Correction of Judgment Omission for Litigation Costs When Both Appeals Are Void or Dismissed as Without Effect
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice admitted the request to complete its previous decision regarding litigation costs but denied the petitioner's substantive claim for reimbursement, ruling that no party prevailed on the merits as the principal appeal was annulled and the incidental appeal was dismissed as having lost effect. The dispute arose from a civil case where the appellate court had omitted to address the request for litigation costs after the Supreme Court annulled a principal appeal based on an exception of nullity and dismissed the respondent's incidental appeal as a consequence; the respondent subsequently filed a motion for completion to recover 7,500 RON in attorney's fees for defending against the null appeal. Applying Article 444 and Article 453(1) of the Civil Procedure Code, the Court confirmed the procedural admissibility of the completion motion due to the prior omission but held that under the principle of party liability, costs cannot be shifted when both parties' claims are unsuccessful or annulled, as neither party emerged as the clear winner of the litigation.
Legislator headnote
AI generatedart. 444 alin. (1) C. proc. civ, art. 444 C. proc. civ, art. 453 alin. (1) C. proc. civ; Correction of Judgment Omission for Litigation Costs When Both Appeals Are Void or Dismissed as Without Effect: Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 15 iunie 2022
Deliberând asupra cererii privind completarea deciziei nr. 2670 din 8 decembrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin decizia nr. 2670 din 8 decembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., invocată de intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. şi a fost anulat recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva deciziei nr. 106/C/2020-A din 2 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal; a fost respins recursul incident declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva aceleiaşi decizii, ca rămas fără efect.
În termen legal, prin cererea înregistrată la 23 martie 2022, sub număr de dosar x/2017, petenta S.C. B. S.R.L. a solicitat instanţei completarea deciziei nr. 2670 din 8 decembrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în sensul obligării recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 7.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, onorariu avocaţial în recursul principal.
În susţinerea cererii, petenta arată că, prin întâmpinarea formulată la recursul principal declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., a solicitat admiterea excepţiei nulităţii recursului principal şi anularea acestui recurs, iar în subsidiar, respingerea recursului principal declarat de recurenta-reclamantă, ca nefondat şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 12.10.2021, petenta arată că a depus la dosarul instanţei (nr. x/2017), cu adresă de înaintare, dovada cheltuielilor de judecată - în original - pentru apărările formulate prin întâmpinare, împotriva recursului principal declarat de S.C. A. S.R.L., precum şi cele ocazionate de formularea recursului incident pe care l-a declarat în cauză, după cum urmează:
1. pentru serviciile juridice aferente contractului de asistenţă juridică nr. x (reprezentând apărările formulate prin întâmpinarea la recursul principal declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L.), a depus în original, factura fiscală seria x nr. x/04.11.2020, în cuantum de 7.500 RON şi dovada plăţii acesteia, respectiv ordinul de plată nr. x/04.11.2020;
2. pentru serviciile juridice aferente contractului de asistenţă juridică nr. x (constând în recursul incident declarat de petentă), a depus în original factura fiscală seria x nr. x/15.12.2020, în cuantum de 7.500 RON şi dovada plăţii acesteia, respectiv ordinul de plată nr. x/15.12.2020.
Petenta mai susţine că, la data de 12.11.2021, a depus la dosarul cauzei punct de vedere asupra raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., ocazie cu care a reiterat cererea de obligare a recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de declararea recursului, dovedite prin înscrisurile depuse în original la dosarul cauzei.
Având în vedere soluţia pronunţată în cauză, de admitere a excepţiei nulităţii recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., invocată prin întâmpinare, şi anularea acestui recurs, respectiv constatarea ca rămas fără efect a recursului incident declarat de petentă, precum şi faptul că nici în considerentele deciziei nr. 2670/08.12.2021 şi nici în dispozitivul acestei hotărâri nu se regăsesc menţiuni privind cheltuielile de judecată, apreciază că în cauză instanţa a omis să se pronunţe asupra capătului de cerere privind obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea recursului principal, constând în onorariu avocaţial în cuantum de 7.500 RON achitat de petentă cu ordinul de plată nr. x/04.11.2020 în baza facturii fiscale seria x nr. x/04.11.2020.
De asemenea, raportat la soluţia de respingere a recursului incident declarat de petentă, ca rămas fără efect, aceasta apreciază că se impune respingerea cererii de obligare a intimatei-reclamante S.C. A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest demers judiciar, dovedite cu factura fiscală seria x nr. x/15.12.2020, în cuantum de 7.500 RON şi achitate cu ordinul de plată nr. x/15.12.2020.
În drept, petenta a invocat dispoziţiile art. 444 teza finală C. proc. civ.
Intimatele nu au formulat întâmpinări.
Analizând cererea de completare a hotărârii prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Petenta a solicitat instanţei completarea deciziei pronunţate în recurs în sensul obligării recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 7.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, onorariu avocaţial în recursul principal.
Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare".
Din cuprinsul acestui text de lege, rezultă că încuviinţarea unui cereri de completare a hotărârii judecătoreşti este admisibilă numai atunci când instanţa a omis a se pronunţa asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind stabilită pentru a se asigura respectarea principiului disponibilităţii în procesul civil, în sensul soluţionării tuturor capetelor de cerere formulate în cauză.
Totodată, se constată că omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de dispoziţiile art. 444 C. proc. civ., motiv pentru care instanţa se poate pronunţa asupra cererii de completare prin hotărâre separată.
Prin raportare la aceste considerente, observând decizia nr. 2670 din 8 decembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, se constată că instanţa a omis să se pronunţe cu privire la solicitarea de obligare a recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată către S.C. B. S.R.L., motiv pentru care cererea de completare a hotărârii este întemeiată, urmând a fi admisă.
Analizând cererea de obligare a recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată, formulată de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L., Înalta Curte reţine că prin decizia nr. 2670 din 8 decembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., invocată de intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. şi a fost anulat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 106/C/2020-A din 2 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal; a fost respins recursul incident declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva aceleiaşi decizii, ca rămas fără efect.
Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ.:
"Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".
Astfel, dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este recunoscut părţii care a câştigat procesul şi atunci când aceasta le-a solicitat în mod expres în etapa procesuală în care le-a efectuat.
La baza obligaţiei de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală. Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea care a câştigat litigiul.
Or, în speţă, recursul principal, declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a fost anulat, în timp ce recursul incident declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. a fost respins, ca rămas fără efect, context în care niciuna din părţi nu poate pretinde cheltuieli de judecată în raport cu cealaltă, ambele părţi având poziţia juridică de părţi căzute în pretenţii.
În raport de aceste considerente, în baza art. 444 C. proc. civ., art. 453 alin. (1) din acelaşi cod, Înalta Curte va admite cererea formulată de petenta S.C. B. S.R.L., privind completarea deciziei nr. 2670 din 8 decembrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017 şi va respinge cererea privind obligarea recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată, formulată de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite cererea formulată de petenta S.C. B. S.R.L., privind completarea deciziei nr. 2670 din 8 decembrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.
Respinge cererea privind obligarea recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată, formulată de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2022.