Inadmissibility of plea in cassation against filter panel rejection of appeal as peremptory exception

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2022

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Analizând actele dosarului, constată următoarele:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 698 din 17 martie 2022, în complet de filtru, a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă Spaţii S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 104/A din 7 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.A. prin lichidator judiciar B.. şi intimatul-intervenient în numele altei persoane C..

În motivare, s-a reţinut că decizia ce a format obiectul recursului are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 din C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii, recurenta Spaţii S.R.L. a formulat contestaţie în anulare, solicitând admiterea acesteia, anularea în tot a hotărârii atacate, iar pe fond admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi respingerea apelului formulat de A. S.A. prin lichidator, precum şi respingerea cererii de intervenţie formulate de C. ca neîntemeiate si, pe cale de consecinţa să se constate temeinicia şi legalitatea sentinţei civile nr. 1246 din 29 noiembrie 2017 a Tribunalului Galaţi, pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Examinând contestaţia în anulare în raport cu excepţia inadmisibilităţii, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte constată că:

Potrivit art. 129 din Constituţia României, "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", iar, conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Faţă de dispoziţiile citate, admisibilitatea unei căi de atac şi provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate sunt condiţionate de exercitarea acesteia în condiţiile legii.

În cauză, contestaţia în anulare este exercitată împotriva unei decizii prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă s-a pronunţat asupra unui recurs în procedura de filtrare, care este reglementată de art. 493 din C. proc. civ.

Astfel, decizia ce formează obiectul analizei a fost pronunţată în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., conform cărora "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părţilor".

Potrivit dispoziţiilor legale incidente, hotărârea judecătorească dată în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. este o decizie care nu este supusă niciunei căi de atac, astfel că nu poate forma nici obiectul unei contestaţii în anulare, întrucât recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele reglementate de lege, constituie o încălcare a dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României şi art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., citate anterior circumscrise principiului legalităţii căilor de atac.

Totodată, aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, Înalta Curte reamintind şi dispoziţiile art. 10 - "Obligaţiile părţilor în desfăşurarea procesului" din C. proc. civ., conform cărora "(1) Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia."

Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., va obliga contestatoarea Spaţii S.R.L. la plata sumei de 5950 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul intervenient C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SPAŢII S.R.L. împotriva deciziei nr. 698 din 17 martie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Obligă contestatoarea Spaţii S.R.L. la plata sumei de 5950 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul intervenient C..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2022.