Inadmissibility of cassation in social security disputes and lack of material jurisdiction for appellate review motions
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Justice dismissed as inadmissible the appeal against the appellate decision rejecting a revision request and declined jurisdiction over related requests for correction and revision, ruling in favor of the social security institutions and leaving the appellate decision of 21.07.2020— which partially granted the annulment of the pension decision and ordered recalculation including specific salary components— as the final operative outcome on the merits. The dispute arose from a social security conflict where the claimant challenged a pension for age limit, seeking to include specific income from a former employer, and subsequently attempted to invoke constitutional unconstitutionality against the pension law and methodological norms, later filing a revision based on the Civil Procedure Code. The court’s decision was based on the principle of legality of appeals and specific procedural prohibitions, determining that under the Civil Procedure Code, judgments in labor and social security conflicts are not subject to appeal to the Supreme Court; consequently, since the revised appellate judgment was not appealable, the decision on its revision was likewise inadmissible, and the Supreme Court lacked material competence to handle corrections or revisions of appellate judgments, which must be addressed by the rendering appellate court.
Legislator headnote
AI generatedart. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 104 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 513 alin. (5) C. proc. civ, art. 513 alin. (6) C. proc. civ, art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ; Inadmissibility of cassation in social security disputes and lack of material jurisdiction for appellate review motions: The dispute arose from a social security conflict where the claimant challenged a pension for age limit, seeking to include specific income from a former employer, and subsequently attempted to invoke constitutional unconstitutionality against the pension law and methodological norms, later filing a revision based on the Civil Procedure Code. The court’s decision was based on the principle of legality of appeals and specific procedural prohibitions, determining that under the Civil Procedure Code, judgments in labor and social security conflicts are not subject to appeal to the Supreme Court; consequently, since the revised appellate judgment was not appealable, the decision on its revision was likewise inadmissible, and the Supreme Court lacked material competence to handle corrections or revisions of appellate judgments, which must be addressed by the rendering appellate court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedGround for declaring the appeal inadmissible as judgments in social security conflicts are not subject to cassation appeal.
Procedural basis cited in the operative part to support the inadmissibility of the appeal against the revision decision.
Procedural basis for declining jurisdiction over requests for correction, clarification, and completion of the appellate decisions.
Procedural basis for declining jurisdiction over the revision request, establishing that it must be addressed to the court that rendered the original judgment.
Procedural basis for the court's decision to decline competence and refer the matter to the competent appellate court.
Regulatory basis for ordering the transmission of the improperly filed appeal to the registry for correct registration and allocation.
Full text
Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2021
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 28.01.2019, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtele Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti şi Casa Locală de Pensii Sector 4 Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să anuleze decizia de pensie pentru limită de vârsta nr. x/13.12.2018, emisă de Casa Locală de Pensii Sector 4 Bucureşti şi să oblige pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti să emită o nouă decizie, prin care să îi fie stabilite drepturile de pensie începând cu 01.02.2016 şi valorificate veniturile menţionate în adeverinţa nr. x/11.10.2018, emisă de S.C. PROGRESUL S.A.
Prin sentinţa civilă nr. 2911/22.05.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca neîntemeiată acţiunea.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel.
În cuprinsul memoriului de apel, reclamanta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor din Legea nr. 263/2010 şi a normelor metodologice de aplicare a acesteia, H.G. nr. 257/2011, solicitând sesizarea Curţii Constituţionale.
Prin încheierea din 23.06.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Prin decizia civilă nr. 2333/21.07.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentinţa apelată şi a admis în parte acţiunea, în sensul că a anulat decizia de pensie nr. x/13.12.2018, emisă de Casa Locală de Pensii Sector 4 Bucureşti şi a obligat-o pe pârâtă să emită o nouă decizie de pensie pentru limită de vârstă, prin care să valorifice, la stabilirea cuantumului drepturilor de pensie, începând cu data de 01.11.2018, pe lângă veniturile deja valorificate, sumele din adeverinţa nr. x/11.10.2018, emisă de S.C. PROGRESUL S.A., reprezentând salariul acordat şi sumele aferente sporului de vechime pentru intervalul cuprins între 01.10.1992 şi 30.03.2001; a respins celelalte pretenţii ca nefondate.
Împotriva acestei decizii, A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509-513 C. proc. civ., care a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2020 şi încadrată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 202/20.01.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs A..
În motivarea recursului, a arătat că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cu excepţia de neconstituţionalitate pe care a invocat-o, în condiţiile în care curtea de apel s-a pronunţat asupra a ceea ce nu s-a cerut.
Sub acest aspect, recurenta a arătat că a înregistrat pe rolul curţii de apel mai multe cereri de sesizare a instanţei de control constituţional cu excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 104 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, respectiv a dispoziţiilor din Legea nr. 263/2010 şi a normelor metodologice de aplicare a acestora, pct. 6 din Anexa 15 a H.G. nr. 257/2011, în motivarea cărora a arătat că se impune implementarea unui soft adecvat la nivelul caselor de pensii care să prevină eventualele erori ce pot apărea în cursul soluţionării dosarelor de pensii.
Astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţiile inadmisibilităţii recursului declarat împotriva deciziei nr. 202/20.01.2021 şi a necompetenţei sale materiale de soluţionare a cererii de îndreptare, lămurire şi completare a deciziilor nr. 1707/23.06.2020 şi nr. 2333/21.07.2020, precum şi a cererii de revizuire îndreptate împotriva aceloraşi decizii, asupra cărora reţine următoarele:
Asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului declarat împotriva deciziei nr. 202/20.01.2021, raportat la dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi acesta presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.
Recursul are ca obiect decizia nr. 202/20.01.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în revizuire.
Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită."
Trebuie menţionat că în cauza de faţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 513 alin. (6) C. proc. civ., care deschid calea de atac a recursului în ipoteza revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Aceasta, întrucât revizuirea a fost examinată din perspectiva art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., împrejurare ce atrage incidenţa art. 513 alin. (5) C. proc. civ., citat mai sus.
În speţă, A. a învestit instanţa, la data de 28.01.2019, cu un conflict de asigurări sociale.
Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (…) conflictele de muncă şi de asigurări sociale (…)".
Pe de altă parte, potrivit art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, împotriva hotărârilor prin care au fost soluţionate pe fond cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizaţii şi pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive.
Prin urmare, faţă de dispoziţiile legale sus-menţionate, decizia pronunţată în apel, a cărei revizuire s-a solicitat, nu era susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Aşa fiind, faţă de dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., nici decizia pronunţată în revizuire nu este supusă recursului.
Cu alte cuvinte, decizia atacată nu este supusă recursului, întrucât nici hotărârea împotriva căreia s-a formulat revizuirea nu era supusă, la rândul său, acestei căi de atac.
Aşadar, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a, raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat împotriva deciziei nr. 202/20.01.2021.
Referitor la excepţia necompetenţei materiale în ceea ce priveşte cererea de îndreptare, lămurire şi completare a deciziilor nr. 1707/23.06.2020 şi nr. 2333/21.07.2020, precum şi a cererii de revizuire îndreptate împotriva aceloraşi decizii, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 131-132 C. proc. civ., reţine următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate …", iar, potrivit art. 132 alin. (1) C. proc. civ., "Când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent".
Raportând textele legale evocate la dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora:
"Necompetenţa este de ordine publică: 2. în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad", şi, totodată, văzând şi dispoziţiile prevăzute de art. 442-444 C. proc. civ. în materia îndreptării, lămuririi şi completării hotărârilor, instanţa supremă constată că nu este competentă să soluţioneze cererea pendinte.
Cererea în materia îndreptării, lămuririi, înlăturării a dispoziţiilor contradictorii ori de completare a hotărârii în condiţiile art. 442-444 C. proc. civ. se adresează instanţei care a pronunţat-o şi va fi soluţionată în aceeaşi compunere sau constituire precum aceea prevăzută de lege pentru pronunţarea hotărârii vizate cu o astfel de cerere.
Totodată, Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, la art. 111 alin. (6), prevede astfel:
"Cererile de îndreptare a erorilor materiale şi cererile de completare sau lămurire a hotărârii se soluţionează de completul care a pronunţat hotărârea a cărei îndreptare ori lămurire se solicită (...)".
Constatând că deciziile nr. 1707/23.06.2020 şi nr. 2333/21.07.2020 a căror îndreptare, lămurire şi completare se solicită sunt pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, competenţa de soluţionare a cererilor aparţine acestei instanţe.
Totodată, Înalta Curte constată că nu este competentă să soluţioneze nici cererea de revizuire exercitată împotriva deciziilor nr. 1707/23.06.2020 şi nr. 2333/21.07.2020 ale Curţii de Apel Bucureşti, având în vedere dispoziţiile imperative ale art. 510 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere".
În speţă, A. a precizat că înţelege să formuleze cerere de revizuire, însă, fără a arăta, temeiul de drept pe care îşi întemeiază calea de atac exercitată.
Întrucât din conţinutul actului de procedură ce emană de la A. nu sunt conturate elemente care să justifice incidenţa normei derogatorii ce ar determina competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în cauză, din perspectiva art. 510 alin. (2) C. proc. civ. şi, constatând că deciziile a căror retractare se solicită sunt date de Curtea de Apel Bucureşti, competenţa de soluţionare a revizuirii aparţine acestei instanţe.
Aşa fiind, Înalta Curte, va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a cererilor de îndreptare, lămurire şi completare a hotărârilor menţionate, respectiv de revizuire, formulate de A..
În temeiul art. 101 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin hotărârea nr. 1357/2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, Înalta Curte va dispune înaintarea cererii de recurs exercitate împotriva deciziilor nr. 1707/23.06.2020 şi nr. 2333/21.07.2020 ale Curţii de Apel Bucureşti la compartimentul de registratură în vederea înregistrării şi repartizării lor aleatorii, având în vedere că a fost învestită numai cu soluţionarea recursului declarat împotriva deciziei nr. 202/20.01.2021.
Pentru considerentele ce preced, în baza art. 483 alin. (2) C. proc. civ., rap. la art. 513 alin. (1) C. proc. civ., art. 442-444 C. proc. civ. şi art. 510 alin. (1) C. proc. civ., rap. la art. 132 alin. (3) şi văzând şi dispoziţiile art. 101 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat împotriva deciziei nr. 202/20.01.2021, să decline competenţa de soluţionare a cererii de îndreptare, lămurire şi completare a deciziilor civile nr. 1707/23.06.2020 şi nr. 2333/21.07.2020, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, precum şi a cererii de revizuire formulate împotriva aceloraşi hotărâri, şi totodată să trimită compartimentului de registratură în vederea înregistrării şi repartizării aleatorii a cererii de recurs exercitate împotriva deciziilor civile nr. 1707/23.06.2020 şi nr. 2333/21.07.2020.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 202/20.01.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Declină în favoarea Curţii de Apel Bucureşti competenţa de soluţionare a cererii de îndreptare, lămurire şi completare a deciziilor civile nr. 1707/23.06.2020 şi nr. 2333/21.07.2020, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, precum şi a cererii de revizuire declarate împotriva aceloraşi hotărâri, formulate de A..
Trimite cererea de recurs formulată de recurenta A. împotriva deciziilor civile nr. 1707/23.06.2020 şi nr. 2333/21.07.2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, compartimentului de registratură în vederea repartizării.
Definitivă în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere a recursului.
Fără nicio cale de atac în ceea ce priveşte dispoziţia de declinare.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 decembrie 2021.