Suspension unlawful when interest specified and stamp duty paid; order quashed and remanded.

Şedinţa publică din data de 9 martie 2022

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 21 iulie 2020 sub nr. x/2020, reclamanta Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. a solicitat în contradictoriu cu Fondul Român de Contragarantare S.A. obligarea pârâtei la plata sumei de 312.000 RON şi a dobânzii legale începând cu data de 16.01.2020.

Prin sentinţa civilă nr. 2346 din 24.11.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A., în contradictoriu cu pârâta Fondul Român de Contragarantare S.A. şi a dispus obligarea acesteia la plata sumei de 312.000 RON, a dobânzii legale aferente începând cu data de 16.01.2020 şi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 7750,76 RON.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Fondul Român de Contragarantare S.A., solicitând admiterea apelului şi schimbarea sentinţei apelate, în sensul respingerii acţiunii formulate de către reclamanta Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A., ca fiind neîntemeiată.

Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, dosarul a fost înregistrat la data de 18.02.2021.

Prin încheierea pronunţată la data de 3 iunie 2021, Curtea de Apel Bucureşti a suspendat judecata apelului în temeiul dispoziţiilor art. 242 C. proc. civ., pentru neîndeplinirea de către apelantă a obligaţiilor stabilite în sarcina sa, în sensul de a preciza valoarea dobânzii, calculate până la data apelului 11.02.2021 şi prezentarea modului de calcul în vederea verificării timbrajului.

Prin cererea de reluare a judecăţii înregistrată la 27.08.2021, pârâta a solicitat repunerea cauzei pe rol şi reluarea dezbaterilor.

Prin încheierea pronunţată la 7 octombrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de reluare a judecăţii cauzei privind apelul declarat de apelanta-pârâtă Fondul Român de Contragarantare S.A. împotriva sentinţei civile nr. 2346/24.11.2020, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în contradictoriu cu intimata-reclamantă Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A..

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Fondul Român de Contragarantare S.A., solicitând admiterea recursului şi repunerea cauzei pe rol pentru continuarea judecăţii.

Motivele invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Prin memoriul de recurs, recurenta-pârâtă susţine că în mod nelegal instanţa de apel a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulate de aceasta.

Recurenta - pârâtă arată că prin cererea de reluare a judecăţii formulate la 27.08.2021 a indicat valoarea şi modalitatea de calcul a dobânzii penalizatoare, ataşând în acest sens înscrisurile doveditoare, precum şi taxa de timbru în cuantum de 1950,1 RON aferentă cererii de repunere pe rol.

În continuare expune situaţia de fapt şi arată că, deşi potrivit Anexei 2 la cererea de reluare a judecăţii este indicată modalitatea de calcul a dobânzii legale penalizatoare calculate până la data apelului 11.02.2021, atât potrivit art. 3 alin. (2)1 din O.U.G. nr. 13/2011, mai exact dobânda legală plus 8 puncte procentuale, dar şi potrivit art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 13/2011, instanţa de apel a ignorant înscrisurile anexate la dosar privind calculul dobânzii penalizatoare.

De asemenea, susţine că instanţa de apel a încălcat regulile de procedură şi a aplicat greşit normele de drept material prevăzute de O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru şi art. 197, 200 şi 482 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă susţine că deşi prin cererea de reluare a judecăţii cauzei a îndeplinit toate obligaţiile impuse de către instanţă prin rezoluţia din 05.03.2021, instanţa de apel a respins în mod eronat reluarea cauzei.

Concluzionând, recurenta susţine că trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi jurisprudenţa CEDO privind limitarea accesului la justiţie, potrivit cărora nu trebuie să se restrângă dreptul petentului la un tribunal, până la punctul la care se atinge însăşi substranţa dreptului respectiv.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond, respingerea acestuia ca nefondat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând în cadrul controlului de legalitate încheierea atacată, constată că recursul este fondat, pentru considerentele care urmează:

Cu titlu prealabil, referitor la excepţia nulităţii, invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare, instanţa supremă reţine că din cererea de recurs se desprind critici de nelegalitate care pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi va respinge excepţia invocată.

Înalta Curte, verificând încheierea atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul este fondat în temeiul motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., care poate fi invocat atunci când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Potrivit art. 242 alin. (1) C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata "când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii", iar conform alin. (2) "la cererea părţii, judecata va fi reluată dacă obligaţiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua".

Potrivit art. 482 C. proc. civ., "dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă se aplică şi în instanţa de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul capitol".

Cazul particular de suspendare facultativă a judecăţii, reglementat prin dispoziţia legală evocată, constituie o sancţiune procedurală, instituind condiţia culpei reclamantului pentru neîndeplinirea unor obligaţii stabilite în sarcina sa în cursul judecăţii, iar corespondentul în cadrul apelului, cu aplicarea art. 482 C. proc. civ. este apelantul.

Conform art. 241 alin. (4) C. proc. civ., judecătorul poate stabili pentru părţi, precum şi pentru alţi participanţi în proces îndatoriri în ceea ce priveşte prezentarea dovezilor cu înscrisuri, relaţii scrise, precum şi orice alte demersuri necesare soluţionării cauzei.

Făcând aplicarea acestor dispoziţii, instanţa de apel a solicitat pârâtei să achite taxa judiciară de timbru de 3.362 RON şi de a preciza care este valoarea dobânzilor, calculate până la data apelului 11.02.2021, de a prezenta modul de calcul şi de a achita taxa judiciară de timbru calculată la această valoare.

În cauză, prin încheierea pronunţată la data de 03.06.2021 în dosarul nr. x/2020, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., s-a suspendat judecata cauzei având ca obiect apelul declarat de Fondul Român de Contragarantare S.A. împotriva sentinţei civile nr. 2346 din 24.11.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pentru neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în sarcina acesteia.

La data de 27.08.2021, pârâta a formulat cerere de reluare a judecăţii cauzei, precizând valoarea dobânzii, calculate până la data apelului 11.02.2021 şi prezentarea modului de calcul, astfel cum i-a fost pus în vedere de către instanţa de apel, anexând dovezi în acest sens. Totodată a arătat că prin adresa comunicată la 18.03.2021 a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.900,38 RON.

Prin închierea din 7 octombrie 2021, instanţa de apel a respins recerea de reluare a judecăţii cauzei, constatând că deşi recurenta a indicat valoarea dobânzilor calculate până la data apelului, nu s-a raportat la dobânda acordată de instanţa de fond, respectiv dobânda calculată potrivit art. 3 alin. (2)1 din O.U.G. nr. 13/2011, adică dobânda legală plus 8 puncte procentuale. Aşadar, sancţiunea procedurală dispusă prin încheierea atacată cu recurs a vizat neîndeplinirea de către recurenta-pârâtă a obligaţiilor stabilite de instanţă în sarcina acesteia.

Examinând actele şi lucrările dosarului instanţei de apel, Înalta Curte constată că recurenta Fondul Român de Contragarantare S.A., prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei la data de 27.08.2021, existente la dosarul de apel, a formulat precizări cu privire la valoarea dobânzilor, modalitatea de calcul a dobânzii penalizatoare, atât la 4 puncte procentuale, cât şi la 8 puncte procentuale, modalitatea de calcul a taxei de timbru aferentă dobânzii penalizatoare, precum şi taxa judiciară de timbru aferentă cererii de repunere pe rol, anexând acte în susţinere.

Prin urmare, analizând modul de aplicare a art. 242 C. proc. civ., Înalta Curte va reţine că aceste prevederi vizează suspendarea facultativă a judecăţii, aprecierea aplicării lor fiind la îndemâna instanţei în vederea bunei administrări a justiţiei, iar măsura menţinerii suspendării se impune a fi luată, numai dacă obligaţiile stabilite în sarcina acestuia nu au fost îndeplinite.

Or, deşi instanţa a stabilit o serie de obligaţii în sarcina recurentei, iar aceasta, prin cererea de reluare a cauzei a depus la dosarul cauzei înscrisurile solicitate, facând toate precizările necesare, reiese că menţinerea măsurii de suspendare este nelegală, întrucât recurenta s-a conformat obligaţiilor stabilite de instanţă. Drept urmare, culpa procesuală nu aparţine recurentei, context în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 496 - 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite recursul, casează încheierea recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii.

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă FONDUL ROMÂN DE CONTRAGARANTARE S.A. împotriva încheierii din 7 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

Casează încheierea recurată şi trimite cauza aceleaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 martie 2022.