Extraordinary appeal limits: scope of judicial review and res judicata effect of administrative penalty for unauthorized construction.

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2022

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE "C.F.R." S.A., SUCURSALA REGIONALĂ C.F. CRAIOVA, solicitând obligarea acesteia la remiterea sumei de 50.000 RON reprezentând contravaloarea facturii neachitate seria x nr. x/01.07.2020, prin care s-a facturat amenda primită de la Primăria Rovinari, obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere, până la data plăţii, conform contract, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 23.10.2020, reclamanta a depus cerere modificatoare, solicitând obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,02% din 50.000 RON pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la 01.07.2020 până la data plăţii.

Prin sentinţa nr. 22 din 02 februarie 2021, Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă a admis acţiunea modificată, formulată de reclamantă şi a obligat pârâta să plătească suma de 5.000, de RON reprezentând contravaloarea facturii seria x nr. x/01.07.2020, precum şi penalităţile de întârziere în cuantum de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 01.07.2020 şi până la data plătii efective.

Prin încheierea din camera de consiliu din 19 martie 2021,Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de reclamantă şi a îndreptat eroarea materială strecurată în sentinţa nr. 22 din 02 februarie 2021, în sensul că suma corectă la care a fost obligată pârâta către reclamantă este 50.000 RON şi nu 5.000 RON, cum din eroare s-a menţionat.

Prin decizia nr. 501 din 20 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, a fost admis apelul declarat de pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE "C.F.R." S.A., SUCURSALA REGIONALĂ C.F. CRAIOVA împotriva sentinţei nr. 22 din 02 februarie 2021, pronunţate de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata reclamantă A. S.R.L.; a fost schimbată sentinţa, în sensul că a fost respinsă cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta, motivele fiind, în esenţă, următoarele:

Sub un prim aspect, recurenta-reclamantă susţine că există contradicţie între ceea ce afirmă instanţa de apel la începutul considerentelor (pagina 10), respectiv faptul că apreciază apelul ca fiind nefondat, şi ceea ce stabileşte în final, respectiv admiterea apelului şi schimbarea sentinţei nr. 22/02.02.2021 pronunţate de Tribunalul Dolj.

Recurenta-reclamantă invocă şi faptul că instanţa de apel a făcut aplicarea greşită a prezumţiei lucrului judecat în ceea ce priveşte sentinţa nr. 9174/14.12.2017 a Judecătoriei Târgu-Jiu, înlăturând culpa intimatei şi reţinând în exclusivitate culpa sa, a executantului.

Astfel cum arată recurenta-reclamantă, prin sentinţa nr. 9174 din 14 decembrie 2017 a Judecătoriei Târgu-Jiu s-a stabilit faptul că "lucrările privind Reparaţii curente la instalaţiile SCB pe raza secţiei CT 4 Târgu Jiu -instalaţii CED la staţiile Lunca Budeni, Cârbeşti, Rovinari, sunt lucrări de întreţinere ce constau în înlocuirea unor cabluri deteriorate sau care prezintă rezistenţă de izolaţie sub normele admise, încadrându-se conform OMT nr. 290/13.04.2000, anexa 3, instalaţii SCB în clasa de risc IA. Săpătura executată de petenta A. S.R.L., în baza contractului nr. x/10.05.2016 şi a caietului de sarcini privind înlocuirea cablului existent nu s-a executat conform caietului de sarcini pe o lungime de 50 ml din cei 1300 ml realizaţi pe raza oraşului Rovinari, deoarece traseul existent trecea printr-o proprietate privată, ceea ce a necesitat părăsirea traseului cu 4-5 m spre linia CF".

Astfel cum susţine recurenta-reclamantă, motivul pentru care a deviat de la traseu este că acesta trecea printr-o proprietate privată. Prin urmare, intimata-pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale de a prezenta şi de a obţine o documentaţie care să corespundă cu realitatea din teren. Dacă s-ar fi făcut o cercetare cu privire la posibilităţile efective de a pune lucrarea în practică, s-ar fi constatat faptul că pe cei 50 ml nu s-ar putea respecta traseul iniţial şi că pentru deviere ar fi fost necesară obţinerea unei autorizaţii de construire.

Mai mult decât atât, recurenta-reclamantă susţine că intimata-pârâtă nu a emis nici ordin de sistare a lucrărilor, deşi prin adresa nr. x/23.09.2016 înregistrată la Regionala C.F.R. Craiova sub nr. 1.2A/6918/28.09.2016, Primăria Oraşului Rovinari a atenţionat-o pe intimată să oprească imediat lucrările pe care le execută pe raza Oraşului Rovinari, întrucât nu s-a solicitat obţinerea autorizaţiei de construire conform art. 26 din Legea nr. 50/1991.

Un aspect foarte important de subliniat este, în opinia recurentei-reclamante, faptul că a executat toate lucrările, inclusiv cele prin care a deviat de la traseu sub supravegherea permanentă şi directă a delegatului intimatei-pârâte, iar decizia de deviere de la traseu nu a fost luată în mod singular de către aceasta.

Făcând trimitere la art. 12.4 din contractul de execuţie lucrări nr. x/10.05.2016, recurenta-reclamantă arată că "executantul are obligaţia de a respecta şi de a executa dispoziţiile beneficiarului în orice problemă menţionată sau nemenţionată în contract, referitoare la lucrare".

Ca atare, recurenta-reclamantă apreciază că, deşi, intimata-pârâtă cunoştea că, pentru continuarea lucrărilor, este nevoie de obţinerea unei autorizaţii de construire şi că potrivit dispoziţiilor art. 13.1 din contractul nr. x/10.05.2016 beneficiarul avea obligaţia de a obţine toate autorizaţiile şi avizele necesare în vederea executării lucrărilor, aceasta a rămas în pasivitate, nu a dispus sistarea lucrărilor şi nici nu a făcut demersuri pentru obţinerea autorizaţiei de construire.

Aceastea sunt, în opinia recurentei-reclamante, inacţiunile prin care intimata-pârâtă a încălcat dispoziţiile contractuale, care au dus la producerea unui prejudiciu în patrimoniul său în cuantum de 50.000 RON.

Faptul că intimata era obligată să obţină o autorizaţie de construire, că aceasta în mod culpabil nu a făcut acest lucru şi că nici nu a dispus sistarea lucrărilor au fost constatate atât de către Judecătoria Târgu Jiu, cât şi de către Tribunalul Gorj care în cadrul dosarului nr. x/2016, având ca obiect plângerea contravenţională formulată de Regionala C.F. Craiova împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. x/29.09.2016, prin soluţiile pronunţate, instanţele constatând că intimata-pârâtă a fost sancţionată în mod legal.

În plus, astfel cum susţine recurenta-reclamantă, niciuna dintre instanţele care au soluţionat cele două plângeri contravenţionale, nu au constatat faptul că ar fi avut obligaţia de a obţine autorizaţia de construire, ci faptul că lucrările au fost executate fără autorizaţie, aceasta fiind fapta sancţionată prin cele două procese-verbale de contravenţie, motiv pentru care apreciază că instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a prezumţiei lucrului judecat anterior.

Recurenta-reclamantă invocă şi faptul că instanţa de apel a refuzat să aplice dispoziţiile art. 1.350 C. civ., deşi, din înscrisurile depuse la dosar, reiese fără îndoială culpa intimatei-pârâte în neîndeplinirea obligaţiilor contractuale, culpă care potrivit art. 1.548 C. civ. se prezumă prin simplul fapt al neexecutării.

Sub un ultim aspect, recurenta-reclamantă arată că, deşi decizia recurată este dată în calea de atac a apelului, instanţa şi-a întemeiat soluţia pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care sunt incidente în materia recursului.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul declarat de recurenta-reclamantă este nefondat, pentru considerentele care urmează:

Critica ce vizează contradicţia dintre considerentele hotărârii recurate şi dispozitiv, nu poate fi reţinută.

Este adevărat că, la începutul considerentelor (pagina 10), instanţa a apreciat că apelul este nefondat, pentru ca în dispozitiv soluţia să fie cea de admitere a căii de atac şi de schimbare a sentinţei nr. 22 din 02.02.2021 pronunţate de Tribunalul Dolj, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

Însă, contradicţia dintre considerente şi dispozitiv poate fi reţinută în cazul în care motivarea hotărârii duce la o anumită soluţie, însă, în dispozitiv, instanţa se opreşte la soluţia contrară.

Or, această situaţie nu se regăseşte în cauză, în condiţiile în care toate argumentele expuse de instanţa de apel conturează ideea admiterii căii de atac, în acord cu soluţia din dispozitiv.

Ca atare, în raport de prevederile art. 445 C. proc. civ., Înalta Curte arată că îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea hotărârii instanţei de apel nu poate fi valorificată pe calea recursului, ci numai în condiţiile prevăzute de art. 442-444 C. proc. civ.

Nici critica ce vizează faptul că instanţa de apel a făcut aplicarea greşită a prezumţiei lucrului judecat a sentinţei nr. 9174 din 14 decembrie 2017 a Judecătoriei Târgu-Jiu, înlăturând culpa intimatei şi reţinând în exclusivitate culpa recurentei-reclamante - executant, nu poate fi, de asemenea, reţinută.

Înalta Curte arată că, prin efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, reglementat de dispoziţiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., se valorifică aspecte dezlegate anterior de instanţă, care au legătură cu ceea ce se deduce judecăţii în litigiul actual.

Or, aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, dosarul nr. x/2016, în care s-a pronunţat sentinţa nr. 9174 din 14 decembrie 2017 de Judecătoria Târgu Jiu, secţia Civilă, a avut ca obiect plângerea contravenţională formulată de petenta A. S.R.L., reclamanta în prezenta cauză, împotriva sancţionării sale pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute şi pedepsite de art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, iar, ceea ce instanţa a statuat a fost faptul că intimata-reclamantă avea obligaţia de a nu continua să efectueze lucrări în absenţa autorizaţiei de construcţie, obligaţie legală pe care a încălcat-o, fiind, astfel, în mod legal sancţionată.

Astfel cum a reţinut şi instanţa de apel, prin sentinţa nr. 9174/2017 nu s-a analizat fapta de a nu obţine autorizaţie de construcţie, obligaţie care revenea beneficiarului, ci faptul că A. S.R.L. a executat lucrări fără autorizaţie, fapte distincte, care nu se pot confunda.

Înalta Curte arată că argumentele recurentei-reclamante ce vizează faptul că intimata-pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale de a prezenta şi de a obţine o documentaţie care să corespundă cu realitatea din teren, că aceasta nu a emis nici ordin de sistare a lucrărilor, deşi prin adresa nr. x/23.09.2016 Primăria Oraşului Rovinari a solicitat acest lucru, faptul că a executat toate lucrările, inclusiv cele prin care a deviat de la traseu sub supravegherea permanentă şi directă a delegatului intimatei-pârâte, sunt aspecte de netemeinicie şi nu de nelegalitate.

Aspecte de netemeinicie sunt şi argumentele recurentei-reclamante referitoare la art. 12.4 şi la art. 13.1 din contractul de execuţie lucrări nr. x/10.05.2016, în condiţiile în care interpretarea contractului nu poate fi făcută decât prin intermediul mijloacelor de probă administrate.

Recurenta tinde, prin expunerea criticilor referitoare la situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel şi la interpretarea dispoziţiilor contractuale, la o devoluare a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei şi a elementelor de fapt ale cauzei.

Înalta Curte mai reţine că, nici interpretarea greşită dispoziţiilor art. 1.350 C. civ. de către instaţa de apel nu reprezintă o veritabilă critică de nelegalitate, câtă vreme, în susţinerea acesteia, recurenta-reclamantă invocă faptul că din înscrisurile depuse la dosar reiese culpa intimatei-pârâte în neîndeplinirea obligaţiilor contractuale.

Or, aşa cum s-a arătat mai sus, prin argumentele expuse, recurenta-reclamantă urmăreşte o cenzurare a aprecierii date de instanţă mijloacelor de probă şi la o nouă judecată a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii.

Nelegalitatea hotărârii recurate nu poate fi reţinută nici în raport de ultima critică invocată de recurenta-reclamantă, respectiv aceea că, deşi decizia recurată este dată în calea de atac a apelului, instanţa şi-a întemeiat soluţia pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care sunt incidente în materia recursului.

Deşi în considerente, pagina 14, se menţionează că, în raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va admite apelul, Înalta Curte constată că instanţa de apel nu a procedat la o analiză a cauzei din perspectiva motivelor de casare reglementate de dispoziţia procedurală mai sus menţionată, această menţiune încadrându-se în noţiunea de "eroare materială".

În consecinţă, în raport de raţiunile înfăţişate, Înalta Curte, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 501 din 20 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 501 din 20 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2022.