Consumer protection appeal declared inadmissible for lack of recourse after final appellate decision on abusive credit clauses

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată, astfel cum a fost precizată ulterior (la 13 ianuarie 2020), înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Târgu-Secuiesc la 16 iulie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B. solicitând, în principal, constatarea caracterului abuziv, în temeiul Legii nr. 193/2000, al clauzelor de la art. 5, 6, 8, 10 şi 23 pct. 2 din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. x/11.08.2008, completat prin 7 acte adiţionale şi prin contracte de ipotecă şi eliminarea acestor clauze; în subsidiar, a solicitat modificarea clauzelor de la art. 5, 6, 8, 10 şi 23 pct. 2 din Contractul de credit bancar în sensul menţinerii pe toată durata contractului a dobânzii fixe de rambursare de 5,15% pe an; obligarea pârâtei să restituie sumele achitate nedatorat ca urmare a aplicării de către bancă a unei dobânzi calculate în mod nelegal şi, în continuare, sumele ce se vor achita nedatorat până la data pronunţării sentinţei, inclusiv a comisioanelor prevăzute la art. 8 din contract; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente tuturor sumelor pe care trebuie să le restituie reclamantului, calculate de la data introducerii acţiunii şi până la data plăţii efective; adaptarea contractului pentru a distribui în mod echitabil între părţi pierderile şi beneficiile ce rezultă, ca urmare a impreviziunii.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 193/2000, Directiva Consiliului 93/13/CEE, art. 1271 din C. civ. (2009), Directiva 2014/17/UE.

La primul termen de judecată, instanţa, din oficiu, a pus în discuţie excepţia de necompetentă materială a Judecătoriei Târgu-Secuiesc raportat la valoarea obiectului cererii, conform la art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 899 din 5 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Târgu-Secuiesc a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect pretenţiile formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., în favoarea Tribunalului Covasna.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna la 27 noiembrie 2019, sub acelaşi număr de dosar.

Prin întâmpinare, pârâta B.. S.A. a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, având în vedere lipsa coparticipării procesuale active. La judecarea acestei excepţii pârâta a renunţat având în vedere că reclamantul a solicitat introducerea în cauză, în calitate de intervenienţi, a numiţilor C. (coplătitor), D. (coplătitor) şi E. (coplătitor).

La termenul de judecată din data de 2 iulie 2020 instanţa a dispus introducerea în cauză a persoanelor care au semnat contractul de credit şi actele adiţionale alături de A. (împrumutatul).

Prin sentinţa civilă nr. 614 din 24 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Covasna, secţia Civilă a respins, ca nefondată, acţiunea formulată, astfel cum a fost precizată ulterior de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi terţii intervenienţi C., D. şi E..

A obligat reclamantul la plata către pârâta B. S.A. a sumei de 6.783,71 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel reclamantul A. şi terţii intervenienţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1280/Ap/2020 din 17 decembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a respins, ca neîntemeiat, apelul declarat de apelanţii A., C., D., E. şi F. împotriva sentinţei civile nr. 614 din 24 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Covasna în dosarul nr. x/2019, pe care a păstrat-o.

Împotriva acestei decizii, au formulat recurs reclamantul A. şi intervenienţii C., D. şi E., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi rejudecarea cauzei în sensul admiterii apelului, astfel cum a fost formulat.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 28 aprilie 2021, intimata-pârâtă B. S.A. a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil, iar, în subsidiar, ca nefondat.

Sub aspectul inadmisibilităţii recursului, intimata-pârâtă a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, incidentă în cauză raportat la data introducerii cererii de chemare în judecată, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor.

La 13 mai 2021, întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă B. S.A. a fost comunicată recurenţilor.

La 19 mai 2021, recurenţii au depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă, solicitând atât respingerea excepţiei inadmisibilităţii recursului, cât şi a apărărilor de fond.

Întrucât prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii de filtru, prin rezoluţia din 2 iunie 2021 s-a fixat termen de judecată la 5 octombrie 2021 pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimata-pârâtă, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi acesta presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din acelaşi cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speţă, reclamanta a învestit Judecătoria Târgu Secuiesc la data de 16 iulie 2019 cu o cerere în materia protecţiei consumatorilor, întemeiată pe Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, solicitând, în principal, constatarea caracterului abuziv al clauzelor de la art. 5, 6, 8, 10 şi 23 pct. 2 din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. x/11.08.2008, completat prin 7 acte adiţionale şi prin contracte de ipotecă şi eliminarea acestor clauze, iar, în subsidiar, a solicitat modificarea respectivelor clauze.

Având în vedere că procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, respectiv, la 16 iulie 2019, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările şi completările ulterioare, "dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019".

Aşadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecăţii - 16 iulie 2019, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc şi cele pronunţate în materia protecţiei consumatorilor.

Având în vedere că, în speţă, recursul are ca obiect decizia civilă nr. 1280/Ap/2020 din 17 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă în apel, într-o cerere în materia protecţiei consumatorilor, în raport de dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare, în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. şi de recurenţii-intervenienţi C., D. şi E. împotriva deciziei civile nr. 1280/Ap/2020 din 17 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. şi de recurenţii-intervenienţi C., D. şi E. împotriva deciziei civile nr. 1280/Ap/2020 din 17 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 octombrie 2021.