Cassation appeal annulled for failure to formulate valid legal grounds against specific performance of share transfer

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2021

Asupra recursului civil de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 7 iunie 2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A. şi B. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii C. şi D., să se dispună:

- obligarea pârâţilor să încheie cu reclamanţii un contract de cesiune, apt de transfer a dreptului de proprietate, asupra părţilor sociale din E. S.R.L. deţinute de reclamanţi către paraţi sau, în caz de refuz, sentinţa să ţină loc de act apt de transfer al dreptului de proprietate asupra părţilor sociale;

- obligarea pârâţilor să predea reclamanţilor toate declaraţiile necesare înregistrării calităţii lor de asociaţi si administrator după cum urmează: declaraţii autentificate date în faţa notarului că nu sunt incompatibili cu calitatea de asociat şi administrator, specimen de semnătura dat în faţa notarului sau registrului, cazierul fiscal sub rezerva achitării unor daune de 100 RON/fiecare zi de întârziere de la momentul rămânerii definitive a hotărârii şi până la momentul predării efective a acestor documente necesare autorizării înregistrării calităţii de asociaţi a pârâţilor la Oficiul Registrului Comerţului;

- autorizarea reclamanţilor să efectueze înregistrarea menţiunilor în ORC cu privire la transferului dreptului de proprietate asupra părţilor sociale de la reclamanţi către pârâţi;

- obligarea pârâţilor la plata echivalentului în RON a sume de 3.000 Euro, calculat data plăţii;

- obligarea pârâţilor la plata sumei de 8848 RON reprezentând contravaloarea taxelor pe salarii achitate de reclamanţi, taxe care conform antecontract reveneau pârâţilor;

- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1215/21.07.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a civilă în dosarul nr. x/2019 s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii C. şi D. ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii A. şi B., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 493/2021 din 18 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost respins apelul declarat de reclamanţii A. şi B., ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs recurenţii-reclamanţi A. şi B., înregistrat la data de 3 iunie 2021 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recurenţii-reclamanţi, în baza art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţin că hotărârea recurată este netemeinică şi nelegală şi solicită în principal, reanalizarea probatoriului administrat la instanţa de fond, admiterea recursului şi rejudecarea cauzei pe fond prin admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs au arătat următoarele:

Subsumat cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi A. şi B. susţin că decizia din apel a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material şi redau în acest sens dispoziţiile prevăzute de art. 1527 alin. (1) C. civ., art. 1669 alin. (1) C. civ. şi art. 1279 C. civ.

Autorii recursului arată că, prima instanţă şi instanţa de apel nu au stabilit că antecontractul de cesiune părţi sociale nu este valabil încheiat, iar motivul pentru care a fost respinsă cererea de chemare în judecată este acela că în antecontract nu au fost înserate numărul de părţi sociale care îi revine fiecăruia dintre cumpărători.

Astfel, recurenţii susţin că deşi au arătat că pârâţii sunt soţ şi soţie, instanţa de fond nu a ţinut cont de aceste argumente. În acest sens, arată că vor depune ataşat prezentei cereri de recurs un email transmis de către pârâtul C. care confirmă acest aspect.

Aşadar, recurenţii susţin că inserarea în antecontractul de vânzare a numărului de părţi sociale ar fi dus la o sistare parţială stării de devălmăşie. Totodată, arată că antecontractul de vânzare cumpărare a fost redactat de către un profesionist, având dată certă, iar cei doi pârâţi sunt soţ şi soţie, sens în care, prin semnarea contractului, fără a se menţiona cotele ce revin fiecăruia, aceştia au înţeles să dobândească părţile sociale în proprietate devălmaşă.

În continuare, recurenţii-reclamanţi expun situaţia de fapt şi arată că interesul fundamental în promovarea acţiunii şi a apelului este rezultatul poziţiei lipsite de bună-credinţă a pârâţilor.

În final, recurenţii-reclamanţi au reluat susţinerile din cererea de chemare în judecată şi din cererea de apel referitoare la situaţia de fapt, concluzionând că se justifică pretenţiile acestora privind obligarea intimaţilor-pârâţi să încheie un contract de cesiune cu privire la părţile sociale din S.C. E. S.R.L., la plata sumei de 8848 RON şi a echivalentului în RON a sumei de 3000 de euro.

Intimaţii-pârâţi nu au formulat întâmpinare.

Analizând, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului formulat de recurenţii-reclamanţi, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e, precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de C. proc. civ. sunt sancţionate cu anularea recursului.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că, prin cererea de recurs formulată de recurenţii-reclamanţi nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, instanţa de recurs reţine că aspectele criticate privind regimul matrimonial al intimaţilor-pârâţi cu referire la înscrisurile pe care recurenţii le-au depus la dosarul cauzei şi care să facă dovada că intimaţii sunt căsătoriţi, reprezintă chestiuni de netemeinicie asupra cărora instanţa de recurs nu se poate pronunţa, întrucât dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. impun examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, stabilirea situaţiei de fapt fiind atributul instanţelor devolutive.

Or, în realitate, recurenţii-reclamanţi urmăresc readministrarea probatoriului în scopul demonstrării unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută de instanţa de apel cu privire la îndeplinirea condiţiilor privind pronunţarea unei hotărâri care să consfinţească cesiunea părţilor sociale.

Este de amintit că instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate, prin reevaluarea situaţiei de fapt.

Se reţine că recursul este o cale nedevolutivă de atac în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al recurenţilor cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului. Simpla nemulţumire a recurenţilor cu privire la soluţia pronunţată nu poate fi încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, deşi recurenţii-reclamanţi au indicat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi au făcut referire la dispoziţiile art. 1527 C. civ., art. 1669 C. civ. şi art. 1279 C. civ., în realitate, nu au arătat în ce mod au fost nesocotite sau aplicate greşit dispoziţiile legale menţionate, astfel că instanţa supremă contată că, din dezvoltarea motivelor de recurs nu rezultă critici de nelegalitate care ar putea fi subsumate acestui text normativ.

Este reţinută drept o critică de netemeinicie şi cea prin care se arată că cei doi intimaţi sunt soţ şi soţie, sens în care prin semnarea contractului au înţeles să dobândească părţile sociale în proprietate devălmaşă, iar inserarea în antecontractul de vânzare a numărului de părţi sociale ar fi dus la o sistare parţială a stării de devălmăşie, întrucât urmăreşte o devoluţiune integrală a fondului şi o readministrare a probatoriului, în vederea demonstrării unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută de instanţa de apel.

Nu în ultimul rând, instanţa supremă reţine că, fără a dezvolta adevărate critici de nelegalitate a deciziei atacate, recurenţii-reclamanţi au reluat susţinerile din cererea de apel, asupra cărora au primit deja un răspuns.

Se tinde, aşadar, la o cenzurare a aprecierii date de instanţă mijloacelor de probă şi la o nouă judecată a fondului, fapt ce reiese şi din trimiterea pe care recurenţii-reclamanţi o fac la situaţia de fapt, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei şi a elementelor de fapt ale cauzei.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanţa de apel, recurenţii-reclamanţi tind să obţină o nouă verificare a susţinerilor sale, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac.

De aceea, chiar dacă prin decizia de apel se menţine hotărârea primei instanţe, al cărei raţionament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanţei de prim control judiciar.

Din examinarea dispoziţiilor imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ. reiese că instanţa de recurs are a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 din Cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

În speţă, instanţa supremă reţine, pentru argumentele pe care le-a expus, că susţinerile din memoriul de recurs nu au aptitudinea de a reprezenta critici de nelegalitate şi nici nu pot fi încadrate în vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind invocate exclusiv formal.

În considerarea celor ce preced, văzând că recurenţii - reclamanţi nu au formulat critici care să poată fi subsumate motivelor de recurs reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3), raportat la art. 489 alin. (2) şi 496 alin. (1) din acelaşi cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia nulităţii recursului şi va anula recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 493/2021 din 18 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului.

Anulează recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 493/2021 din 18 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 decembrie 2021.