Cassation inadmissible for failure to substantiate material law violation instead of seeking third-degree review

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2022

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 15 noiembrie 2017 pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia I civilă, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea pârâtei la restituirea sumei de 171.029,32 Euro, reprezentând diferenţa dintre suma de 203.325,87 Euro trimişi de acesta pârâtei pentru achiziţionarea de imobile-terenuri pentru S.C. Agridunărea S.R.L. şi suma de 32.296,55 Euro folosiţi efectiv la achiziţionarea de imobile-terenuri în numele societăţii, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Mehedinţi, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei I Civile şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civile şi de contencios administrativ şi fiscal din cadrul aceleiaşi instanţe.

Cauza a fost înregistrată la 6 decembrie 2017 pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017*.

Prin sentinţa nr. 14/2019 din 6 martie 2019 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia puterii de lucru judecat şi, în consecinţă, a fost respinsă acţiunea introductivă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A., iar prin decizia nr. 631/2019 din 5 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost admis apelul declarat de reclamantul A. a fost anulată sentinţa apelată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În rejudecare, prin sentinţa nr. 6 din 28 mai 2020 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, s-au respins excepţiile autorităţii de lucru judecat, în parte, pentru pentru pretenţiile care depăşesc valoarea de 177.661,20 RON şi cea a inadmisibilităţii, s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, în parte, pentru pretenţiile care fac obiectul cererii de chemare în judecată, în limita sumei de 177.661,20 RON şi s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant pentru capătul de cerere privind pretenţii, în cuantum de 177.661,20 RON, ca fiind formulată pentru un capăt de cerere în situaţia căruia acţionează autoritatea de lucru judecat şi pentru capătul de cerere privind pretenţii care depăşesc valoarea de 177.661,20 RON, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 579/2020 din 18 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 6 din 28 mai 2020.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În susţinere a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material prevăzute de art. 430 şi urm. din C. proc. civ. şi de art. 1349 din C. civ. potrivit căruia orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar în speţă sunt îndeplinite toate elementele răspunderii delictuale, situaţia de fapt fiind cu totul alta decât cea reţinută de către instanţa de apel.

În cauză a fost întocmit, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., raportul asupra admisibilităţii recursului, dosarul fiind înregistrat anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 310/2018.

Prin încheierea din 6 aprilie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părţi, cu menţiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Intimata B. a depus punct de vedere la raport.

Înalta Curte, raportat la dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., va analiza excepţia nulităţii recursului, care va fi admisă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) din C. proc. civ., aplicabile şi în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede expres sancţiunea nulităţii pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate.

În speţă, Înalta Curte constată că, deşi prin memoriul de recurs vizând hotărârea atacată recurentul a indicat art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susţinerile pe care le-a dezvoltat nu se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de textul legal citat.

Astfel, recurentul nu a arătat care sunt normele de drept material care au fost încălcate sau aplicate greşit de instanţa de apel pentru a fi incident art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Aşadar, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. a fost invocat formal, urmărindu-se o nouă judecată a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei hotărârii şi a elementelor de fapt ale cauzei.

Argumentele recurentului exprimă dezacordul părţii cu privire la soluţia pronunţată de instanţa de apel şi nu pot face obiectul controlului judiciar în calea de atac a recursului, întrucât excedează cazurilor de nelegalitate înscrise strict şi limitativ în art. 488 din C. proc. civ., situându-se în afara ariei de competenţă a instanţei de recurs.

Recurentul tinde să obţină o nouă verificare a susţinerilor sale, deşi legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, iar nu şi al treilea grad devolutiv.

Reţinând că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, care nu au fost respectate de către recurent, Înalta Curte, dând eficienţă dispoziţiilor textelor de lege evocate mai sus, în temeiul art. 486 alin. (3), coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) din acelaşi act normativ, va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 579/2020 din 18 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 579/2020 din 18 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 iunie 2022.