Suppression of cassation in social insurance disputes: finality of appeal-stage judgments in pension recalculation claims

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă la 04.04.2019, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara să îi recalculeze, începând cu luna august 2018, drepturile de pensie prin valorificarea menţiunilor din adeverinţa nr. x/13.07.2018, emisă de S.C. B. S.R.L., în sensul de a include în buletinul de calcul şi sumele reprezentând veniturile, sporurile cu caracter permanent, alte sporuri etc. pentru perioada martie 1974- septembrie 1995, sume care nu au fost înregistrate în carnetul de muncă, dar pentru care s-au plătit contribuţiile de asigurări sociale, conform Legii nr. 19/2000, completată cu prevederile Legii nr. 250/2007 şi să emită o decizie de pensionare rectificată, în care să includă şi sumele sus-menţionate.

Prin sentinţa civilă nr. 1174/04.11.2019, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă a respins excepţia lipsei de obiect, dar şi acţiunea, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentinţe civile, A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 830/20.05.2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Împotriva acestei decizii civile, A. a declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei pentru o nouă judecată curţii de apel.

În motivare, recurentul-reclamant a prezentat situaţia de fapt, motivele care au determinat iniţierea demersului său judiciar şi etapele procesuale anterioare şi, în continuare, a arătat că decizia atacată este dată cu încălcarea art. 2 lit. c) şi d) şi art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, H.G. nr. 257/2011, art. 71 alin. (1) şi art. 134 alin. (1) din Legea nr. 57/1974, Legea nr. 2/1983, Legea nr. 27/1966, Decretul nr. 389/1972 şi art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie.

De asemenea, a afirmat că la soluţionarea cauzei instanţele de fond nu au respectat Decizia nr. 19/2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Completul competent să judece recursul în interesul legii.

A mai arătat că în mod greşit instanţa de apel i-a respins apelul, de vreme ce şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite şi a depus la dosar chiar adeverinţa solicitată de instanţa de prim control judiciar, care poartă nr. 2626/15.04.2021 şi a fost emisă de S.C. C. S.R.L.

În drept, adiţional textelor de lege enunţate, a invocat şi art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., art. 52 alin. (1) din Constituţie, Deciziile nr. 19/2012 şi nr. 69/2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

La 01.11.2021 intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

Recurentul-reclamant a răspuns la întâmpinare.

Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., în art. 457.

În speţă, reclamantul A. a învestit Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă, la 04.04.2019, cu o cerere privind un conflict de asigurări sociale.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (…) conflictele de muncă şi de asigurări sociale (...)".

Totodată, conform art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, împotriva hotărârilor prin care au fost soluţionate pe fond cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizaţii şi pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, "hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Prin urmare, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului pentru hotărârile pronunţate în materia litigiilor de asigurări sociale, care potrivit prevederilor legale enunţate, pot fi atacate numai cu apel.

În aceste condiţii, decizia civilă nr. 830/20.05.2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., exclusă din sfera controlului de legalitate în recurs.

Cum recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A., prin mandatar D., împotriva deciziei civile nr. 830/20.05.2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 ianuarie 2022.