Exclusion of cassation appeal in insurance liability claims under amended Code of Civil Procedure provisions

Şedinţa publică din data de 21 iunie 2022

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 28 septembrie 2020, în dosarul nr. x/2020, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., prin reprezentant F., H., prin reprezentant F., I., prin reprezentant F., F., prin reprezentant F., J., prin reprezentant E., K., L., M., N. şi O. prin reprezentant K., în contradictoriu cu pârâta P. S.A. au solicitat instanţei să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 300.000 euro în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de daune morale către reclamanta A. în calitate de bunica maternă a defunctului Q.; a sumei de 300.000 euro în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de daune morale către reclamanta C., în calitate de bunică paternă; a sumei de 300.000 de euro, în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de daune morale către reclamantul B., în calitate de bunic patern; a sumei de câte 100.000 de euro, în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de daune morale către reclamantele D., E. şi K., în calitate de mătuşi şi către reclamanţii F. şi L., în calitate de unchi; a sumei de câte 100.00 euro în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de daune morale către G., H., I., N., O., în calitate de verişoare şi către F., J. şi M., în calitate de verişori ai defunctului.

Prin sentinţa civilă nr. 1244/2021 din 10 mai 2021, Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii au declarat apel, prin care au formulat critici de netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 162/2022 din 31 ianuarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanţii-reclamanţi împotriva sentinţei primei instanţe.

Împotriva deciziei sus-menţionate, recurenţii-reclamanţi au declarat recurs, prin care au solicitat casarea în parte a deciziei recurate în ceea ce îi priveşte pe recurenţii-reclamanţi A. (bunica paternă), C. şi B. (bunici paterni) şi, în rejudecare, admiterea apelului şi admiterea acţiunii celor trei reclamanţi, astfel cum a fost formulată.

În drept, recurenta-reclamantă a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă P. S.A. a depus la dosar întâmpinare, la 4 aprilie 2022, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii recursului, intimata-pârâtă a învederat că decizia recurată a fost pronunţată într-o cerere în materia asigurărilor, iar, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile date în materia asigurărilor.

Totodată, a solicitat respingerea cererii privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de petenţi.

În privinţa cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018, referitoare la exceptarea de la calea de atac a recursului a cererilor pronunţate în materia asigurărilor, s-a format dosarul asociat cu nr. x/2020, în care s-a pronunţat încheierea din 21 iunie 2022, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus admiterea cererii formulată de petenţi şi a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 referitoare la exceptarea de la calea de atac a recursului a cererilor pronunţate în materia asigurărilor.

Înalta Curte, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, pe care o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalităţii căilor de atac, statuat de prevederile art. 457 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 şi care presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că ele nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat şi la nivel constituţional, fiind înscris în art. 129 din Constituţie, care prevede dreptul părţilor şi al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condiţiile legii.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 162/2022 din 31 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă într-un litigiu circumscris sferei asigurărilor, întrucât pretenţiile deduse judecăţii sunt pretinse de terţii vătămaţi de la asigurătorul de răspundere civilă obligatorie şi care au ca temei contractul de asigurare încheiat între asigurător şi intervenientul forţat.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările şi completările ulterioare, "dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019".

Aşadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecăţii - 28 septembrie 2020, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc şi cele izvorând din asigurări.

Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare, în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul.

În temeiul dispoziţiilor art. 494 C. proc. civ., raportat la art. 482 şi art. 453, coroborat cu art. 451 din acelaşi cod, va obliga recurenţii-reclamanţi la plata către intimata-pârâtă a sumei de 5.950 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., prin reprezentant F., H., prin reprezentant F., I., prin reprezentant F., F., prin reprezentant F., J., prin reprezentant E., K., L., M., N., prin reprezentant K. şi O., prin reprezentant K., împotriva deciziei civile nr. 162/2022 din 31 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca inadmisibil.

Obligă recurenţii-reclamanţi la plata către intimata-pârâtă a sumei de 5.950 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 iunie 2022.