, fiind astfel o hotărâre definitivă.
Potrivit dispoziţiilor art. 208 din Legea nr. 62/2011, conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal, hotărârile instanţei de fond fiind supuse numai apelului, astfel cum dispune art. 214 din acelaşi act normativ. Art. 216 din Legea nr. 62/2011 statuează că prevederile acestui act normativ, referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă, se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.. În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cauze având ca obiect conflicte de muncă şi de asigurări sociale, precum şi hotărârile date de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Totodată, potrivit art. 446 C. proc. civ.: "Încheierile pronunţate în temeiul art. 442 şi 443, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 444 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat după caz îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea."
Ca urmare, decizia împotriva căreia s-a exercitat calea extraordinară de atac de retractare, respectiv decizia civilă nr. 5 din 19 mai 2021, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.
Principiul enunţat este consacrat în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.
Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
Instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, văzând dispoziţiile art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 5 din 19 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.
Faţă de soluţia de respingere a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va obliga recurentul-reclamant A. la plata către intimatul S.C. B. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.942,87 RON, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la filele 70-71din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 5 din 19 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.
Obligă recurentul-reclamant A. la plata către intimatul S.C. B. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.942,87 RON.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 martie 2022.